Asigurări sociale. Decizia 280/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 280
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1930 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, sat Români, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-contestator avocat din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind recurenta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, deoarece decizia poate produce efecte numai pentru viitor, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatorul, a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, anularea deciziilor nr. 638 și 639 din 10.06.2009 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, precum și a deciziei nr. -/06.08.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii
Motivând în fapt contestația, contestatorul a arătat că prin deciziile nr. 638 și 639 din 10.06.2009, au fost revizuite deciziile asupra capacității de muncă nr. nr.1020/21.03.2002 și nr.1224/25.03.2002 prin care i s-a stabilit gradul II de invaliditate, nerevizuibil pe baza actelor medicale prezentate în anul 2002 și în anul 2003, cu respectarea procedurii de expertizare.
Contestatorul a mai arătat că la data de 22.05.2009,doar pe baza rezultatelor controlului consemnat în nota de constatare nr. 7948 s-a dispus anularea deciziilor asupra capacității sale de muncă, că deciziile de anulare sunt lipsite de temei legal, atâta timp cât încadrarea într-un grad de invaliditate a fost justificată și efectuată cu respectarea procedurii de expertizare medicală.
Contestatorul a menționat că revizuirea deciziei de invaliditate s-a făcut în mod abuziv fără a fi supus controlului medical obligatoriu, contrar prevederilor art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, și fără să se aibă în vedere că deciziile de încadrare în grad de invaliditate deveniseră definitive prin necontestare, conform art. 56 (6) din Legea nr. 19/2000, că existența unor deficiențe în activitatea cabinetului de expertiză medicală nu-i este imputabilă și intimata nu poate invoca propria culpă pentru anularea respectivelor decizii.
Referitor la decizia nr. -/06.08.2009 prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate, contestatorul a susținut că și aceasta este nelegală, întrucât pensia a fost plătită pe baza unei decizii de încadrare în grad de invaliditate, devenită definitivă, iar măsurile luate de intimată nu pot avea efecte juridice cu caracter retroactiv.
Au fost anexate contestației, în copie, deciziile contestate(filele 5-7).
Intimata a formulat întâmpinare(filele 17-22) prin care a solicitat respingerea contestației, susținând că deciziile contestate sunt legale și temeinice pentru că dispozițiile art. 62 alin.1 din Legea nr. 19/2000 prevăd că pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6-12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, că pensionarul nu a urmat procedura de revizuire medicală și nu a depus toate dovezile medicale, că menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat în baza unor documente neconforme sau în lipsa unor dovezi medicale, fără respectarea procedurii de revizuire, după cum s-a menționat în nota de constatare nr. 7948/22.05.2009 întocmită de Direcția de audit Intern și Control din cadrul CNPAS.
Intimata a mai menționat că deciziile de revizuire a deciziilor asupra capacității de muncă au fost determinate de emiterea acestora fără respectarea procedurii de încadrare în grad de invaliditate datorită neprezentării contestatorului la consultația medicală cu documentația necesară la termenul stabilit pentru revizuire, că din anul 1999 nu mai erau îndeplinite condițiile pentru ca acesta să beneficieze de pensie de invaliditate.
Referitor la decizia prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate, intimata a arătat că în lipsa contestării deciziilor de revizuire, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, acestea au devenit definitive, astfel că s-a impus măsura recuperării pensiei încasate necuvenit în ultimii 3 ani.
Au fost anexate întâmpinării, în copie, deciziile nr. 638 și 639 /2009, nota de constatare nr. 7948/2009 și decizia nr. -/06.08.2009.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1930 pronunțată la data de 2 noiembrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte contestația și a anulat în parte decizia nr. -/06.08.2009, emisă de intimată cu privire la efectele anterioare emiterii ei, urmând să producă consecințe pentru viitor, începând cu data de 06.08.2009.
Totodată,prin aceeași sentință contestatorul a fost exonerat de plata sumei de 20.070 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență, că prin deciziile nr. 638 și 639/10.06.2009 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-a dispus revizuirea deciziilor nr. 1020/21.03.2002 și 1224/25.03.2003 asupra capacității de muncă a contestatorului, reținându-se că au fost emise fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și de revizuire medicală.
La emiterea deciziilor au fost avute în vedere și rezultatele controlului consemnat în nota de constatare nr.7948/22.05.2009, întocmit de Direcția Audit Intern și Control din cadrul CNPAS.
Conform dispozițiilor art. 39 alin.1, secțiunea C din capitolul III al Ordinului nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă județene și ale sectoarelor municipiului B au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor de invaliditate, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate. Dispozițiile alin.3 prevăd că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a acțiunii de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare."
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte numai pentru viitor, iar pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Prima instanță a reținut că modalitatea de anulare prin "revizuire" a deciziilor de încadrare într-un grad de invaliditate, devenite definitive prin necontestare în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 56 (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale excede normelor de procedură instituite de această lege și de Ordinul nr. 340/2001 cu privire la încadrarea sau menținerea unui pensionar în grad de invaliditate.
