Asigurări sociale. Decizia 236/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.236
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1192 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în Târgoviște, str.-,.8,.C,.55, județ
Dezbaterile au avut loc în ședința în ședința publică din data de 20 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate apărătorului intimatei-contestatoare să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 27 februarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, să se dispună anularea deciziei nr.-/10.05.2007 emisă de intimată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia sus menționată s-a dispus, având în vedere decizia de anulare nr.615/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, încetarea pensiei sale de invaliditate, fiind obligată și la plata sumei de 6979 lei reprezentând cuantumul pensiei încasate în perioada 01.06.2004-01.06.2007.
A mai susținut contestatoarea că decizia de anulare nu i-a fost comunicată, necunoscând temeiurile acesteia, iar decizia nr.-/10.05.2007 este nelegală și netemeinică deoarece au fost încălcate la emiterea acesteia dispozițiile Legii nr.19/2000, încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate făcându-se prin decizia emisă de un medic expert al asigurărilor sociale.
Totodată, s-a învederat că toate actele ce au stat la baza pensionării contestatoarei au fost emise de medici specialiști și de instituții abilitate ale statului, iar în cazul în care CNPAS ar fi considerat că la momentul emiterii deciziei actele medicale aflate la dosar ar fi fost insuficiente sau ar fi existat dubii în privința acestora, ar fi putut solicita, la momentul respectiv, reexaminarea documentației.
De asemenea, contestatoarea a arătat că nu s-a verificat dacă diagnosticul acesteia este corect, punându-se în discuție numai aspecte de formă și nici nu se putea emite un titlu executoriu în baza deciziei de anulare, care nu este definitivă, întrucât a fost contestată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.155 din Legea nr.19/2000.
Pe parcursul procesului contestatoarea a depus la dosar o precizare a acțiunii în sensul că înțelege să conteste și răspunsul dat de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă prin adresa nr.1439/25.06.2007, prin care s-a respins contestația adresată acestui oficiu, susținându-se de către contestatoare că gradul de invaliditate al acesteia, rezultând din deciziile medicale ce i-au fost anulate, este conform realității, chiar răspunsul contestat în instanță arătând că anularea nu a avut la bază criterii medicale.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că decizia nr.-/10.05.2007 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, în urma emiterii deciziei nr.615/02.05.2007 prin care s-au anulat deciziile medicale eliberate contestatoarei, făcându-se în continuare referire la prevederile legale ce reglementează procedura de contestare a deciziilor de anulare a deciziilor medicale.
La termenul din 27.11.2007, printr-o completare la întâmpinare, intimata invocat tardivitatea contestației, arătând că adresa nr.1439/25.06.2007 putea fi contestată, conform prevederilor pct.40 din capitolul III al Ordinului nr.340/2001, în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța judecătorească competentă, în cauză contestându-se decizia medicală la termenul din 09.11.2007, peste termenul legal.
Totodată, s-au adus o serie de precizări privitoare la fondul cauzei, arătându-se că decizia de anulare a deciziilor medicale a fost emisă ca urmare a notei de constatare nr.19459/02.05.2007 întocmită de către Direcția de audit Intern și Control din cadrul CNPAS, prin care s-au constatat deficiențe și nereguli în privința emiterii deciziei de încadrare în grad de invaliditate, iar în urma emiterii acestei decizii s-a emis și decizia nr.-/10.05.2007,de încetare a plății pensiei și recuperare a sumei încasată necuvenit.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la solicitarea părților, prin sentința civilă nr.1192/27.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția tardivității contestației invocată de intimată și a admis contestația, anulând decizia nr.615/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și decizia nr.-/10.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția tardivității contestației invocată de intimată este neîntemeiată întrucât petenta s-a adresat cu contestație, conform art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, Cabinetului de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă M, răspunzându-i-se cu adresa nr.1439/25.06.2007, iar după primirea acestui răspuns, petenta s-a adresat instanței de judecată, contestându-se în termen ambele decizii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, în esență, că în baza art.39 din secțiunea C, punctul III din Ordinul nr.340/2001, invocat și în nota de constatare întocmită în cauză în urma controlului asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical M, CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă,
S-a mai reținut că în urma controlului s-au constatat deficiențe, care au fost indicate, însă potrivit art.56 alin.6 din Legea nr.19/2000, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă, iar revizuirile care pot fi operate asupra acestora ca urmare a acțiunii de control, se aplică numai de la data emiterii lor, indiferent de modul de rezolvare, conform art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001.
