Asigurări sociale. Decizia 2249/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2249
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Municipiul T, județ D - prin primar, împotriva sentinței civile nr.1321 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în T, Calea B, -.A,.16, județ D și intimații-pârâți Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în T,-, județ D și Școala cu clasele I-VIII " ", cu sediul în T, str.-.Al. nr.1, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009, fiind consemnate în ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 noiembrie 2009 și apoi, pentru aceleași motive, la 24 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie:
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Casa Județeană de Pensii D și Școala cu clasele I- VIII T solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, unul dintre pârâți, să fie obligat la plata sumei de 14.775 lei reprezentând ajutorul de deces în cuantum de 5 salarii, ca urmare a decesului soției sale,.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 04.08.2008 a decedat soția sa, care avea calitatea de cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII, iar în conformitate cu prevederile art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128 /1997 și art. 36 alin. 5, pct. c, Capitolul IV din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ, în caz de deces al unui cadru didactic, cuantumul ajutorului acordat este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale, însă instituția școlară i-a comunicat faptul că suma la care este îndreptățit este aceea de 1550 lei pentru anul 2008.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că potrivit art. 135 din Legea nr. 19 /2000, ajutorul de deces se achită de către angajator, iar pe fond, s-a cerut respingerea acțiunii arătându-se că ajutorul de deces este în cuantum de 1550 lei și această instituție are numai rol de îndrumare metodologică, comunicându-se reclamantului că ajutorul de deces se acordă numai în cuantumul prevăzut de Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
La termenul de judecată din 12.05.2009 Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii D pe motiv că sumele ce se acordă cu titlu de ajutor de deces se plătesc din bugetul asigurărilor sociale prin reținerea de către angajator a sumei respective din contribuțiile datorate pentru bugetul asigurărilor sociale.
La același termen s-a dispus conceptarea și citarea Municipiului T având în vedere că acest pârât este ordonator principal de credite, instituție care a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că ajutorul de deces se achită de către angajator din bugetul asigurărilor sociale, unitatea școlară având calitatea de plătitor al ajutorului de deces.
Pe fond, s-a susținut că se aplică cu prioritate dispozițiile Legii nr. 19 /2000, întrucât plata ajutorului de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, buget care nu poate fi grevat de plata acestui drept într-un alt cuantum decât cel prevăzut expres de art. 126 alin. 2 din Legea nr.19/2000, coroborat cu art. 21 din legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008.
Și pârâta Școala cu clasele I- VIII Taf ormulat întâmpinare prin care a fost de acord cu acțiunea reclamantului.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1321 din 11 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Casa Județeană de Pensii D și Municipiul
Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII T și Municipiul la plata către reclamant a ajutorului de deces constând în diferența dintre cele cinci salarii ale persoanei decedate prevăzute de art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 și suma de 1550 lei deja acordată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Casa Județeană de Pensii D și Municipiul T, că acestea sunt neîntemeiate având în vedere că sumele ce se acordă cu titlu de ajutor de deces se plătesc din bugetul asigurărilor sociale prin reținerea de către angajator a sumei respective din contribuțiile datorate pentru bugetul asigurărilor sociale, hotărârea trebuind să fie opozabilă acestor pârâte, ca fiind instituții către care se achită contribuția de asigurări sociale și care efectuează plata, urmând a se regulariza această plată între angajator și Casa Județeană de Pensii D, cuantumul acestui tip de ajutor suportându-se din bugetul asigurărilor sociale conform art. 106 alin. 2 din Legii nr. 128 /1997.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că la data de 04.08.2008 a decedat, care a îndeplinit funcția de cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII din T, reclamantul fiind soțul supraviețuitor, moștenitor legal al defunctei.
A mai reținut tribunalul că potrivit art.126 din Legea nr.19/2000, în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedește că a suportat cheltuielile ocazionate de deces, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS.
Tribunalul a apreciat că aceste prevederi nu au aplicabilitate în cauză, deoarece prin dispoziții speciale, respectiv art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 și art.36 lit.c din CCM la nivel de ramură de învățământ este prevăzut un ajutor de deces al unui salariat din învățământ în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, suportate din bugetul asigurărilor sociale și dreptul prevăzut de aceste dispoziții legale nu poate fi restrâns sau limitat datorită lipsei resurselor financiare.
Prima instanță a mai arătat că i-a fost acordată reclamantului suma de 1550 lei reprezentând ajutor de deces, în cuantumul prevăzut de legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2008, urmând a se achita diferența până la cele cinci salarii prevăzute de actele normative speciale menționate mai sus.
Întrucât potrivit art.135 lit.a din Legea nr.19/2000, ajutorul de deces se achită de către angajator în cazul decesului asiguratului prevăzut la art.5 pct.I și II, tribunalul a obligat pârâții Școala cu clasele I-VIII T și Municipiul T să plătească reclamatului ajutorul cuvenit ca urmare a decesului numitei, constând în diferența dintre cele cinci salarii ale persoanei decedate și suma de 1550 lei deja acordată.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâtul Municipiul T, prin primar, a declarat recurs, criticând- ca nelegală, invocând disp.art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă.
