Asigurări sociale. Decizia 230/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 230
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3065/PI/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Pensii T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, iar pentru pârâta intimată se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că pârâta intimată a depus la dosar copia deciziei civile nr. 860/20 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, pentru a evidenția precedentul judiciar.
Instanța pune în discuția părților cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul recurent.
Ambele părți pune concluzii de admitere a acestei cereri, solicitând repunerea pe rol a prezentei cauze.
Instanța admite cererea și repune pe rol judecarea pricinii, după care pune în discuția părților suspendarea judecății ca urmare a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantul.
Recurentul solicită admiterea cererii și suspendarea judecării cauzei.
Reprezentanta pârâtei intimate învederează instanței că achiesează la concluziile reclamantului.
Instanța constată că prin înscrisul aflat la fila 11 din dosar reclamantul recurent nu a indicat nicio dispoziție legală pe care înțelege să o critice pentru neconstituționalitate, astfel încât cererea este lipsită de obiect, urmând a fi respinsă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii cererii introductive, pentru motivele arătate în scris.
Reprezentanta instituției pârâte pune concluzii de respingere a recursului și de menținere ca temeinică și legală a sentinței civile, pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 4734/30/10.06.2008, reclamantul a solicitat anularea deciziei emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii T sub nr. 9094/04.06.2008, prin care s-a respins cererea sa de acordare a pensiei de serviciu pentru magistrați și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii pentru acordarea pensiei menționate, pentru limită de vârstă.
În motivare s-a arătat că la 09.05.2008 reclamantul a înregistrat la sediul pârâtei o cerere de acordare a pensiei de serviciu pentru magistrați, în condițiile reglementate de Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.100/2007, modificată și completată prin Legea nr. 97/14.04.2008, însă a fost respinsă solicitarea sa cu motivarea că nu îndeplinește condițiile de vechime de cel puțin 20 de ani în funcția de judecător, procuror, magistrat asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor, precum și judecător, procuror financiar ori consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, impusă de art.82 alin.5, coroborat cu art.81 alin.1 și 3 din Legea nr. 303/2004.
Reclamantul arată că a ocupat funcția de judecător o perioadă de 6 ani și 8 luni, precum și de consilier juridic și jurisconsult, pe o durată de 32 de ani și 5 luni, conchizând că a cumulat o vechime în magistratură de 39 de ani și o lună.
Acesta susține că pârâta ignoră modificările aduse art.82 alin.5 din Legea nr. 303/2004, prin OUG nr.100/2007, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 97/2008, respectiv, că actuala reglementare nu mai pretinde cumularea unei vechimi de cel puțin 20 de ani numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor, precum și judecător, procuror financiar ori consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, facilitând obținerea pensiei de serviciu și persoanelor care la data pensionării nu ocupau astfel de funcții, cumulând vechime în magistratură și în funcții asimilate, precum cea de jurisconsult ori consilier juridic.
Reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art.82 alin.6, art.86 alin.1 din Legea nr. 303/2004 și conchide că îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea pensiei de serviciu pentru magistrați, respectiv, că refuzul pârâtei de a emite decizie în acest sens este nelegal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea cererii, arătând că începând cu data de 01.01.1996 reclamantului i-au fost stabilite drepturile de pensie prin decizia nr.-/28.11.1995, în condițiile Legii nr.3/1977, acesta fiind pensionat din funcția de jurisconsult, că acesta nu îndeplinește condițiile de vechime prevăzute de art. 82 alin.5 din Legea nr.303/2004 în forma actuală, în sensul că, având la data pensionării o altă ocupație decât cea de judecător, procuror, magistrat asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor, precum și judecător, procuror financiar ori consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, ar putea beneficia de pensia de serviciu pentru magistrați doar dacă ar dovedi că a cumulat vechimea stabilită la art.82 alin.1 si 3 din aceeași lege numai în astfel de funcții, ori în funcțiile asimilate, enumerate in art.87 alin.1 din Legea nr. 303/2004.
