Asigurări sociale. Decizia 2837/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2837/R/2009
Ședința publică din data de 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sergiu Cătălin Boboș
JUDECĂTORI: Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu Eugenia
-
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, precum și recursurile declarate de AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE și AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PROTECȚIE SOCIALĂ S împotriva sentinței civile nr. 952 din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr.787 84/2009, privind și pe intimații, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect asigurări sociale.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din daata de 3 decembrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 952 din 11 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj s-au respins excepțiile lipsei competenței materiale a Tribunalului S, a lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, excepție formulata de acest parat, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, excepție invocata de acesta, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a necompetentei materiale a Tribunalului Sălaj, a tardivității acțiunii, excepție invocata de către parata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU SOCIALE și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, excepție formulata de acest parat.
În consecință, s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei și a obligată AGENȚIA JUDETEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S să îi achite reclamantei suma de 62.220 lei, reprezentând diferența dintre indemnizația primită pentru creșterea copilului pana la vârsta de doi ani primita efectiv și indemnizația pentru creșterea copilului până la vârsta de doi ani, in cuantum de 85% din media veniturilor nete lunare pentru perioada 21.12.2007-31.12.2008, suma actualizata potrivit indicelui de inflație și s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a excepție invocată de acest pârât, faptul că potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) în cauzele care au ca obiect discriminarea este obligatorie citarea în calitate de autoritate de stat în domeniul discriminării, dar acesta nu poate fi obligat la plata indemnizațiilor solicitate de reclamantă neavând atribuții în acest sens.
În privința excepțiilor necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj și a lipsei calității sale procesuale pasive, excepții invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că sunt nefondate în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000 coroborate cu cele ale art. 135 lit. f din Legea nr. 19/2000.
Privind calitatea procesuală a pârâtului instanța a reținut că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, iar potrivit art. 3 alin. (1) pct. 2 din nr.HG 208/2005 și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării de buget cu sumele necesare pârâtului Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea obiectivă de a dispune de fonduri pentru plata sumei solicitată de reclamantă.
Pe fond, prima instanță a reținut că începând cu data de 27.12.2007 reclamanta a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, timp în care a primit o indemnizație stabilită în conformitate cu prevederile art. 125 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 modificată prin nr.OUG 9/2003, respectiv 85 % din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 (o1.o4.2oo1) au fost enunțate principiile de bază care guvernează sistemul asigurărilor sociale de stat din România.
S-a reținut că art. 121 din Legea nr. 19/2000 prevedea faptul că asigurații au dreptul la o indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani al cărui cuantum era de 85 % din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective, însă aceste prevederi au fost modificate succesiv, iar odată cu apariția nr.OUG 9/2003 s-a stabilit că "Pentru drepturile care se stabilesc după data de 31.12.2003 cuantumul brut lunar al indemnizației prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. a) este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat".
Odată cu intrarea în vigoare a prevederilor nr.OUG 148/2005, respectiv o1.o1.2oo7, indemnizația nu mai are caracterul unui drept de asigurare socială, ci al unui ajutor social acordat de stat.
Tribunalul a apreciat că prin aceasta au fost încălcate principiile contributivității în raport cu asigurații care au plătit o contribuție de asigurări sociale mult mai mare decât indemnizația/ajutorul social de care beneficiau și s-a creat o discriminare între asigurații care au beneficiat de acordarea indemnizației înainte de apariția nr.OUG 9/2oo3 și nr.OUG148/2005 și cei care au beneficiat de această indemnizație ulterior apariției acestora din punct de vedere al cuantumului raportat la contribuția achitată și la data intrării în vigoare a ordonanțelor.
