Asigurări sociale. Decizia 288/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.288
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de contestatoarea G, domiciliată în comuna, sat, județ D și intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1986 din 5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 16 februarie 2010, dând următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatoarea Gac hemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând anularea deciziei nr.-/16.07.2009 emisă de intimată, precum și a deciziei nr.447 din 12.05.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia nr.-/16.07.2009 emisă de intimată, având în vedere deciziile nr.447 si 448/12.05.2009 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă M, s-a dispus încetarea plății pensiei sale de invaliditate începând cu data de 01.09.2001 și restituirea sumei de 5776 lei, ce ar reprezenta suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.07.2006 -01.07.2009, precizându-se că se contestă și decizia nr.447/12.05.2009.
A mai susținut contestatoarea că a fost pensionată pe caz de boală pentru pierderea capacității de muncă, starea sănătății sale nepermițându-i să reia o altă activitate și s-au emis cele două decizii contestate fără a fi examinată sau expertizată de vreo comisie medicală. Ulterior, datorită afecțiunilor de care suferă contestatoarea, aceasta s-a internat de mai multe ori, starea sănătății sale agravându-se, astfel că s-a emis o nouă decizie asupra capacității de muncă, având nr.2030/08.07.2009.
S-a mai arătat de către contestatoare că în condițiile în care a respectat indicațiile Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă M și a prezentat toate documentele medicale solicitate, încetarea pensiei este nejustificată, iar anularea deciziilor asupra capacității de muncă nu a avut ca temei motive medicale, Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă M nefiind competent să dispună anularea acestor decizii.
De asemenea, s-au invocat și dispozițiile art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001 în raport de care decizia emisă ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând că petenta nu a făcut dovada că a urmat toată procedura de contestare a deciziilor de revizuire nr.447 și 448 din 12.05.2009 și cum aceste decizii au rămas definitive, decizia accesorie de încetare a plății pensiei nu mai poate fi modificată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1986 din 5.11.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția tardivității invocată din oficiu, cu privire la contestarea deciziei de revizuire nr. 447/12.05.2009, fiind respinsă ca tardivă contestația formulată împotriva acestei decizii.Prin aceeași sentință, s-a anulat decizia de încetare nr. -/16.07.2009 emisă intimată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr.447/12.05.2009 întocmită de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă M s-a revizuit decizia nr. 1139/02.07.2001 și ulterior, la data de 16.07.2009, a fost emisă decizia nr.- privind încetarea plății pensiei de invaliditate a contestatoarei începând cu data de 01.09.2001 și restituirea sumei de 5776 lei, ca pensie încasată necuvenit în perioada 01.07.2006 - 01.07.2009.
S-a mai reținut că decizia de revizuire a deciziei asupra capacită ț ii de muncă a fost comunicată contestatoarei la data de 27.05.2009, conform dovezilor depuse la dosar de intimată, ce au fost indicate, iar conform art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, decizia de încadrare sau neîncadrare în grad de invaliditate emisă de medicul specializat în expertiză medicală poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, la casa teritorială de pensii, contestatoarea neprezentând dovezi din care să rezulte că a formulat contesta ț ie în termen legal la casa teritorială de pensii, aceasta contestând în instanță, la data de 10.08.2009 și decizia de revizuire, cu depășirea termenului legal, respingându-se contesta ția împotriva acestei decizii ca tardivă.
În ceea ce prive ște decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate, tribunalul a constatat că aceasta a fost stabilită de la o dată retroactivă, respectiv aceea a emiterii primei decizii prin care s-a constatat starea de invaliditate a contestatoarei deși conform art.39 din Secțiunea C, pct. III al Ordinului 340/2001, decizia emisă de Oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, urmare a acțiunii de control, se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
De asemenea, a reținut prima instanță, recuperarea sumei încasate necuvenit de la beneficiar a avut loc tot pentru o perioadă retroactivă, de 3 ani, iar în raport de disp. art.39 alin.4 din Ordinul 340/2001, care arată că n caz de neprezentare a pensionarului la reexpertizare, pentru evitarea achitării unor drepturi bănești necuvenite, după ce s-au cercetat motivele neprezentării, Oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă va anunța casa teritorială de pensii pentru luarea măsurilor legale, s-a conchis că deciziile emise de Oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă urmare a autocontrolului efectuat, se aplică de la data emiterii lor numai pentru viitor, nu și retroactiv și în plus, erorile constatate prin actul de control nu sunt imputabile beneficiarului pensionar, ci unui angajat al intimatei suspectat de fapte cu caracter penal.
Împotriva sentinței primei instanțe, în termen legal, au declarat recurs atât contestatoarea, cât și intimata.
În recursul său, contestatoarea a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică invocând disp.art.304 pct.6, 7 și 8 și art.3041Cod pr.civilă.
Astfel, se susține că în mod greșit tribunalul a admis numai în parte contestația, dispunând anularea deciziei de încetare a plății pensiei nr.-/16.07.2009 și respingând, prin admiterea excepției de tardivitate, capătul de cerere privind contestația formulată împotriva deciziei nr.447/12.05.2009 deși ambele contestații au fost formulate în termen, contestatoarea fiind îndreptățită la menținerea deciziei privind încadrarea în grad de invaliditate pentru motivele arătate în cererea de chemare în judecată, solicitându-se pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației în totalitate.