Susține recurentul că sentința a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității în procesul civil dispunându-se în mod nelegal de către instanță, la termenul data de 12.05.2009, în baza dispozițiilor art. 132 alin. 1 Cod proc.civ. introducerea în cauză, în calitate de pârât, a municipiului
Se mai învederează că raportat la dispozițiile art. 132 alin.1 Cod pr.civilă, la care s-a făcut trimitere, modificarea unuia dintre elementele cele mai importante ale acțiunii - părțile, este pusă de lege numai la îndemâna reclamantului, iar în speță, introducerea în cauză, în calitate de pârât, a municipiului T, s-a făcut la cererea pârâtei Casa Județeană de Pensii D, fără ca reclamantul, de altfel lipsă la acea zi de înfățișare, să solicite modificarea acțiunii în acest sens.
Se concluzionează că atragerea în proces, pe această cale, a altor persoane, care astfel au dobândit calitatea procesuală de pârât, reprezintă o încălcare a principiului disponibilității în procesul civil, potrivit căruia dreptul la fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii de chemare în judecată, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și dispute obiectul procesului, aparține exclusiv reclamantului, introducerea în cauză a altor persoane la inițiativa instanței fiind nelegală, instanța neputând, cel mult, decât să pună în discuția părților necesitatea introducerii în proces a altor persoane.
Se mai arată că, în conținutul său, principiul disponibilității cuprinde și dreptul pârâtului de a determina limitele apărării, acesta putând și el lărgi sfera subiectivă a procesului, însă nu pe calea modificării cererii de chemare în judecată reglementată de art.132 alin. 1 Cod pr.civilă, ci pe calea atragerii terților în procesul civil, când însă cel introdus în cauză nu dobândește calitatea de pârât, ci, după caz, intervenient, chemat în garanție etc.
Cum introducerea noastră în cauză a recurentului a fost dispusă de instanță în baza art. 132 alin.1 Cod pr.civilă, la cererea pârâtei D, dobândind astfel calitatea de pârât, s-a ajuns la situația de neînțeles ca pârâtul chemat în judecată de către reclamant, respectiv D, deși menținut în proces ca urmare a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către acesta, să nu fie obligat la nimic prin sentința pronunțată, prin dispozitivul sentinței recurate menționându-se doar opozabilitatea hotărârii față de acest pârât, fără ca acesta să fie obligat în concret la plată, în timp ce recurentul, introdus în cauză în lipsa unei cereri în acest sens formulată de reclamant, este obligat la plata drepturilor de asigurări sociale solicitate de reclamant.
Arată recurentul că deși la termenul din data de 26.05.2009 a invocat neegalitatea introducerii în cauză a Municipiului T, în lipsa unei cereri formulate în acest sens de către reclamant, instanța a menținut măsura luată.
O altă critică se referă la nelegala respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului
Astfel, deși, motivând soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, instanța de fond a reținut în mod corect că sumele ce se acordă cu titlu de ajutor de deces se plătesc din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe calea unei operațiuni de regularizare a plății între angajator și casa județeană de pensii, cu toate acestea, prima instanță a respins excepția, apreciind, în mod eronat, că recurentul este o instituție care efectuează plata.
Or, arată recurentul, potrivit art. 135 lit.a din Legea nr. 19/2000, în cazul decesului asiguratului prevăzut de art. 5 alin.1 pct. l din lege (adică al persoanelor care au desfășurat activități pe baza unui contract individual de muncă), ajutorul de deces se achită persoanei îndreptățite, în termen de 24 ore de la solicitare, de către angajator, în speță angajatorul fiind Școala
Întrucât potrivit art. 128 din Legea nr. 19/2000, ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar angajatorul are doar calitatea de plătitor al acestui drept, se concluzionează că unitatea administrativ-teritorială nu are nici competența, nici obligația de finanțare a acestor cheltuieli, în sensul alocării din bugetul local a unor sume cu această destinație, indiferent că este vorba despre veniturile proprii ale unității administrativ-teritoriale sau de sumele alocate bugetului local de la bugetul de stat.
Așa fiind, în condițiile în care între unitatea-angajatoare, ca plătitor al ajutorului de deces și unitatea administrativ-teritorială nu există un raport obligațional în temeiul căruia aceasta din urmă să aloce fonduri bănești pentru plata acestor drepturi de asigurări sociale, ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, în mod nelegal, susține recurentul, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului
Într-un ultim motiv de recurs, se arată că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, reținându-se în mod eronat că dispozițiile art. 126 din Legea nr. 19/2000 nu au aplicabilitate în speță, dându-se eficiență dispozițiilor art. 106 alin.2 din Legea nr. 128/1997, apreciate ca având caracter special, precum și dispozițiilor art. 36 lit.c din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ.
La data soluționării cauzei, susține recurentul, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nu mai era în ființă, fiind încetat prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat, iar pe de altă parte, având în vedere că personalul didactic reprezintă o categorie socio-profesională asigurată în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, nefăcând parte din acele categorii socio-profesionale pentru care, prin reglementari speciale, sunt instituite alte sisteme de asigurări sociale, dispozițiile Legii nr. 19/2000 le sunt aplicabile.
