Asigurări sociale. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 251/2009
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta
- - judecător
- judecător
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziilor civile nr. 1664 din 15 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 1165/2005 și nr. 744 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța având în vedere actele dosarului și împrejurarea că se solicită judecarea pricinii în lipsă de către contestator, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziilor civile nr. 1664/2005 și 744/2008 pronunțate în dosarele nr. 1165/2005 și - de către Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea contestației și modificarea deciziilor atacate în sensul admiterii acțiunii sale și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii H să-i calculeze drepturile de pensie conform art. 77, 78 și 20 din Legea nr. 19/2000 și să-i restituie 0,96283 punctaj mediu anual retras nedrept la data de 30.06.2005 și suma de 17.213 lei restantă din data de 01.07.2005, corectată cu rata dobânzii practicată de
Cererea nu a fost motivată în fapt și drept.
Prin sentința civilă nr. 1451/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu nr. de mai sus, a fost declinată competența de soluționare a contestației în anulare în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, unde a făcut obiectul dosarului nr-.
Analizând contestația în anulare de față prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6 din 4 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 10620/2004 a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii H și excepția invocată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea reclamantului tinzând la recalcularea drepturilor bănești cuvenite cu titlu de pensie și la recalcularea punctajului nu poate fi considerată inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a reținut că reclamantul a fost pensionat prin decizia nr. 45127/1986, în temeiul Legii nr. 3/1977.
Întrucât această decizie nu a fost contestată în 30 zile de la comunicare, conform prevederilor art. 51 alin.1 din Legea nr. 3/1977, a rămas definitivă, potrivit
Art. 55 alin.1 din aceeași lege, iar Legea nr. 19/2000 nu prevede posibilitatea recalculării pensiilor stabilite în baza legislației anterioare intrării ei în vigoare, ci s-a instituit un sistem unitar de calcul, prin determinarea de punctaje anuale pentru toate drepturile la pensie.
În speță, drepturile reclamantului fiind stabilite anterior datei de 01.01.1998 în mod corect, punctajul mediu anual al acestuia a fost determinat prin raportarea cuantumului pensiei cuvenite conform legislației anterioare din care s-a dedus contribuția pentru asigurările de sănătate conform legii, la valoarea unui punct de pensie stabilit în condițiile art. 80.
În privința celorlalte decizii emise pe numele reclamantului a reținut că au fost date ca urmare a actelor depuse la dosar și a solicitărilor formulate de reclamant.
Solicitarea acestuia referitoare la aplicarea deciziei nr. 283/1984 a fost respinsă pe considerentul că acest act normativ nu s-a aplicat în ce-l privește, întrucât conform art. 7, majorarea se aplică și pensiilor ce se stabilesc după august 1984 în cazul persoanelor care își aleg ca bază de calcul numai retribuții anterioare datei de 01 august 1984.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În expunerea de motive a arătat că hotărârea instanței de fond este contrară prevederilor art. 10 din Legea nr. 3/1977, iar în cele 4 decizii de pensionare emise de intimată, depuse la dosar, au fost încălcate prevederilor art. 16 din Legea nr. 3/1977, ceea ce a determinat ca pensia sa să fie mai mică cu 5 % începând cu data de 26.07.1990 până în prezent.
Prin decizia civilă nr. 1664/2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 1165/2005 recursul a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit starea de fapt în concordanță cu probele administrate și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, în mod corect a reținut că cererea reclamantului prin care s-a solicitat recalcularea anilor din decizia de pensionare nr. 5618/25.04.1990, vizează în fapt calculul pensiei, conform prevederilor Legii nr. 19/2000.
Această cerere se întemeiază pe o interpretare eronată a art. 180 din legea menționată care nu prevedea la acea dată posibilitatea recalculării pensiilor stabilite anterior intrării ei în vigoare.
Întrucât drepturile reclamantului s-au deschis anterior anului 1998, punctajul mediu anual al acestuia a fost determinat conform art. 180 alin.2 din Legea nr. 19/2000, prin raportarea cuantumului pensiei cuvenite conform legislației anterioare din care s-a dedus contribuția pentru asigurările de sănătate conform legii, la valoarea unui punct de pensie stabilit în condițiile art. 80.
În ce privește aplicarea prevederilor Legii nr. 3/1977, din probele administrate rezultă că decizia nr. 45127/09.10.1986 prin care au fost stabilite drepturile de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu data de 08.11.1986 a fost contestată.
În urma admiterii contestației a fost emisă decizia nr. 45127/06.11.1986 prin care a fost valorificată ca bază de calcul perioada de activitate 11.1981-11.1986.
În aceste condiții, chiar dacă această decizie nu ar fi rămas definitivă, recurentul nu ar fi îndreptățit la majorarea prevăzută de Decretul nr. 283/01.08.1984 deoarece conform art. 7 majorarea se aplică în cazul pensiilor ce se vor stabili după data de 01.08.1984 doar în cazul persoanelor care își aleg ca bază de calcul numai contribuții anterioare datei de 01.08.1984.
În consecință, reținând ca neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art. 312(1) Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul reclamantului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr.- reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta Casa Județeană de Pensii H să-i recalculeze drepturile de pensie în baza prevederilor Legii nr.19/2000 și nu în varianta HG 1550/2004 și OUG 4/2005 și să-i restituie suma de bani care i se cuvine prin dobânda bancară, începând cu data de 01.07.2005.