În schimb, din adeverințele prezentate de reclamant s-a stabilit că acesta a ocupat funcția de judecător timp de 6 ani si 8 luni, iar cea de jurisconsult pe o perioadă de 32 ani si 5 luni, astfel încât nu cumulează condițiile necesare potrivit art.82 alin.5 din Legea menționată pentru acordarea pensiei de serviciu pentru magistrați.
Pentru acest motiv, solicitarea formulată de reclamant în vederea acordării acestui beneficiu a fost respinsă, prin răspunsul comunicat sub nr. 9094/04.06.2008.
În probațiune s-au depus la dosar în copie cererea de acordare a pensiei de serviciu pentru magistrați înregistrată la Casa Județeană de Pensii T sub nr. 9094/09.05.2008, adeverințele eliberate de Tribunalul Timiș sub nr.286/E/07.05.2008, de Baroul Timiș sub nr.1901/A/07.05.2008, adresa pârâtei cu nr.9094/09.05.2008, decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă nr.-/28.11.1995, copia carnetului de muncă al reclamantului, adresa nr.1909/03.06.2008, dispoziția nr.1/10.01.1996 emisă de SC T, pentru încetarea contractului de muncă al reclamantului în vederea pensionării.
Prin sentința civilă nr. 3065 din 23.09.2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantului, reținând următoarele:
Reclamantul a exercitat funcția de judecător începând cu data de 01.12.1958 și până la 01.08.1965, după cum rezultă din mențiunile înscrise in carnetul său de muncă la pozițiile 1-7 (fila 10), cumulând astfel o vechime in funcția de judecător de 6 ani si 8 luni, atestată prin adeverința eliberată de Tribunalul Timiș sub nr.1901/A/07.05.2008 (fila 23). Ulterior, acesta a exercitat profesia de jurisconsult, cumulând până la data de 01.01.1998 o vechime în această funcție de 32 ani si 5 luni (filele 23, 20 și 33).
Prin dispoziția nr.1/10.01.1996, SC. a dispus încetarea contractului său de muncă în calitate de jurisconsult, începând cu data de 31.12.1995, cu data de 01.01.1996 fiindu-i acestuia stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în condițiile Legii nr. 3/1977, prin decizia emisă de Oficiul de Pensii de Stat T cu nr.-/28.11.1995 (filele 32-33).
La data de 09.05.2008 reclamantul a solicitat acordarea pensiei de serviciu pentru magistrați, prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii T sub nr. 90904/09.05.2008 (fila 21). Prin adresa cu același număr, emisă la data de 04.06.2008, pârâta a adus la cunoștința acestuia că s-a respins cererea astfel formulată, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de vechime impuse de art.82 alin.5, coroborat cu art.82 alin.1 și 3 din Legea nr. 303/2004, respectiv o vechime de cel puțin 20 de ani în funcții de judecător, procuror, magistrat asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor, precum și judecător, procuror financiar ori consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi (fila 24).
Față de această stare de fapt, se constată că cererea reclamantului este neîntemeiată, refuzul pârâtei de acordare în beneficiul acestuia a pensiei de serviciu pentru magistrați fiind exprimat în conformitate cu dispozițiile legale.
Astfel, se constată că normele înscrise în art. 82 din Legea nr. 303/2004, referitoare la persoanele care pot beneficia de pensia de serviciu pentru magistrați sunt de strictă interpretare și aplicare, dat fiind că au caracter derogatoriu de la cele de drept comun, înscrise în Legea nr. 19/2000, precum și datorită faptului că acestea conțin enumerări limitative, iar nu exemplificative (în cuprinsul cărora este utilizată particula "și", iar nu "sau"). Or, interpretarea extensivă a legii este interzisă în cazul textelor care conțin enumerări limitative, fiind necesar a se asigura concordanța deplină între formularea textului supus interpretării și situațiile practice care se încadrează în ipoteza acestuia.