Se mai arată că dispozițiile art. 106 alin.2 din Legea nr. 128/1997 ar putea fi considerate abrogate de Legea nr. 19/2000, care dispune expres că, la data intrării sale în vigoare, orice alte dispoziții contrare se abrogă, deci implicit, și acele dispoziții legale care, până la data adoptării unei legi unitare în materie, stabileau un alt cuantum al ajutorului de deces.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului și, după caz, casarea sau modificarea sentinței, în funcție de motivul de nelegalitate reținut de instanță.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII, T, a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii D nu a formulat întâmpinare, însă reprezentată fiind în instanță la termenul din 10 noiembrie 2009, solicitat admiterea recursului sub aspectul ultimei critici din recurs, privind fondul cauzei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Casa Județeană de Pensii D și Școala cu clasele I-VIII din T, solicitând obligarea unuia dintre aceștia la plata sumei de 14.775 lei reprezentând ajutorul de deces în cuantum de cinci salarii, ca urmare a decesului soției sale, ce a avut calitatea de cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII din T, acțiunea fiind întemeiată în drept pe disp.art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, precum și pe prevederile CCM unic la nivel de ramură învățământ, capitolul IV, art.36 alin.5 pct.
Recurentul Municipiul T nu a fost, așadar, chemat în judecată în calitate de pârât, nesolicitându-se obligarea acestuia la plata ajutorului de deces.
La termenul din 12 mai 2009, reprezentantul pârâtei Casa Județeană de Pensii Das olicitat introducerea în cauză a Municipiului T, reprezentat de primar, pe motiv că acesta este ordonator principal de credite și din bugetul său se plătesc salariile și alte drepturi ce revin cadrelor didactice, iar instanța a admis cererea și a dispus citarea în calitate de pârât a Municipiului
Or, în conformitate cu dispozițiile legale, cadrul procesual este fixat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, existând posibilitatea dată părților de a chema în cadrul procesului început și alte persoane, sub forma chemării în judecată a altor persoane, chemării în garanție și arătării titularului dreptului, niciuna din aceste situații nefiind însă incidentă în cauză.
Este adevărat că în virtutea rolului activ conferit judecătorului prin art.129 Cod pr.civilă, instanța poate pune în discuție introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a altei persoane, însă această măsură trebuie pusă în discuția părților, iar reclamantul trebuia, în acest context, să-și precizeze sau modifice cererea, solicitând chemarea în judecată, în calitate de pârât și Municipiului T, prin primar, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Pe de altă parte, măsura introducerii în cauză, în calitate de pârât, a Municipiului T nici nu se justifica, întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, care presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Astfel, conform art.135 lit.a din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în cazul decesului asiguratului prevăzut la art.5 alin.1 pct.1 din lege - ce vizează persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă - ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către angajator, în speță angajatorul fiind Școala cu clasele I-VIII din T, chemată în judecată în calitate de pârât.
De asemenea, art.128 din același act normativ statuează că ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat și se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces.
În conformitate cu disp.art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, privind Statutul personalului didactic, în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
În raport de dispozițiile legale mai sus enunțate, rezultă că Municipiul T, prin primar, nu are nicio obligație privind alocarea fondurilor bănești pentru plata unor drepturi de asigurări sociale, ajutorul de deces suportându-se din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Nici din considerentele sentinței atacate nu rezultă, de altfel, pentru care anume argumente Municipiul Taf ost obligat, conform dispozitivului sentinței, alături de intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII din T, la plata către reclamant a ajutorului de deces, constând în diferența dintre cele cinci salarii ale persoanei decedate, prevăzute de art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 și suma de 1550 lei deja acordată.
Astfel, s-a reținut în considerente că se impune respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților Casa Județeană de Pensii D și Municipiului T pe motiv că sumele ce se acordă cu titlu de ajutor de deces se plătesc din bugetul asigurărilor sociale, prin reținerea de către angajator a sumelor respective din contribuțiile datorate pentru bugetul asigurărilor sociale și că cele două instituții sunt cele către care se achită contribuția de asigurări sociale și care efectuează plata, urmând a se regulariza această plată între angajator și Casa Județeană de Pensii D, cuantumul acestui tip de ajutor suportându-se din bugetul asigurărilor sociale, conform art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, argumentele de drept avute în vedere de prima instanță justificând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului T, care nu a avut calitatea de angajator al defunctei și nu respingerea acestei excepții, așa cum a dispus prima instanță.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca fondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului T și va respinge acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Raportat la motivele care au justificat admiterea recursului și pronunțarea soluției sus-menționate, nu se mai impune, pe cale de consecință, analizarea criticii din recurs care viza modalitatea de soluționare cauzei, pe fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul T, județ D - prin primar, împotriva sentinței civile nr.1321 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în T, Calea B, -.A,.16, județ D și intimații-pârâți Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în T,-, județ D și Școala cu clasele I-VIII " ", cu sediul în T, str.-.Al. nr.1, județ D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului T și respinge acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -
fiind în concediu fără plată
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-12-14
7 ex.
/FA
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