În motivarea cererii a arătat că pârâta nu a procedat corect în sensul că nu a făcut aplicarea prevederilor Legii nr.19/2000 la calculul punctajului mediu anual. În mod corect numărul de puncte trebuia împărțit la 20 de ani, rezultând un alt punctaj mediu anual și un alt cuantum de pensie, situație în care i se cuvine diferența de pensie la care se adaugă dobânda bancară.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția autorității lucrului judecat și excepția inadmisibilității cererii. În acest sens a arătat că solicitările reclamantului din prezenta cauză au făcut obiectul a două dosare soluționate irevocabil, iar acesta a fost înscris la pensie în baza Legii nr.3/1977, nefiindu-i aplicabile prevederile Legii nr.19/2000, situație în care drepturile de pensie au fost corect stabilite, pretențiile reclamantului fiind netemeinice.
Prin sentința civilă nr.775/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus, cererea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie conform prevederilor HG 1550/2004 și OG.nr.4/2005, acte normative care respectă principiile generale ale Legii 19/2000.
În baza actelor existente la dosar reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie prin decizia nr.45127/08.11.2006 decizie contestată în dosar nr-, în care s- pronunțat sentința civilă nr.530/2006 prin care s-a respins acțiunea.
La data de 27.11.2006 s-a emis o nouă decizie ca urmare a depunerii de către reclamant a unor noi adeverințe decizie contestată în dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința nr.299/2007 prin care acțiunea a fost respinsă.
Pretențiile reclamantului, apreciază instanța de fond privesc modul de calcul la împărțirea numărului de puncte la 20 de ani și nu la 30 de ani, pretenții care au făcut obiectul celor două dosare sus arătate,situație în care în cauză există autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale reclamantului au fost corect recalculate prin decizia din 22.04.2006 stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,86542 puncte, ulterior, ca urmare a depunerii de noi adeverințe, emițându-se decizia din 27.11.2006, punctajul mediu anual fiind stabilit la 1,86598 puncte, prin corecta aplicare a prevederilor HG 1500/2004 și OUG nr.4/2005. Punctajul mediu anual a fost determinat corect prin împărțirea numărului de puncte realizat în perioada de stagiu de cotizare de 55,97669 puncte la stagiul complet de cotizare de 30 de ani conform prevederilor art.2 din HG 1550/2004 și a valorii punctului de pensie din decembrie 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale, prin obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii H să împartă punctele anuale la 20 de ani și nu la 30 de ani și să-i achite suma de 8.000 lei, sumă restantă din data de 01.07.2005.
În expunerea de motive arată că a lucrat în grupa de muncă timp de 24 ani 3 luni și 22 zile, colegii săi aflați în aceleași condiții având pensie de 1-200 lei, în timp ce el are o pensie de numai 770 lei.
Prin decizia civilă nr. 744/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr- recursul a fost respins.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut următoarele:
Reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr.45127/09.10.1986 cu drepturi stabilite începând cu data de 08.11.1986, conform prevederilor Legii nr.3/1977. Pensia i-a fost recalculată în temeiul OG cu nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005 prin decizia nr.45127/22.04.2006, decizie care a fost revizuită la data de 27.11.2006 prin valorificarea unor noi acte depuse la dosar. Punctajul mediu anual rezultat în urma recalculării a fost determinat prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Așa cum corect a observat instanța de fond reclamantul a atacat decizia nr.45127/08.11.1986, precum și decizia nr.05.12.2006 solicitând recalcularea drepturilor de pensie conform prevederilor Legii nr.19/2000 și împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani așa cum a procedat pârâta.
Conform prevederilor art.1201 cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de cererea lor în aceiași calitate.
La cererile formulate de reclamant în instanță s-au pronunțat sentințele civile nr.530/2006 și nr.299/2007 prin care pretențiile acestuia au fost respinse.
Sentința atacată în prezenta cauză întrunește elementele puterii lucrului judecat în sensul că privește aceleași părți și în aceiași calitate,are același obiect și este întemeiată pe aceiași cauză ca și cererile de chemare în judecată finalizate prin hotărârile judecătorești sus arătate.
Atât doctrina cât și jurisprudența fac distincție între puterea lucrului judecat provizorie și cea definitivă. Sub acest aspect s-a statuat în sensul că hotărârile irevocabile au putere de lucru judecat, chiar dacă orice hotărâre are această putere și își produce efecte până la desființarea ei. La hotărârile instanțelor de fond, care pot fi atacate cu recurs, puterea lucrului judecat este provizorie și se consolidează, fie prin expirarea termenului de recurs, fie prin respingerea recursului.
Câtă vreme instanța de fond nu făcut dovada că sentințele civile nr.530/2006 și nr.299/2007 nu au devenit irevocabile, aceasta în mod eronat a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat.
În mod corect, însă pe fondul cauzei instanța a observat că pârâta a aplicat în cazul reclamantului în mod corect prevederile HG 1550/2004 și OUG 4/2005, valorificând toate actele existente la dosar, punctajul mediu anual fiind corect determinat prin împărțirea numărului de puncte realizat în perioada de stagiu de cotizare la stagiul complet de cotizare de 30 de ani, prin aplicarea prevederilor art.2 din HG 1550/2004 și nu la stagiul de 20 de ani, cum fără temei legal solicită reclamantul.
Față de cele ce preced, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat.
Împotriva acestor două decizii pronunțate de Curtea de Apel, contestatorul a formulat contestație în anulare.
Contestația în anulare fiind o extraordinară cale de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Astfel, potrivit art. 317 din Codul d e procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Potrivit art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându- numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Față de împrejurarea că petentul contestator nu a indicat care dintre motivele sus arătate apreciază că sunt incidente în cauză, astfel încât să poată fi analizate în acest context, Curtea va respinge prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
(continuarea minutei dec.civ.251/2009)
*****
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva dec.civ. nr. 1664/2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dos. 1165/2005, cât și a dec.civ. 744/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dos-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. CV, 2 ex.IM 01.04.2009
Jud.rec.
Jud.fond. L,
Jud.rec.-
Jud.fond. A,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Victor Crețoiu, Nicoleta
