Asigurări sociale. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

Secția litigii de muncă

și asigurări sociale

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.300

Ședința publică din 26 februarie 2008

PREȘEDINTE: Ioan Jivan

JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici

JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr.- -

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr.2690/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată și pârâta intimată Tribunalul Timiș, având ca obiect asigurări sociale.

La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă reclamanta-intimată și consilier juridic, lipsă fiind pârâta-intimată Tribunalul Timiș.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei și al menținerii Deciziei nr. 7576/24.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii T, pentru motivele prezentate în cererea de recurs.

Reclamanta-intimată solicită respingerea recursului.

După deliberare,

CU RTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 8229/30/05.11.2007, reclamanta a chemat în judecată pârâții Casa Județeană de Pensii T și Tribunalul Timiș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 7576/24.10.2007 emis de intimata Casa Județeană de Pensii T, prin care i s-a respins cererea privind acordarea pensie de serviciu.

Reclamanta a mai solicitat anularea înscrierilor efectuate în cartea de muncă a reclamantei, în baza acestui act și să fie obligată Casa Județeană de Pensii T să emită o decizie de pensionare pentru pensie de serviciu, începând cu data de 01.10.2007, conform adeverinței nr.546/E/26.09.2006 emisă de Tribunalul Timiș pentru o vechime în magistratură de 29 ani și 2 luni, ce urmează a fi calculată, având la bază media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate, în suma de 6630 RON, în cuantum de 80% din media acestor venituri brute.

În fapt, reclamanta este încadrată în funcția de judecător al Judecătoriei Timișoara, cu o vechime totală în magistratură de 29 ani și 2 luni, din care 16 ani și 5 luni ca judecător și 12 ani și 9 luni ca jurisconsult. Reclamanta are vârsta de 53 de ani.

În opinia reclamantei, sunt îndeplinite condițiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, însă pârâta Casa Județeană de Pensii Tar efuzat să emită decizie de pensionare începând cu 01.10.2007, cu motivația că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Reclamanta invocă și art. 86 din Legea nr. 303/2004, modificată și republicată.

Prin sentința civilă nr. 2690/PI/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admis acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu intimații Casa Județeană de Pensii și Tribunalul Timiș; s-a dispus anularea deciziei nr. 7576/24.10.2007 emis de intimata Casa Județeană de Pensii T, cu consecința anulării înscrierilor efectuate în cartea de muncă a reclamantei, în baza acestui act; s-a obligat intimata Casa Județeană de Pensii T să emită o decizie de pensionare pentru pensie de serviciu, începând cu data de 01.10.2007, conform adeverinței nr. 546/E/26.09.2006 emisă de Tribunalul Timiș pentru o vechime în magistratură de 29 ani și 2 luni, ce urmează a fi calculată, având la bază media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate, în suma de 6630 RON, în cuantum de 80% din media acestor venituri brute; fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut:

Reclamanta are o vechime totală în magistratură de 29 de ani și 2 luni, din care 16 ani și 5 luni în funcția de judecător și 12 ani și 9 luni ca jurisconsult. În discuție se pune problema dacă perioada de activitate în funcția de jurisconsult este asimilată cu cea de avocat, dat fiind faptul că de necontestat reclamanta a desfășurat activitate în funcție de judecător de peste 15 ani. Instanța o găsește întemeiată această asimilare între funcția de jurisconsult și cea de avocat, făcând trimitere la prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, unde sunt enumerate funcțiile ce constituie vechime în magistratură, printre care se regăsește și cea de jurisconsult.

Pe de altă parte, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în acest sens prin hotărârea nr. 273 din 06.06.2006, în sensul că neincluderea perioadei în care o persoană a îndeplinit funcția de jurisconsult la calculul vechimii în magistratură, astfel cum este reglementată de art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 constituie discriminare și reprezintă un tratament diferențiat față de profesia de avocat.

CEDO a statuat în repetate rânduri faptul că statele membre prin legislația lor internă au posibilitatea să aducă limitări drepturilor recunoscute de convenția europeană, numai dacă acestea sunt justificate prin necesitatea unui interes legitim determinat de ordinea publică, siguranța națională, morală publică, apărarea ordinii publice sau securității naționale (ceea ce legiuitorul nu a avut în intenție astfel de limitări). Art. 16 privind egalitatea în drepturi la alin. 1, Constituția României prevede că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără principii și fără discriminări. OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificările ulterioare prevede în art. 1 alin. 2 lit. e pct. i, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării în garantarea exercitării drepturilor economice, sociale, culturale, dreptul la muncă, libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru o muncă egală la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.

