Asigurări sociale. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.280/
Ședința publică din 18 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3069 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul intimatului reclamant, av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar intimatul reclamant și intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice H au depus întâmpinări.
Se comunică reprezentantului intimatului reclamant un exemplar din întâmpinarea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Reprezentantul intimatului reclamant declară că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării și nu are alte cereri de formulat. La întrebarea instanței, declară că nu a renunțat la judecată față de nici o parte.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3069/12 decembrie 2007, Tribunalul Harghitaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita și, drept consecință:
- a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 8.598,94 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. -/09.02.2007 și nr. -/09.02.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație, calculată până la data plății efective;
A respins acțiunea reclamantului privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice H la alocarea fondurilor necesare plății sumei menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, este întemeiată, deoarece rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, respectându-se în acest sens procedura reglementată prin Legea finanțelor publice, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
De asemenea, s-a apreciat că nefiind vorba de un drept salarial, ci de o despăgubire ce constă în decontarea unor servicii medicale, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ținut să răspundă în solidar cu ceilalți pârâți,atâta timp cât asigurarea fondurilor necesare acestor servicii se suportă din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, raporturile contractuale în acest sens existând între Ministerul Justiției ( care este obligat în mod expres prin lege - art. 79 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, să suporte decontul unor servicii medicale ) și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a relevat, în esență, următoarele considerente:
Prin Decizia nr. -/21 decembrie 2005 emisă de către Casa Județeană de Pensii H, s-a admis cererea reclamantului privind acordarea pensiei de serviciu în baza art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, stabilindu-se astfel o pensie de 3197 lei, cu plata drepturilor începând cu data de 26.09.2005.
Conform actelor medicale, anexate în xerocopie la dosar la filele 4, 5, 6 și 42, reclamantul a fost internat de urgență la sfârșitul lunii ianuarie 2007 la Clinica de Cardiologie Târgu M, timp în care a beneficiat de efectuarea unui test coronarian urmat de un implant de stent D1.
Așa cum rezultă din facturile fiscale nr. - din 9 februarie 2007 și nr. - din 9 februarie 2007, stentul coronarian și materialele sanitare necesare implantului au fost achiziționate (și achitate) de către reclamant de la la recomandarea Comisiei de Cardiologie din cadrul Târgu M, iar contravaloarea acestora se cifrează la suma de 8.598,94 lei.
În cursul lunii aprilie 2007, reclamantul s-a adresat Serviciului contabilitate din cadrul Tribunalului Harghita, solicitând ca în baza art. 78 pct.4 din Legea nr. 303/2004 să i se deconteze facturile fiscale nr. - din 9 februarie 2007 în valoare de 8.438,30 RON și nr. - din 9 februarie 2007 în valoare de 160,64 RON. Această instituție, în baza adresei Ministerului Justiției - Serviciul de Asistență Medicală nr. 55307/08 mai 2007, nu a dat curs solicitărilor reclamantului, refuzând decontarea contravalorii facturilor fiscale mai sus enunțate.
Art. 79 alin.5 din Legea nr. 303/28.06.2005, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede în mod expres și necondiționat gratuitatea asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor atât pentru judecătorii în activitate cât și pentru magistrații pensionari. Judecătorii și procurorii în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale.
Astfel, singura condiție care rezidă din acest text de lege este cea referitoare la respectarea dispozițiilor legale privind plata contribuțiilor la asigurările sociale, aspect irelevant în speță, atâta timp cât reclamantul îndeplinește toate condițiile, inclusiv cele referitoare la achitarea către bugetul de stat a acestor contribuții prevăzute de lege pentru a beneficia de drepturile solicitate.
De altfel, Ministerul Justiției nici nu contestă acest drept al reclamantului, ba dimpotrivă, în susține și îl argumentează în cuprinsul întâmpinării formulate, însă arată totodată că nu această instituție este obligată prin lege la decontarea contravalorii serviciilor medicale solicitate de către petent, ci Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Deși Ministerul Justiției face trimitere la art.227-228 din Legea nr. 95/2006 și art. 59 alin.1 din nr.HG1842/2006, pe considerentul că aceste texte de lege fiind de aplicabilitate generală, reclamantul ar fi trebuit să urmeze o altă procedură specifică, stabilită prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 670/2006, tribunalul a considerat această argumentare nefondată, atâta timp cât reclamantului, prin Legea specială - Legea nr. 303/2004 i s-au conferit anumite drepturi, printre care și cele referitoare la gratuitatea medicală.
În plus, reclamantul a beneficiat de gratuitatea spitalizării și a tratamentelor medicale ( după cum acesta arată prin acțiunea formulată ) pentru perioada internării, ceea ce nu constituie altceva decât un început de recunoaștere a gratuității la care era îndreptățit petentul.
Pentru aceste considerente, prima instanță a concluzionat că acțiunea reclamantului este întemeiată, întrucât între Ministerul Justiției și Casa Națională de Asigurări de Sănătate există un raport contractual ce vizează alocarea unor astfel de fonduri (din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate), în vederea efectuării unor deconturi, cum ar fi și cel ce vizează contravaloarea serviciilor medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin memoriul de recurs, pârâtul a susținut că, în calitate de asigurat, reclamantul beneficia în mod gratuit de stentul coronarian implantat, nefiind necesară achiziționarea lui, în schimb, trebuia să urmeze procedura prevăzută de Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nr. 670/2006, emis în aplicarea Legii nr. 95/2006 și a nr.HG 1842/2006, respectiv să se adreseze, pe baza unui bilet de trimitere al medicului curant, Comisiei speciale din cadrul unității spitalicești în care a fost internat, urmând ca, după obținerea aprobării necesare, directorul coordonator să comande necesarul lunar de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Pentru aceste considerente, recurentul Ministerul Justiției a concluzionat că în mod justificat a refuzat decontarea dispozitivului achiziționat de către reclamant, suportarea contravalorii acestuia urmând să fie făcută de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instituție ce avea obligația de a asigura fondurile necesare tratamentului afecțiunii reclamantului, inclusiv a dispozitivului implantat, iar nu de către Ministerul Justiției.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea hotărârii primei instanțe.
Aceeași solicitare a formulat-o prin întâmpinare și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în ceea ce privește reținerea lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că urmează a fi admis pentru considerentele relevate în continuare:
Prin precizarea de acțiune formulată în fața primei instanțe pentru termenul de judecată din 10 octombrie 2007, reclamantul a înțeles să cheme în judecată, alături de Ministerul Justiției, și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate ( filele 64 - 66 fond ).
După comunicarea cererii de chemare în judecată, aceasta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a arătat că, potrivit Ordinului comun al ministrului sănătății și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nr-, decontarea medicamentelor și/sau a materialelor sanitare se realizează în baza contractelor încheiate între spital și casa de asigurări de sănătate în a cărei rază teritorială se află acesta, din fondurile aprobate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu această destinație.
Prin hotărârea adoptată, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate H și nici nu a examinat apărările invocate de aceasta prin întâmpinare, ceea ce echivalează, prin raportare la prevederile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, cu necercetarea fondului cauzei față de respectiva pârâtă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, 3 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecății și, casând în întregime hotărârea atacată, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea asigurării unei judecăți unitare, în contradictoriu cu toate părțile aflate în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3069/12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./ 24.04.2008
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
