Asigurări sociale. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.291
Ședința publică din 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr.1415/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile sun lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1415/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată și precizată de către contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A și în consecință, s-a anulat decizia nr. -/12.07.2006, -/06.02.2007 și -/21.08.2007 emise de intimată, s-a obligat intimata să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei contestatorului în cuantum de 634 lei și un punctaj mediu anual de 1.52438 puncte, începând cu data de 01.04.2006 la care se adaugă toate indexările prevăzute de lege, s-a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.450 lei constând în 700 lei onorariu expert, 250 lei onorariu expert asistent și 500 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul Regionalei CFR T, în cadrul ui de A în perioada 1974 - 2003 conform mențiunilor înscrise în carnetul de muncă seria - nr. -.
Urmare a cererii de pensionare depusă de contestator, intimata emite Decizia de pensionare nr. -/12.07.2006 prin care stabilește o pensie în cuantum de 471 lei și un punctaj mediu anual de 1.45634.
Urmare a revizuirii Deciziei nr. -/12.07.2006 prin decizia nr. -/06.02.2007, în baza adeverinței angajatorului de A nr-, s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1.41732 și un cuantum al pensiei de 458 lei, creându-se astfel un debit pentru pensia încasată în plus pentru perioada 23.08.2005 - 01.02.2007 în sumă totală de 220 lei, debit ani precedenți 205 lei, debit an curent 15 lei.
Prin decizia nr. -/21.08.2007 intimata revizuiește decizia nr. -/06.02.2007, în baza adeverinței nr- eliberată de angajatorul de A, stabilind un punctaj mediu anual de 1.41362 și un cuantum al pensiei în sumă de 457. Prin aceeași decizie se creează debit pentru pensia încasată în plus de către contestator pentru perioada 01.04.2006 - 31.08.2007 în sumă totală de 17 lei.
În cauză s-a întocmit raport de expertiză contabilă, iar expertul asistent nu a făcut opinie separată, fiind de acord cu concluziile expertului contabil numit în cauză.
Prin acest raport, expertul contabil a concluzionat că intimata nu a calculat corect pensia cuvenită contestatorului, cuantumul pensiei legale și reale cuvenite contestatorului fiind de 634 lei RON și un punctaj mediu anual de 1.52438 puncte la care se adaugă toate indexările prevăzute de lege începând cu data de 01.04.2006.
Din întreg probatoriu administrat în cauză, instanța constată că pretențiile formulate prin contestația precizată de către contestator sunt întemeiate.
Din adeverința nr- emisă de T - A rezultă că toate sporurile de care a beneficiat contestatorul, permanente și nepermanente, au constituit baza de calcul a contribuției individuale sociale, și ca atare, toate trebuiau luate în calcul la stabilirea punctajelor anuale, cum corect a și concluzionat în raportul de expertiză contabilă întocmit, expertul contabil precum și expertul asistent.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 154 din Legea nr. 19/2000 completat și modificat, instanța va admite contestația formulată și precizată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A și va anual Deciziile nr. -/12.07.2006, -/06.02.2007 și -/21.08.2007 emise de intimată.
De asemenea, instanța va obliga intimata să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă în cuantum de 634 lei și un punctaj mediu anual de 1.52438 puncte începând cu data de 01.04.2006, la care se adaugă toate indexările prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs în termen legal pârâta Casa Județeană de Pensii A solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că sau aplicat greșit dispozițiile art. 164 din Legea nr.19/2000 potrivit cărora se puteau valorifica numai sporurile cu caracter permanent sporuri care sunt evidențiate în adeverința nr- și de care nu s-a ținut cont.
S-a mai invocat că în mod nelegal instanța și-a însușit punctul de vedere al expertului asistent exprimat prin opinia separată la Raportul de expertiză și care nu respectă dispozițiile art. 77 și 78 din legea nr. 19/2000 și care nu este avizată de.
S-a invocat și nemotivarea sentinței.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Din adeverința nr. 3/1/3/AR/2998/2006, T rezultă că reclamantul a beneficiat, pe lângă salariul tarifar efectiv realizat, de următoarele sporuri: spor de vechime, spor pentru muncă în condiții grele, spor pentru timpul lucrat în cursul nopții, spor pentru ore festive, spor pentru ore suplimentare necompensate cu timp liber corespunzător, spor pentru muncă în condiții periculoase, indemnizație parcurs, spor cap.secție, spor școală, fără a se menționa care dintre aceste sporuri au caracter permanent și care nu au un asemenea caracter, contrar celor afirmate în cererea de recurs a pârâtei.