Nerespectându-se atât prevederile Ordinului 340/2001 cât și ale art. 56 din Legea nr. 19/2000, s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile pentru că deciziile de încadrare în grad de invaliditate fiind necontestate, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice depline.
Existența unor disfuncționalități în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M legate de gestionarea documentelor medicale sau încălcarea procedurii de revizuire medicală nu poate constitui motiv de revizuire, întrucât culpa pentru aceste deficiențe aparține intimatei și nu contestatorului care nu are obligația dovedirii împrejurărilor prezentării la toate termenele de revizuire și a depunerii documentelor medicale.
Cu toate acestea, întrucât contestatorul nu a contestat deciziile de revizuire, prin care au fost anulate deciziile de încadrare a sa în grad de invaliditate din anii 2001-2002, chiar dacă deciziile respective sunt emise cu încălcarea procedurii prevăzute de lege, urmează ca decizia de încetare a plății pensiei să fie anulată numai în parte, cât privește efectele retroactive și măsura recuperării pensiei încasate, urmând să fie menținută de la data emiterii - pentru viitor.
Pentru considerentele care preced, tribunalul a admis contestația în parte în sensul celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
S-a susținut sub un prim aspect că în mod eronat instanța a anulat în parte decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate, deoarece aceasta a avut la bază deciziile de revizuire care nu au fost contestate în termenul legal, motiv pentru care consideră că decizia de încetare a plății pensiei nu mai poate fi anulată.
A mai susținut recurenta că în mod greșit prima instanță a stabilit că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare în grad de revizuire, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, conform căruia deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS. În această situație, recurenta a procedat la revizuirea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosar ori deținerea unor asemenea documente nu înseamnă că acestea au fost depuse și la Cabinetul deExpertiză M, neexistând dovezi în acest sens, iar actele medicale nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă fiindcă acesta nu l-a expertizat pe intimat.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a solicitat prin apărător ales, respingerea recursului acesteia ca nefundat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei dar și sub toate aspectele astfel cum impune art.3041cod pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia potrivit considerentelor care succed:
Sub un prim aspect, Curtea constată că împotriva pensionarului-invalid au fost emise în aceeași zi, la 10 iunie 2009 două decizii cu nr. 638 și 639 (filele 6-7 dosar fond)prin care s-au revizuit deciziile de încadrare și menținere în gradul II de invaliditate nr.1020 din 21 martie 2002 și respectiv nr.1224 din 25 martie 2003 iar prin decizia nr.- emisă de intimată la 6 august 2009( fila 5 dosar fond) s-a încetat plata pensiei de invaliditate de la 1 aprilie 1999 și s-a dispus recuperarea retroactivă a sumelor încasate cu acest titlu în valoare totală de 20070 lei pentru perioada 1 iulie 2006-1 iulie 2009.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
În cuprinsul celor două decizii de revizuire emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.7948/22 mai 2009, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare invocată și depusă la dosar de intimată(filele 20-22) a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al -Secțiunea C, punctul III, art. 39 și a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a evocat și aplicat la fundamentarea soluției date, dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, text de lege menționat chiar în cuprinsul notei de constatare și care stabilește, între altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Drept urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care pensionarul-invalid să fie menținut în gradul de invaliditate inițial, să fie încadrat în alt grad de invaliditate sau să se dispună încetarea invalidității, dar efectele acestor decizii nu pot fie retroactive, ele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta-intimata Casa Județeană de Pensii a susținut că la dosarul medical, intimatul-contestator nu a depus documente justificative, că nu a fost expertizat de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate în principal, unei angajate a cabinetului, cercetată pentru fapte cu caracter penal, au impus revizuirea deciziilor asupra capacității de muncă, astfel cum însăși aceasta a susținut atât la instanța de fond cât și prin cererea de recurs.
În consecință, nu i se pot imputa recurentului-intimat neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica revizuirea deciziilor asupra capacității de muncă cu efectul încetării plății pensiei pentru trecut și recuperării retroactive a sumei pretins încasate necuvenit.
În aceste circumstanțe, Curtea constată că reglementarea strictă atât prin Legea nr.19/2000 cât mai cu seamă prin Normele Metodologice de aplicare a acesteia, a procedurii revizuirii medicale, a fost impusă de legiuitor pentru respectarea drepturilor unei categorii de pensionari care, datorită unor cauze medicale ce determină diferite invalidități ce nu le mai permit reluarea activităților profesionale, sunt plasați în situația de a fi reevaluați periodic din punct de vedere medical, ceea ce implică stabilirea unor termene și condiții clare și precise, pentru a nu supuși arbitrariului autorităților.