Intimata Casa Județeană de Pensii Dac riticat la rândul său sentința invocând disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că prima instanță a admis excepția tardivității în raport de decizia de revizuire nr.447/12.05.2009 și cu toate acestea, în mod eronat instanța a anulat decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate deoarece aceasta a avut la bază decizia de revizuire, decizie ce nu a fost anulată, astfel că decizia de încetare nu mai putea suporta nicio modificare.
În plus, arată recurenta, în spețe similare Tribunalul Dâmbovițaa dat soluții diferite, respingând acțiunea și față de decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate.
Se învederează, în continuare, că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către contestatoare a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către contestatoare la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-o pe intimată, solicitându-se pentru toate aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii contestației.
Recurenta-contestatoare a depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns criticilor formulate de recurenta-intimată, solicitând respingerea recursului intimatei ca nefondat, depunând și concluzii scrise.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul contestatoarei, este neîntemeiată critica acesteia prin care se susține, în esență, că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității cu privire la contestația formulată împotriva deciziei nr.447/12.05.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă
Aceasta, deoarece, așa cum rezultă din dovezile depuse la dosarul de fond de către intimata Casa Județeană de Pensii D, respectiv borderoul pentru trimiteri mandate prezentate în serie de la fila 23 din dosarul de fond și confirmarea de primire existentă la fila 24 în același dosar, decizia respectivă a fost comunicată recurentei-contestatoare la data de 27 mai 2009, semnând de primire soțul recurentei și nu la data de 21.07.2009, așa cum pretinde recurenta, la această ultimă dată comunicându-se recurentei decizia nr.-/16.07.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii D, contestația împotriva acestei ultime decizii fiind corect soluționată pe fond de către tribunal.
În raport de disp.art.56 din Legea nr.19/2000, decizia nr.447/12.05.2009 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă M putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la casa teritorială de pensii, iar împotriva deciziei date în soluționarea contestației, se putea formula, tot în termen de 30 de zile de la comunicare, contestație în instanță, recurenta-contestatoare nerespectând aceste prevederi legale și promovând direct la instanță contestație împotriva deciziei nr.447/12.05.2009, la data de 10.08.2009, cu depășirea termenului legal.
Sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, motivarea răspunzând cerințelor prev.de art.261 pct.5 Cod pr.civilă.
De asemenea, instanța s-a pronunțat exact cu privire la contestația cu a cărei soluționare a fost învestită, neputându-se reține că ar fi dat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
În ceea ce privește recursul Casei Județene de Pensii D, se reține că prin deciziile nr.447 și nr.448 din 12.05.2009 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă M s-au revizuit deciziile asupra capacității de muncă emise pentru recurenta-contestatoare, având nr.1139/02.07.2001 și nr.2253/10.04.2009, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
Ulterior, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/16.07.2009, prin care, având în vedere deciziile de revizuire nr.447 și nr.448 din 12.05.2009 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă Mad ispus încetarea plății pensiei de invaliditate contestatoarei începând cu data de 01.09.2001 și recuperarea sumei de 5776 lei de la aceasta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.07.2006-01.07.2009.
Recurenta-contestatoare s-a adresat cu contestație direct în instanță împotriva deciziei de revizuire nr.447 din 12.05.2009 și contestația împotriva acestei decizii a fost corect respinsă de tribunal ca tardivă, pentru considerentele pe larg expuse cu prilejul analizării recursului contestatoarei, iar împotriva deciziei nr.448 din 12.05.2009 a Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă nu s-a formulat niciun fel de contestație.
Cu toate acestea, în mod justificat prima instanță a avut în vedere la pronunțarea soluției disp.art.39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, reținând că rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Astfel, în cuprinsul deciziilor nr. nr.447 și nr.448 din 12.05.2009 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a ții de Muncă s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.6029/10.04.2009, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.6029/10.04.2009 invocată de recurentă a fost efectuat de către Direcția Control Intern a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect tribunalul a făcut trimitere în fundamentarea sentinței la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta face referire în ultimul motiv de recurs la considerente pe care tribunalul nu le-a reținut în argumentarea soluției de anulare a deciziei nr.-/16.07.2009, nereținându-se ca situație de fapt de către prima instanță aspecte legate de depunerea de către contestatoare a documentelor medicale și la M, altele fiind motivele pentru care a fost pronunțată această soluție, mai sus arătate.
De asemenea, practica judiciară invocată de recurentă constând în soluții contrare, de respingere a contestației, pronunțate de același tribunal în spețe similare, nu poate constitui un argument pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de aceasta, practica judiciară neconstituind izvor de drept și mai mult, hotărârile pronunțate în primă instanță de tribunal sunt supuse controlului judiciar în urma declarării recursului de către partea interesată.