Potrivit aceleiași adeverințe, în toată perioada cât reclamantul a fost angajat al unității, unitatea a virat CAS - ul datorat și contribuția pentru pensie suplimentară.
În speță, se ridică problema dacă sporurile menționate în cele două adeverințe și neluate în calcul la stabilirea pensiei, prin decizia de pensionare contestată, au caracter permanent, întrucât art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 se referă doar la astfel de sporuri.
Legea nr.19/2000 nu definește sporurile cu caracter permanent, astfel încât stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la prevederile cuprinse în Anexa la.OUG nr.4/2005, anexă privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, deși nr.OUG4/2005 se referă la recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar nu la cele stabilite conform Legii nr.19/2000.
La pct.IV din această anexă se prevede că se utilizează, la determinarea punctajului mediu anual, și sporurile acordate de către ministerul d e resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate, împreună cu salariile aferente, în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Totodată, la pct.V din anexă, se au în vedere sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992, arătându-se, printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Sporurile menționate în adeverințele de mai sus se regăsesc în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în capitolul intitulat "sistem de sporuri".
Conform art.19 alin.4 din acest contract, "caracterul permanent al sporului nu este determinat de timpul lucrat în aceste condiții (zilnic, lunar) ci de acordarea acestuia pe toată durata anului".
Din modul de redactare al acestui text, rezultă că unul și același spor poate fi permanent pentru un angajat, dacă i s-a acordat pe toată perioada anului, și nepermanent pentru alt angajat, căruia i s-a acordat sporadic. Prin urmare, criteriul stabilit prin articolul citat dă naștere unei discriminări între angajați, deoarece un salariat ce a încasat unul din sporurile stabilite în contractul colectiv de muncă pe tot parcursul unui an calendaristic, va beneficia, la stabilirea punctajului mediu anual, de acest spor, în timp ce un angajat ce a primit acest spor doar 11 luni pe an, nu va beneficia de luarea în calcul a unui asemenea spor la stabilirea punctajului mediu lunar.
Adresa nr.301/b/184/2006 a T - A nu putea fi luată în considerare de către instanța de fond, cu privire la caracterul permanent sau nepermanent al unor sporuri, atâta timp cât unele date din cuprinsul său sunt contrazise de dispozițiile legale în materie, iar instanța de judecată este abilitată să interpreteze prevederile legale incidente într-o cauză, nefiind ținută de o adresă administrativă.
Art.2 lit.b din Legea nr.19/2000 prevede că unul din principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al egalității, principiu "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Acest principiu se regăsește în preambulul la.OUG nr.4/2005, unde se arată că trebuie respectat principiul: " la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Pe cale de consecință, în condițiile în care Legea nr.19/2000 nu cuprinde dispoziții privitoare la modul de stabilire a sporurilor, ce se iau în calcul, este necesar să se aplice, prin analogie, prevederile nr.OUG4/2005 și pentru pensiile stabilite în temeiul Legii nr.19/2000, deși nr.OUG4/2005 reglementează modul de recalculare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a invocat dispozițiile nr.OUG4/2005 în considerentele hotărârii recurate.
Potrivit art.78 alin.1 teza a II-a din Legea nr.19/2000, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru statistică.
La punctul 19 lit.b din Titlul II al punctului A din Ordinul nr.340/2001, se prevede că prin sintagma "salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă" se au în vedere, inclusiv, sporurile, indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Dispozițiile pct.42 din Titlul VIII: "Dispoziții tranzitorii privind pensiile" din Ordinul nr.340/2001, invocate de către recurentă, nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la salariile medii anuale, brute sau nete, prevăzute la art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000, în contextul în care art.164 alin.2 din aceeași lege se referă la aceste salarii.
Din dispozițiile legale citate anterior, rezultă că reclamantul este îndreptățit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a sporurilor menționate în adeverințele depuse la dosarul de pensionare, ce nu au fost valorificate la stabilirea pensiei prin deciziile de pensionare contestate, conform celor reținute în raportul de expertiză întocmit de expert.
Criticile cu privire la expertiză sunt nefondate pentru că expertul asistent nu a făcut opinie separată că și-a însușit concluziile expertului numit de instanță astfel că sentința nu s-a bazat pe opinia acestuia.
Nefiind întemeiate nici criticile cu privire la nemotivarea sentinței și având în vedere cele reținute mai sus Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză, ținând seama de toate probele administrate în cauză de către părți.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 1415/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat ca neîntemeiat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 1415/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă pârâta recurentă la 300 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - Dr. - -
GREFIER - -
Red. /29.04.2008
Tehnored. 2 ex./30.04.2008
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Asistenți jud.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