A mai arătat instanța de fond că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor întrucât nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul act, precizându-se că deși s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală, suspectată că ar fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, nu sunt indicii că petenta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de angajată, nepronunțându-se instanța penală în legătură cu existența infracțiunii de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și neanulându-se deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control, având nr.19459/02.05.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata contestatoare a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimată la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe contestatoare.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod eronat și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
O altă critică se referă la greșita anulare de către instanța de fond a deciziei de încetare a pensiei de invaliditate, ce a fost emisă în mod corect și legal, conform art.91 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, nemotivându-se în niciun fel această anulare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata contestatoare, prin apărător, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod eronat instanța de fond a respins excepția tardivității invocată la prima instanță de recurenta-intimată.
Astfel, în conformitate cu disp.art.56 alin.1 din Legea nr.19/2000 încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, denumit medic expert al asigurărilor sociale, iar potrivit art.56 alin.2 din același act normativ, împotriva deciziei emise în condițiile alin.1 se poate face contestație la Casa Teritorială de Pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Respectând aceste dispoziții legale, recurenta-contestatoare s-a adresat în termen legal cu contestație la Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D din cadrul Casei Județene de Pensii
Art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000 stipulează că decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluționarea contestației prev. la alin.2, poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia la instanța judecătorească competentă.
Ordinul nr.340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 cuprinde, la rândul său, în cadrul secțiunii C, capitolul III, dispoziții detaliate referitoare la procedura contestării deciziei medicale, prevăzând că medicii experți ai asigurărilor sociale de la oficiile județene de expertiză medicală rezolvă contestația într-un anumit termen de la înregistrarea acesteia, prin emiterea unei decizii, care poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
Intimata a încălcat dispozițiile legale sus-menționate referitoare la procedura de soluționare a contestației și nu a emis o decizie, care să poată fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța judecătorească competentă, ci a comunicat recurentei-contestatoare doar o adresă, având nr.1439/25.06.2007 (fila 11 dosar fond), prin care a fost înștiințată că anularea dispusă prin decizia nr.615/02.05.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală M nu a avut la bază criterii medicale asupra cărora ar fi avut competența să se pronunțe medicul-șef de serviciu expertiză medicală, care a semnat însă adresa de răspuns.
În raport de cele mai sus arătate, este evident că nu se poate imputa intimatei că nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000, recurenta Casa Județeană de Pensii prevalându-se, practic, de propria culpă în susținerea excepției tardivității formulării contestației, astfel încât, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, apare ca fiind corectă soluția primei instanțe, de respingere a excepției tardivității invocată de recurenta-intimată.
Neîntemeiate sunt și criticile privitoare la greșita soluționare a fondului cauzei.
Astfel, prin decizia nr.615/02.05.2007 Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă nr. 2319/16.10.2001 și nr.4089/28.10.2003 emise pentru intimata-contestatoare, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior, prin decizia nr.-/10.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 6979 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.06.2004-01.06.2007, având în vedere decizia de anulare nr.615/02.05.2007 prin care au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr. 615/02.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D- Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.19459/02.05.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.19459/02.05.2007 (filele 17-19 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimata contestatare s-a adresat, așa cum s-a arătat mai sus, cu contestație împotriva deciziei nr. 615/02.05.2007 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, după cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziei, iar acesta din urmă i-a comunicat răspunsul nr.1439/25.06.2007 conform căruia anularea dispusă prin decizia contestată nu a avut la bază criterii medicale, ci nerespectarea unor proceduri medicale, astfel încât s-a arătat că rămân valabile elementele deciziei nr. 615/02.05.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși atât din conținutul adresei nr. 1439/25.06.2007 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimată, cât și al notei de constatare nr. 19459/02.05.2007 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă nr.2319/16.10.2001 și nr.4089/28.10.2003, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei nr. 615/02.05.2007.
Nu rezultă din considerentele sentinței că prima instanță și-ar fi întemeiat soluția pe faptul că era obligatorie consultarea B, însă de principiu, din cuprinsul dispozițiilor art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000 rezultă că această consultare este obligatorie și nu facultativă.
De asemenea, contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a motivat și soluția de anulare a deciziei de încetare a pensiei de invaliditate nr.-/10.05.2007 arătând că în urma anulării deciziei nr. 615/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și menținerii deciziei de încadrare în grad de invaliditate se va anula și decizia nr. -/10.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D privind încetarea plății pensiei și recuperarea sumei de 6979 lei, anularea acestei ultime decizii fiind consecința anulării deciziei nr. 615/02.05.2007.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, soluția tribunalului, care a anulat atât decizia nr. 615/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, cât și decizia nr. -/10.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr. 1192 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata- contestatoare, domiciliată în Târgoviște, str.-,.8,.C,.55, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./18.03.2008
dosar fond --- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond - G -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
