Asigurări sociale. Decizia 2266/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2266
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr.1243 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-contestator și intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Contestatorul a solicitat anularea deciziilor nr.1240 din 29.10.2007 și nr.- din 01.11.2007 emise de Casa Județeană de Pensii
În motivarea contestației s-a susținut că prin decizia nr.2872 din 28 iulie 2006 i s-a stabilit contestatorului gradul III de invaliditate, nerevizuibil, iar prin decizia nr.1240 din 29.10.2007 s-a anulat această decizie, după care prin decizia nr.- din 01.11.2007 s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 19 ianuarie 2006 și recuperarea sumelor încasate anterior de la această dată până la 01.11.2007, în sumă de 7711 lei (RON), măsuri care sunt vădit nelegale.
Intimata a formulat întâmpinare, invocând excepțiile tardivității contestației și inadmisibilității acesteia față de data formulării și data primirii 08.11.2007 a deciziilor respective, nefiind urmată nici procedura legală de contestare, iar pe fond contestația este neîntemeiată față de prevederile legale în materie.
După administrarea unor probe cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr.1243 din 3 iuie 2009 a admis excepția tardivității contestației împotriva deciziei nr.1240/2007, fiind respins ca tardiv formulat acest capăt de cerere, respingându-se și capătul de contestație referitor la decizia nr.-/01.11.2007 și cel cu privire la repunerea în situația anterioară.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut prima instanță că decizia nr.1240/2007 a fost comunicată contestatorului și primită de către acesta la 08.11.2007 cum rezultă din borderoul de expediție poștală, iar contestația a fost depusă abia la 01.04.2009 cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.56 alin 2 din Legea nr.19/2000, dar nu s-a făcut dovada comunicării către contestator și a deciziei nr.- din 01.11.2007, ceea ce impune respingerea excepției tardivității pentru această decizie.
Împotriva acestei sentințe contestatorul de declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației.
Criticând sentința, contestatorul a susținut că prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepției de nulitate absolută invocată privind cele două decizii contestate care au fost emise de către intimată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative la încheierea lor ca act juridic civil, act care poate fi invocat oricând pe cale de acțiune sau excepțiune, nefiind astfel prescriptibile, în condițiile în care nu au fost respectate prevederile legale privind fondul și forma actelor emise, fiind încălcate și prevederile art.58 din Legea nr.19/2000, astfel că se impune repunerea în situația anterioară suspendării plății pensiei de invaliditate urmare desființării actelor juridice respective.
Pe fond, a susținut contestatorul că nu s-a observat de către instanță că prin decizia de stabilire a incapacității de muncă s-a constatat că are o incapacitate permanentă de muncă, decizia de încadrare în grad de handicap fiind nerevizuibilă din cauza bolii și a vârstei, astfel că nu se putea proceda la suspendarea plății pensiei și nici la recuperarea acesteia retroactivă, în condițiile în care nici nu a primit vreo încunoștințare de la intimată privind necesitatea prezenței sale la cabinetul medical de expertizare a capacității de muncă, invocând în acest sens și Ordinul nr.340/2001 potrivit căruia efectele deciziilor respective nu se pot produce decât pentru viitor.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, Curtea constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu prilejul dezbaterilor, prin concluziile scrise, contestatorul a invocat nulitatea absolută a celor două decizii contestate, excepție care este inprescriptibilă și care nu poate fi acoperită prin confirmare, actele juridice respective impunându-se să întrunească condițiile de fond și de formă esențiale de validitate ceea ce în speță nu subzistă.
Astfel, cele două decizii nu cuprind elementele obligatorii ale unei decizii de expertizare medicală a capacității de muncă a unei persoane fizice și aceasta în condițiile în care prin decizia de încadrare în grad de handicap s-a menționat în mod expres că este nerevizuibil contestatorul din cauza bolii pentru care a fost încadrat în gradul II de invaliditate, iar ulterior nu a mai fost convocat la comisia medicală pentru eventualul control medical al capacității de muncă.
Din examinarea considerentelor cât și dispozitivului sentinței recurate rezultă că nu a formulat obiectul preocupărilor instanței de fond cu privire la excepția nulității absolute ca act juridic al celor două decizii, invocată de contestator în mod expres, inclusiv cu privire la imprescriptibilitatea invocării unei astfel de excepții și eventuala confirmare ulterioară expresă sau tacită.
Prima instanță s-a rezumat să constate doar că este tardivă contestația formulată cu privire la decizia nr.1240/2007 și să respingă capătul de contestație referitor la decizia nr.- din 01.11.2007 ca și cel cu privire la repunerea în situația anterioară, soluție pe care de altfel nici nu a mai motivat-o în fapt și în drept.
În consecință, cauza nu a fost analizată pe fond.
Prin neanalizarea apărărilor esențiale formulate de contestator cu prilejul dezbaterilor privind nulitatea absolută a celor două decizii în sensul arătat mai sus, este afectată legalitatea sentinței atacate deoarece în raport de concluzia la care ar fi ajuns prima instanță cu privire la aceste apărări putea în final să dispună și în legătură cu celelalte aspecte ale cauzei și eventual pe fondul acesteia în raport de constatările efectuate.
Așa fiind, se impune reluarea judecății pentru ca prima instanță să se pronunțe și cu privire la apărările mai sus expuse și la excepția nulității absolute invocată, după care să se pronunțe în legătură cu toate datele cauzei, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ce au incidență în speță.
Pentru considerentele expuse și în baza art.304, 3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul de față, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal față de cele arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr.1243 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./18.12.2009
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