De menționat, că potrivit art.61 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală, astfel că în raport de situația de fapt din speța dedusă judecății, în care deciziile de revizuire medicală au rămas definitive în modalitatea mai sus arătată și ținând cont și de prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, corect avute în vedere de prima instanță, s-ar fi justificat numai anularea în parte a dispoziției contestate, în sensul încetării pensiei începând cu 01.06.2009-reprezentând luna următoare celei în care s-au emis deciziile de revizuire, rămase definitive și exonerarea de plata sumei imputate numai pentru perioada 01.06.2009-01.07.2009, cu precizarea că prin decizia asupra capacității de muncă nr.2030/08.07.2009 contestatoarea a fost încadrată în gradul III de invaliditate, iar prin decizia nr.1-- din 17.12.2009 a Casei Județene de Pensii D recurentei i-a fost acordată pensie de invaliditate începând cu 08.07.2009.
Recurenta-intimată nu a invocat însă, sub nicio formă în motivele de recurs, drept critică adusă sentinței primei instanțe, nelegalitatea sentinței în raport de aceste dispoziții legale, criticile aduse de aceasta în recurs fiind cele mai sus expuse, în funcție de care s-a solicitat respingerea contestației împotriva deciziei nr.-/16.07.2009 a Casei Județene de Pensii
În acest context, în lipsa unei atare critici exprese-ce nu constituie o nulitate de ordine publică, astfel încât trebuia invocată prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs conform prevederilor art.3021alin.1 lit.c și art.303 alin.1 din Codul procedură civilă- Curtea nu poate proceda, practic, din oficiu, la admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței sub aspectul arătat.
Pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursurile ca nefondate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă le va respinge, nefiind incidente în cauză niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurenți în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatoarea G, domiciliată în comuna, sat, județ D și de intimata Casa Județeană de Pensii D,cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1986 din 5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
fiind în concediu odihnă cu opinie separată
semnează președintele instanței
Grefier
Cu opinie separată, doar în ceea ce privește recursul intimatei, în sensul că:
Admite recursul intimatei în parte în sensul că anulează în parte sentința în sensul că anulează în parte decizia nr. -/16.07.2009 care își va produce efectele doar începând cu data de 1.06.2009, iar suma încasată necuvenit se va recupera doar pentru perioada 1.06.2009-1.07.2009, urmând a se reface calculul sumei de recuperat de Casa Județeană de Pensii
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
Judecător Grefier
-- -
OPINIE SEPARATA
In opinia subsemnatei soluția ce se conturează din actele și lucrările dosarului este aceea de admitere a recursul intimatei și de modificare în parte sentinței în sensul anulării în parte a deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate și recuperare suma încasată cu titlu necuvenit, nr.-/16.07.2009, care nu își putea produce efectele decât începând cu data de 1.06.2009, luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală nr. 447/12.05.2009 iar suma încasată necuvenit se impunea a fi recuperată doar pentru perioada 01.06.2009 - 01.07.2009, urmând a se reface calculul sumei de recuperat de
La baza acestei soluții stau aceleași considerente invocate de colegele mele în motivarea opiniei dominante și anume dispozițiile art. art.61 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală, respectiv începând cu luna iunie 2009 în speța dedusă judecății.
Și în raport și de prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, decizia emisă de oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, ca urmare a acțiunii de control, se aplică doar de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Cu alte cuvinte, decizia de revizuire nu retroactivează astfel că pensia de invaliditate nu poate înceta decât începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.
În opinia personală, în baza motivului de recurs prin care se arată că " în mod eronat instanța de fond a anulat decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate, deoarece aceasta a avut la bază decizia de revizuire, ce nu a fost anulată, motiv pentru care considerăm că decizia de încetare nu mai putea suferi nicio modificare" instanța de recurs avea a verifica temeinicia și legalitatea deciziei de încetare si recuperare pensie de invaliditate raportat la decizia de revizuire care a stat la baza ei.
Faptul că recurenta susține că aceasta este legală și întemeiată în întregul ei nu oprește instanța de recurs să constate că este doar parțial legală și întemeiată, raportat la decizia de revizuire, având în vedere și principiul de drept " cine poate mai mult, poate și mai puțin", sau, cu alte cuvinte, fiind investită cu reexaminarea în integralitatea ei a deciziei de recuperare și încetare a plății pensiei, se poate constata că susținerile potrivit cărora are la baza o decizie de revizuire definitivă sunt reale doar cu privire la o parte din perioada de timp reținută în cuprinsul ei. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 3041.pr.civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Pentru toate aceste considerente, soluția era de admitere a recursului intimatei și de modificare în parte sentinței în sensul anulării în parte deciziei nr.-/16.07.2009 care urma a-și produce efectele doar începând cu data de 1.06.2009, iar suma încasată necuvenit a se recupera doar pentru perioada 01.06.2009 - 01.07.2009, urmând a se reface calculul sumei de recuperat de, cu menținerea restul dispozițiilor sentinței.
JUDECĂTOR 2: Simona Petruța Buzoianu
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120/2006
Red./FA
4 ex./17.03.2010
nr- Trib.
Pentru opinia separată
Red.
17.03.2009
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