S-a constat că există o situație de discriminare prin aplicarea unui cuantum fix al indemnizației pentru creșterea copilului până la doi ani indiferent de categoria socio-profesională din care persoanele beneficiare provin și implicit fără o diferențiere privind cuantumul contribuțiilor acestor persoane la bugetul asigurărilor de stat, iar prin neacordarea indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani raportat la contribuția de asigurări sociale plătită, reclamanta a suferit un prejudiciu reprezentând diferența dintre indemnizația cuvenită și cea efectiv primită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE
Recurenta Agenția Națională pentru Prestații Sociale solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Sălaj.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond nu a ținut seama de lipsa calității procesuale pasive a întrucât aceasta are în subordine agenții județene cu personalitate juridică, că nu a ținut seama de necompetența materială a Secției civile a Tribunalului Sălaj, decizia emisă fiind un act administrativ, că nu a ținut seama de inadmisibilitatea acțiunii, de tardivitatea introducerii acțiunii fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
Recurenta a mai arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii fiind incident motivul de casare prev.de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale S solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, nu există nici o discriminare, acțiunea reclamantei fiind netemeinică și nelegală.
Recurentul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței competente, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulată de reclamanta, ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, deoarece cererea reclamantei este o acțiune în despăgubiri de drept comun ce trebuia judecată de către judecătorie în baza dispozițiilor art. 8 din Codul d e procedură civilă, arătând de asemenea s-a mai arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală A Finanțelor Publice a Județului S prin întâmpinarea depusă la data de 19 noiembrie 2009 solicită menținerea hotărârii atacate cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP ca fiind temeinică și legală, iar pe fond solicită respingerea acțiunii formulată de ca netemeinică și nelegală (44-48).
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Așa cum rezultă din petitul acțiunii exercitată de reclamantă, aceasta a solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 69.204 lei, constând în diferența dintre indemnizația lunară de 600 lei pentru creșterea copilului primită efectiv în perioada 21.12.2007 - 31.12.2008 și suma reprezentând 85 % din media veniturilor nete lunare.
Reclamanta a indicat ca și temei de drept OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea oricăror fapte de discriminare, arătând în motivare că indemnizația aferentă concediului pentru creșterea copilului în cuantumul unic de care a beneficiat constituie discriminare față de contribuția diferită la bugetul de stat, fiind dezavantajată față de alți beneficiari cu venituri minime.
Astfel, potrivit art. 27 din OG nr. 137/2000, ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Curtea constată că Tribunalul Sălaja soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență materială de ordine publică potrivit prevederilor art. 159 Cod procedură civilă, necompetența absolută putând fi invocată de instanță sau părți în orice stadiu procesual al pricinii.
Este evident că prin acțiunea care a promovat-o la Tribunalul Sălaj reclamanta a invocat nesocotirea unor drepturi ale sale, ca urmare a discriminării, așa încât litigiul este de natură civilă fiind de competența instanței de drept comun determinată în funcție de criteriul valoric.
Pretențiile care fac obiectului litigiului au fost evaluate de către reclamantă la suma de 62.204 lei, iar raportat la această valoare se constată că potrivit art. 1 pct. 1 rap. art. 8 alin. 1 Cod procedură civilă, competența materială în primă instanță revine în favoarea judecătoriei din reședința de județ unde își are domiciliul reclamanta.
În mod eronat s-a apreciat de către tribunal ca ar fi investit cu soluționarea unui litigiu de asigurări sociale întemeiat pe dispozițiile art. 155 din Legea 19/2000, prevederi care au un caracter restrictiv și reglementează doar competența de soluționare a litigiilor născute în legătură cu plata drepturilor decurgând din același act normativ. Litigiul dintre părți nu are ca obiect nici un conflict de muncă (după maniera în care completul a fost asist de asistenți judiciari), deoarece pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate pre raporturile de muncă.
În consecință, în baza art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin.1 și alin. 6 Cod procedură civilă se vor admite recursurile și se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Zalău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Agenția Națională pentru Prestații Sociale împotriva sentinței civile nr. 952 din 11.05.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Zalău.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu Eugenia
--- - - - -
GREFIER
Red./
10 ex./11.01.2010
Președinte:Sergiu Cătălin BoboșJudecători:Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu Eugenia
