Asigurări sociale. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 22
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1668 din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, intimata-contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata-contestatoare care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Dliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.867/30.05.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, precum și a deciziei nr.333/09.04.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că decizia nr.333/09.04.2008 a fost atacată la Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, iar prin decizia nr.867/2007 i s-a răspuns că
anularea nu a avut la bază criterii medicale, ci neîndeplinirea procedurii de încadrare în gradul de invaliditate.
A mai arătat contestatoarea, că la motivarea contestației, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000 modificată, intimata era obligată să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, al cărui aviz era obligatoriu și definitiv, iar prin neîndeplinirea acestei obligații respingerea contestației este vădit neîntemeiată.
În plus, nu i s-a transmis niciun document din care să rezulte constatările organului de control.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală, deciziile contestate fiind emise în condiții de legalitate deoarece contestatoarea nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute.
A mai arătat intimata, că deciziile nu au fost anulate pe criterii medicale, ci în urma constatării unor înscrieri și înregistrări neconforme cu realitatea.
S-au anexat în copie nota de constatare nr.24137/04.04.2008, decizia nr.333/2008 și decizia de încetare a pensiei nr.-/2008.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1668 din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, s-a anulat decizia nr.867/30.05.3008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză a Capacității de Muncă D și decizia nr.333/09.04.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin decizia nr.333/2008 Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat decizia asupra capacității de muncă nr.4210/2004 pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
S-a mai reținut de instanța de fond că s-a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă -Cabinetul Medical M de cătreCasa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Direcția de audit Intern și Control, control ce a avut loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001.
Astfel, s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Această concluzie rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340 /2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Pe de altă parte, contestatoarea a susținut, în mod întemeiat, că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate sunt definitive, nefiind contestate.
Într-adevăr, conform art. 56 (6) din. 19/2000 decizia de încadrare în sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act sau altfel spus nimeni nu-și poate invoca propria culpă, neputându-i fi imputabilă contestatoarei nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri.
Obligația comunicării unui răspuns este instituită de art. 56 alin. 2 din.19/2000 care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care intimata nu a respectat-o, neputându-se menționa de către aceasta că este vorba despre o situație atipică, câtă vreme și-a întemeiat decizia contestată pe dispozițiile art. 53-56 și 62-63 din. 19/2000 și a indicat drept temei al contestării art. 56 alin. 2 din. 19/2000, cale pe care contestatoarea a urmat-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod proc.civilă.
Recurenta a susținut că, în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art.39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 41, cap. III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori, așa cum rezultă din Nota de constatare.
altă critică vizează reținerea, în mod eronat, de către instanță a faptului că, contestatoarea a depus alte acte medicale la precum și a împrejurării că era obligatorie consultarea B, legea instituind în acest sens numai o posibilitate consultării.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziilor emise de către recurentă ca fiind legale și temeinice.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 1999-2004, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin. 3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-intimată ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimata-contestatoare nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Nu este întemeiat nici următorul motiv de recurs întrucât potrivit art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000, la soluționarea contestației, Casa Teritorială de Pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și avizul acestuia este obligatoriu și rămâne definitiv, ori din formularea textului nu rezultă caracterul facultativ al consultării institutului, ci dimpotrivă textul conține o normă imperativă, consultarea acestui institut în cazul soluționării contestației împotriva deciziei de încadrare în grad de invaliditate fiind obligatorie.
Raportat la precizările menționate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, sens în care, conform art. 312 Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1668 din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.02.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