Mai mult, este de observat, pentru o corectă interpretare a normelor de drept incidente în cauză, că legiuitorul utilizează în cuprinsul acestora două noțiuni distincte, cu o sferă semantică apropiată, anume cea de "vechime în magistratură", precum și cea de "vechime în funcție".
În cazul primului dintre cei doi termeni, se poate constata că legiuitorul oferă o definiție, în art. 86 din Legea nr. 303/2004, recunoscând însă doar în beneficiul persoanelor care sunt enumerate limitativ ca subiecți în propoziția din text (judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent) vechimea în magistratură și pentru perioade anterioare, în care acestea au ocupat alte funcții conexe, expres arătate (judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier și consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ).
Cu alte cuvinte, această echivalare, pentru calculul vechimii în magistratură operează doar în situația în care persoana în cauză ocupă, la momentul la care invocă beneficiul legii pentru anumite drepturi recunoscute magistraților, una dintre funcțiile limitativ enumerate, adică aceea de judecător, procuror, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sau magistrat-asistent.
În schimb, noțiunea de "vechime în funcție" are un sens mult mai restrâns, aceasta putând fi cumulată exclusiv în perioadele în care o persoană a exercitat una dintre funcțiile enumerate limitativ de legiuitor. Așadar, sfera semantică a termenului de "vechime în magistratură" este mult mai largă decât cea a termenului de "vechime în funcție", incluzând-o pe aceasta din urmă, de vreme ce vechimea în funcțiile enumerate în textele din Legea nr. 303/2004 constituie întotdeauna și vechime în magistratură. Cum, însă, nu toate funcțiile care pot atrage vechimea în magistratură produc și vechime într-una din funcțiile care permit ocupanților să acceadă la un beneficiu sau altul din lege, trebuie conchis că cele două noțiuni sunt distincte și nu pot fi echivalate, așa cum tinde să facă titularul cererii de chemare în judecată.
Pornind de la aceste premise, se poate constata că, în speță, reclamantul nu este îndreptățit la acordarea pensiei de serviciu pentru magistrați.
Întrucât la data pensionării acesta nu ocupa una dintre funcțiile arătate în art. 82 alin. alin. 1-3 (de judecător, procuror, magistrat-asistent de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și fost judecător, procuror financiar ori consilier de conturi de la secția jurisdicțională, care a exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi), este evident că acesta nu poate beneficia de pensie de serviciu în baza acestor texte legale.
Rămâne, deci, de analizat, dacă acesta este îndreptățit la recunoașterea acestui beneficiu în temeiul art. 82 alin. 5 din lege, la care a făcut referire și pârâta în răspunsul scris comunicat acestuia.
Conform acestei norme, " persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3) în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație".
Se poate observa că, la redactarea acestui text, legiuitorul a utilizat noțiunea de "vechime în funcție", enumerând limitativ acele funcții care asigură beneficiul pensiei de serviciu, deși, atunci când a înțeles să recunoască alte drepturi, a făcut referire la "vechimea în magistratură", spre exemplu, în art. 82 alin. 3 sau art. 83 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 303/2004. Ca atare, trebuie conchis că beneficiază de pensie de serviciu pentru magistrați doar acele persoane care au cumulat, anterior pensionării dintr-o altă ocupație, vechimea în magistratură strict în funcțiile astfel enumerate, adică de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, iar nu și în alte funcții dintre cele arătate în art. 86.
Dat fiind că legiuitorul a folosit termenul de "vechime în funcție" la sfera semantică a căruia am făcut deja referire, textul art. 82 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 apare clar și, deci, nu este nici necesară, nici permisă, interpretarea sa extensivă, prin aplicarea la alte situații juridice decât cele strict vizate de acesta, adică în beneficiul altor persoane decât cele enumerate limitativ în cuprinsul său, dar care ar fi cumulat, eventual, vechimea în magistratură în alte funcții.
De asemenea, nu este permisă în speță interpretarea sa extensivă pornind de la premisa că modificarea adusă art. 82 alin. 5 prin OUG nr. 100/2007 ar dovedi intenția legiuitorului de a elimina restricțiile impuse anterior, când sfera persoanelor ce puteau beneficia de pensie de serviciu pentru magistrați era mult mai restrânsă.
