Asigurări sociale. Decizia 2140/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2140/R/2008
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Gabriellavicepreședinte instanța
GREFIER: TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de chemata în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S împotrivasentinței civile nr. 938 din 21 aprilie 2008pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată și pe pârâta intimată AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S, având ca obiect asigurări sociale - recalculare CM.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei recurente Casa de Asigurări de Sănătate S, consilier juridic -, și reprezentantul pârâtei intimate Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă S, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată.
HGProcedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 noiembrie 2008 s-a depus la dosar din partea SC SA un răspuns la adresa instanței din data de 8 octombrie 2008 (aflată la fila 25 din dosar), care însă nu este complet.
Reprezentantul pârâtei intimate Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă depune la dosar copia minutei deciziei civile nr. 842 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii S, s-a anulat procesul-verbal și s-a constat legalitatea plăților efectuate. Având în vedere această situație, consideră că nu se mai impune amânarea.
Reprezentanta chematei în garanție recurente arată că nu s-a stabilit încă acest aspect, astfel se impune revenirea cu adresă întrucât s-a comunicat doar copia unui fluturaș din care rezultă suma plătită reclamantei intimate pentru HG activitatea desfășurată în luna iunie 2007.
Curtea după deliberare, față de actele depuse la dosar, inclusiv copia prin care se atestă plata sumelor cu titlu de indemnizație de concediere, constată că nu se mai impune revenirea cu adresă către SC SA.
Nefiind alte cereri suplimentare de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta chematei în garanție recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu s-a stabilit natura juridică a sumelor plătite.
Reprezentantul pârâtei intimate pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, și în consecință menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.938 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantei formulată HG împotriva pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S, și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă raportată la baza de calcul stabilită din contribuțiile asupra veniturilor supuse impozitului pe venit inclusiv indemnizația de concediere, care nu va depăși 12 salarii minime brute pe țară.
S-a admis cererea de chemare în garanție și chemata în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Saf ost obligată să ramburseze pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S sumele plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajată la Sucursala S până la data de 08.01.2007, după care a fost trecută în șomaj, conform copiei de pe carnetul de muncă.
În perioada de șomaj a beneficiat de concediu medical, însă indemnizația cuvenită i-a fost achitată la nivelul contribuției avute în perioada stagiului de cotizare.
În urma controalelor efectuate la sediul Agenției Județene Pentru Ocuparea Forței de Muncă S, prin procesul - verbal nr.10053 din 29 octombrie 2007, Casa de Asigurări de Sănătate Saa mendat Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S cu suma de 2000 lei, deoarece la determinarea bazei de calcul a indemnizațiilor de concediu medical, pentru angajații proveniți de la înscriși ca șomeri la Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S au fost luate în calcul sume pentru care angajatorul a virat în mod greșit contribuția de 0,85% la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Prin Nota de constatare nr.5432 din 5 iunie 2007 întocmită de către Casa de Asigurări de Sănătate S în urma unor constatări făcute la Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S s-a stabilit în mod greșit că o parte din sumele primite de persoanele concediate de angajatorul au fost plătite de către acesta cu titlu de indemnizație de concediere fiind înregistrate la cheltuieli de exploatare nu făceau parte din fondul de salarii, motiv pentru care nu trebuiau incluse în baza de calcul pentru acordarea indemnizației de concediu medical.
Potrivit pct.68 lit.l din nr.HG84/2005 pentru modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004, veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă și care sunt realizate din compensații bănești individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispozițiilor prevăzute în contractul de muncă.
Instanța a reținut că sumele primite de către reclamantă de la fostul angajator sunt asimilate salariului, inclusiv compensațiile bănești individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, fiind venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Codului Fiscal.
Din adeverințele emise de către fostul angajator, sumele care constituie baza de calcul pentru contribuția la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate de 0,75% și respectiv de 0,85% după modificarea nr.OUG158/2005 în ianuarie 2007, potrivit Codului fiscal, sunt venituri impozabile, angajatorul numindu-le venituri salariale.
Potrivit art.6 alin.5 din nr.OUG158/2005, în situația persoanelor prevăzute la art.1, alin.1 lit.c, respectiv persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, cota de contribuție pentru concedii și indemnizații de 0,85% se datorează asupra drepturilor reprezentând indemnizația de șomaj.
Din adresele nr.1055 din 12 octombrie 2007, nr.1202-1218 din 11 octombrie 2007 și nr.1133 din 22 octombrie 2007 reiese că sumele primite de foști angajați ai SA, Zona S, intrați în șomaj și cărora li s-au plătit indemnizații de concediu medical, sunt venituri asimilate salariului, care se supun impozitării conform prevederilor art.55 alin.1-3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, baza de calcul pentru indemnizația de concediu medical luată în considerare de către Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S fiind corectă.