În condițiile în care în termenul legal de 30 zile contestatorul nu a atacat cu contestație-care se soluționează, potrivit normelor legale sus-citate de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, iar nu de instanța de judecată, sesizată direct-cele două decizii de revizuire nr.638 și 639 din 10 iunie 2009, acestea au devenit definitive și drept urmare, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, deși sunt date cu încălcarea procedurii de revizuire medicală nu mai pot fi anulate și constituie fundamentul emiterii deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate și de recuperare a sumei pretins încasate necuvenit.
Este de menționat, că potrivit art.61 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală, astfel că în raport de situația de fapt din cauza dedusă judecății, în care deciziile de revizuire medicală au rămas definitive în modalitatea mai sus arătată și ținând cont și de prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, corect avute în vedere de prima instanță, s-ar fi justificat anularea în parte a decizie contestate nr.-/6 august 2009, în sensul încetării pensiei începând cu 1.07.2009 reprezentând luna următoare celei în care s-au emis deciziile de revizuire, rămase definitive.
Recurenta nu a invocat însă, sub nicio formă în motivele de recurs, drept critică adusă sentinței primei instanțe, această nelegalitate în raport de dispozițiile legale sus-citate, criticile aduse în recurs fiind doar cele mai sus expuse, în funcție de care s-a solicitat exclusiv respingerea contestației împotriva deciziei nr.-/6.08.2009 a Casei Județene de Pensii
În acest context, în lipsa unei atare critici exprese-ce nu constituie o nulitate de ordine publică-care trebuia invocată prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs conform prevederilor art.3021alin.1 lit.c și art.303 alin.1 din Codul procedură civilă-Curtea nu poate decide din oficiu, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței sub aspectul arătat.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept expuse, Curtea constată că recursul exercitat în cauză este nefondat, deoarece culpa exclusivă în derularea procedurii revizuirii medicale aparține recurentei, care a nesocotit prevederile legale ce o reglementează, așa încât în conformitate cu art.312 cod pr.civ. Curtea, respingând recursul ca nefondat, va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr.1930 pronunțată la data de 2 noiembrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat suportat de intimat în recurs, potrivit chitanței doveditoare nr.7/1.02.2010 depusă la filele 9-10 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1930 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, sat Români, județul
Obligă pe recurenta-intimată la 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --- -
Cu opinie separată Grefier
Cu opinie separată,în sensul că:
Admite recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1930 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, sat Români, județul
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că decizia urmează să prevadă consecințe începând cu data de 1.07.2009, pe viitor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2010.
Judecător Grefier
--- -
OPINIE SEPARATA
În opinia subsemnatei soluția ce se conturează din actele și lucrările dosarului este aceea de admitere recursul intimatei și de modificare în parte sentinței în sensul anulării în parte a deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate și recuperare suma încasată cu titlu necuvenit, nr.-/06.08.2009, care nu își putea produce efectele decât începând cu data de 1.07.2009, luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală nr. 638/10.06.2009, astfel că nu mai este cazul recuperării pretinsei sume încasat necuvenit.
La baza acestei soluții stau aceleași considerente invocate de colegele mele în motivarea opiniei dominante și anume dispozițiile art. art.61 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală, respectiv începând cu luna iunie 2009 în speța dedusă judecății.
Și în raport și de prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, decizia emisă de oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, ca urmare a acțiunii de control, se aplică doar de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Cu alte cuvinte, decizia de revizuire nu retroactivează astfel că pensia de invaliditate nu poate înceta decât începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.
În opinia personală, în baza motivului de recurs prin care se arată că " în mod eronat instanța de fond a anulat decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate, deoarece aceasta a avut la bază decizia de revizuire, ce nu a fost anulată, motiv pentru care considerăm că decizia de încetare nu mai putea suferi nicio modificare" instanța de recurs avea a verifica temeinicia și legalitatea deciziei de încetare si recuperare pensie de invaliditate raportat la decizia de revizuire care a stat la baza ei.
Faptul că recurenta susține că aceasta este legală și întemeiată în întregul ei nu oprește instanța de recurs să constate că este doar parțial legală și întemeiată, raportat la decizia de revizuire, având în vedere și principiul de drept " cine poate mai mult, poate și mai puțin", sau, cu alte cuvinte, fiind investită cu reexaminarea în integralitatea ei a deciziei de recuperare și încetare a plății pensiei, se poate constata că susținerile potrivit cărora are la baza o decizie de revizuire definitivă sunt reale doar cu privire la o parte din perioada de timp reținută în cuprinsul ei. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 3041pr.civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Pentru toate aceste considerente, soluția era de admitere recursului intimatei și de modificare în parte sentinței în sensul anulării în parte a deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate și recuperare suma încasată cu titlu necuvenit, nr.-/06.08.2009, care urmează să prevadă consecințe începând cu data de 01.07.2009, pe viitor, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
-- -
/VS
4 ex./15.03.2010
f--Trib.
,G -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Pentru opinia separată
Red.
17.03.2009
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