Într-adevăr, în redactarea sa anterioară, acest paragraf prevedea că "persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3)numaiîn funcția de judecător sau procuror beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație". Înlăturarea particulei "numai" din text nu este, însă unica modificare adusă acestuia, pentru a se putea conchide că beneficiul pensiei de serviciu pentru magistrați poate fi acordat persoanelor care au cumulat vechime în magistratură în oricare dintre funcțiile enumerate la art. 86 din Legea nr. 303/2004. Dimpotrivă, această înlăturare se datorează faptului că legiuitorul a lărgit sfera persoanelor îndreptățite la pensia de serviciu, dar a limitat-o, în același timp, prin enumerarea limitativă din textul actual, astfel încât, la această dată pot beneficia de acest drept nu doar judecătorii și procurorii, dar și magistrații-asistenți sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor, prin art. 87, precum și judecătorii ori procurorii financiari sau consilierii de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi. Nicidecum, însă, nu s-ar putea conchide că beneficiul în discuție s-ar putea acorda persoanelor care au cumulat vechime în magistratură în oricare dintre funcțiile arătate la art. 86, de vreme ce legiuitorul a utilizat în continuare, în mod distinct noțiunile de "vechime în funcție" și "vechime în magistratură."
În fine, este de observat și faptul că nu este posibil a se concluziona în speță în sensul celor susținute de către reclamant, pornind de la dispozițiile art. 82 alin. 2 teza ultimă, conform cărora "la calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult". Interpretarea sistematică a diferitelor texte ale art. 82 din Legea nr. 303/2004 conduce la concluzia potrivit căreia echivalarea astfel operată vizează persoanele care solicită pensia de serviciu în condițiile ar. 82 alin.2 (situație în care așa cum am arătat, nu se regăsește reclamantul, căci acesta s-a pensionat din altă funcție decât aceea de magistrat sau cele asimilate), în cuprinsul căruia este amplasată această normă, ea neputând fi aplicată și la celelalte situații reglementate de același articol, în celelalte pasaje, căci o atare interpretare ar fi una extensivă, exclusă în cazul textelor legale ce cuprind enumerări limitative.
Se poate, deci, concluziona, că pensia de serviciu pentru magistrați se acordă persoanelor care și-au încetat activitatea prin pensionare din alte funcții decât aceea de magistrat doar atunci când vechimea în magistratură a fost acumulată de către acestea în funcțiile expres arătate în art. 82 alin. 5, iar nu și în alte funcții.
În speță, contestatorul nu a cumulat vechime în funcția de judecător decât pe o perioadă de 6 ani și 8 luni, astfel încât apare irelevant faptul că a cumulat vechimea totală în magistratură de 39 ani și o lună, întrucât pentru a beneficia de pensia de serviciu acesta trebuie să dovedească o vechime de cel puțin 20 de ani doar în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea sentinței și apoi admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul reclamant a arătat că instanța de judecată nu a analizat corect din punct de vedere juridic textele menționate, ajungând la o interpretare greșită a acestora, omițând să analizeze art. 82 pct. 2 din legea 303/2004.
Legal citată, intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Curtea constată recursul neîntemeiat pentru următoarele motive:
Art. 82 alin. 2 din Legea 303/2004, este aplicabil atunci când magistrații în funcție doresc să se pensioneze înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, recurentului fiindu-i aplicat art. 82 alin. 5 din Legea 303/2004, întrucât la data formulării cererii de pensionare nu se afla în funcție, motiv pentru care trebuie să îndeplinească condiția de vechime doar în funcția de o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, condiție pe care nu o îndeplinește.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3065/PI/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 16.03.2010
Tehnored / /16.03.2010/4 ex/2 com.
Prima instanță: jud. și - Tribunalul Timiș
Decizia se comunică:
Reclamantul recurent -
Pârâta intimată - Casa Județeană de Pensii
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