Prin nr.OUG91 din 22 noiembrie 2006 fost plafonată baza de calcul a concediilor medicale și indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art.2 din nr.OUG158/2005 privind concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate formulată de către pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S, instanța a reținut că aceasta este fondată, interpretarea dată de către Casa de Asigurări de Sănătate S veniturilor asimilate salariului obținut de către reclamantă fiind greșită, aceasta fiind obligată la rambursarea către pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Sas umelor plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă.
Față de cele ce preced, a instanța a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chemata în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S, solicitând anularea sentinței atacate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului arată că într-adevăr corect a reținut prima instanță că potrivit Codului fiscal, compensațiile bănești acordate în cazul concedierilor colective sunt venituri asimilate salariului și se supun impozitării, aceste sume intră și în baza de calcul pentru plata contribuțiilor pentru concedii și indemnizații, dar instanța de fond a ținut seama de adresa SC SA depusă la dosar, care este ambiguă și în care se precizează că sumele au fost acordate cu titlu de plăți compensatorii. Codul fiscal exclude expres din veniturile asimilate salariilor sumele primite cu titlu de plăți compensatorii acordate în caz de concedieri colective, aceste sume nefiind supuse impozitului pe venit, respectiv nu se pot lua în calcul nici la plata de către angajatori a contribuției pentru concedii și indemnizații și nici la plata indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă.
Consideră că în mod greșit s-a pronunțat instanța de fond, atâta vreme cât nu a avut suficiente lămuriri de la fostul angajator cu privire la natura plăților care s-au făcut către reclamantă la desfacerea contractului individual de muncă.
Prin întâmpinarea de la 5-7, pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S, solicită respingerea recursului.
Reclamanta HG, prin întâmpinarea de la 11-12, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenta invocă ambiguitatea adresei depuse la dosarul de fond de către fosta angajatoare SC SA, respectiv împrejurarea că, din cuprinsul acesteia, nu rezultă clar dacă sumele plătite angajatului au fost cu titlu de plăți compensatorii acordate în caz de concedieri colective sau cu titlu de indemnizație de concediere.
În cursul soluționării recursului acest aspect s-a clarificat întrucât fosta angajatoare SC SA a depus la dosar copie de pe actul ce face dovada plății salariului aferent lunii ianuarie 2007 (24), privind pe salariatul.
HGDin cuprinsul acestui act rezultă că suma de 7362 lei, s-a plătit cu titlu de indemnizație de concediere, iar din adresa depusă de aceeași angajatoare la dosarul de fond, reiese că indemnizația de concediere a fost supusă impozitării.
Indemnizația de concediere constituie un venit salarial în sensul art.55 din Legea nr. 571/2003, nefiind menționată în enumerarea expresă și limitativă a sumelor care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit.
Conform art.55 alin.4 lit.j din Legea nr. 571/2003, constituie astfel de venituri neimpozabile, plățile compensatorii primite ca urmare a concedierilor colective, însă așa cum rezultă din cele arătate anterior, suma de 7362 lei, reprezintă indemnizație de concediere, nu plată compensatorie.
Conform art.10 din OUG nr.158/2005, baza de calcul indemnizațiilor prevăzute la art.2 (la lit.a fiind prevăzută indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă), se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații.
Reiese din coroborarea acestor prevederi că suma încasată de reclamantă cu titlu de indemnizație de concediere, fiind supusă impozitării, se include în baza de calcul a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada în care reclamanta s-a aflat în această situație, întrucât acest venit a fost încasat în intervalul de 6 luni anterior perioadei ce a atras acordarea indemnizației.
Pe de altă parte, procesul verbal de constatare a contravenției prin care AJOFM Saf ost sancționată contravențional de către CAS S, pentru greșita determinare a bazei de calcul a indemnizațiilor pentru concediu medical pentru angajații SC, urmare a luării în considerare a unor sume de bani pentru care angajatoarea a virat în mod greșit contribuția de 0,85% la a fost anulat de Judecătoria Zalău.
Reiese din cele arătate că în raport de natura sumei încasate de reclamant, cea de indemnizație de concediere supusă impozitării, în mod corect prima instanță a statuat asupra obligării pârâtei AJOFM S să plătească reclamantei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă în raport de baza de calcul stabilită din contribuțiile asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, inclusiv indemnizația de concediere, fără a depăși 12 salarii minime brute pe țară și asupra obligării chematei în garanție Casa de Asigurări de Sănătate S să ramburseze pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S sumele plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă către reclamantă.
Având în vedere cele arătate, văzând și prev.art.312 alin.1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 alin.1 Cod proc.civ. va obliga recurentul să plătească intimatei suma HG de 150 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de chemata în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE împotriva sentinței civile nr. 938 din 21 aprilie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar -, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei suma HG de 150 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red.AR
Dact./2ex.
11.12.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Marta Carmen Vitos, Gabriella