Art. 5 alin. 1,2,3 din Codul muncii prevede că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.

Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.

Sub aspectul criteriului de obiectivitate, instituirea unui tratament juridic în acordarea pensiei de serviciu, condiționată de vârsta prevăzută de lege și vechime în magistratură de cel puțin 25 de ani raportat la acordarea pensiei la cerere sub imperiul solicitării înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege, însă cu vechime în magistratură de cel puțin 25 de ani, prin excluderea perioadei în care reclamanta a deținut funcția de jurisconsult, ea nu poate fi reținută ca justificată obiectiv, deoarece s-ar produce o discriminare și în cele din urmă, chiar o nedreptate față de atribuțiile de serviciu arhicunoscute ale unui jurisconsult raportat la atribuțiile de serviciu ale unui avocat.

Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. Din Legea nr. 303/2004 invocată de pârâtă, se poate conchide că decizia Curții Constituționale nr. 385/2006 nu a dispus asupra fondului, și nu s-a pronunțat asupra situației de discriminare, dar nu a exclus situația de discriminare. Art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 prevăd că toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii, împotriva ale cărei discriminări care ar încalcă Declarația și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.

Aceste principii se regăsesc și în dispozițiile art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile economice sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, art. 1 din protocolul nr. 12 la Convenție pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale adoptat la 4.11.2000, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006; art. 4 din Carta Socială Europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999.

În concluzie, instanța constată că acțiunea reclamantei este întemeiată în baza art. 82 alin.2 și art. 86 din Legea nr. 303/2004, art. 20 alin. 1 din Constituția Românei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa Județeană de Pensii T solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și în motivarea acestuia s-a susținut că s-au aplicat greșit dispozițiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 și ale art. 4 lit. b din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, potrivit cărora reclamantul se putea pensiona numai dacă ar fi realizat vechimea necesară în funcția de judecător care să includă cel mult 10 ani de activitate ca avocat neputând fi valorificată și perioada în care a funcționat ca jurisconsult.

Recurenta a făcut referire și la Decizia nr. 455/30.05.2006 pronunțată de Curtea Constituțională și prin care s-a constatat că dispozițiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 sunt constituționale.

Reclamanta nu a depus întâmpinare.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Recurenta nu face nici o referire în motivele de recurs la incidența dispozițiilor OG nr. 13/2000 și la Hotărârea nr. 273/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Dispozițiile art. 82 alin 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevăd că judecătorii și procurorii sunt pensionați la cerere înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege și beneficiază de pensiile prevăzute la aliniatul (1) dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în această funcție, luându-se în considerare la calculul vechimii și perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat fără ca aceasta să fie mai mare de 10 ani. Potrivit art. 86 din același lege constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul a fost jurisconsult și în consecință prin faptul că în cazul pensionării "la cerere" nu se ia în calcul și perioada în care a funcționat ca jurisconsult se creează un regim discriminatoriu, în sensul că beneficiază de dispozițiile legii doar cei care au exercitat profesia de avocat, fiind excluse profesiile de jurisconsult sau consilier juridic.

În același timp, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații în care în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite, aspecte de scopul urmărit nu sunt diferite, aspect statuat în Jurisprudența Curții Constituționale.

Decizia Curții Constituționale nr. 385/2006 nu dispune asupra fondului și nu s-a pronunțat asupra situației de discriminare și n-a exclus situația de discriminare.

Prin hotărârea nr. 273/06.06.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că faptele prezentate în petițiile adresate de petenții, Liber, și Românu constituie tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, recomandând corelarea prevederilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, raportat la principiul egalității și al nediscriminării (dosar nr- - filele nr. 31-41).

Potrivit art. 16 alin. 1 din Constituția României "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără principii și fără discriminare", iar în art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificată, a fost consacrat principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării în garantarea exercitării drepturilor economice, sociale, culturale, dreptul la muncă, la un salariu egal pentru o muncă egală,

Totodată dispozițiilor art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 prevăd că toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii, împotriva ale cărei discriminări care ar încalcă Declarația și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.

Principiile enumerate mai sus regăsindu-se și în dispozițiile art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile economice sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, art. 1 din protocolul nr. 12 la Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale adoptat la 4.11.2000, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006; art. 4 din Carta Socială Europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999.

Prin urmare în mod cert s-a reținut incidența dispozițiilor OG nr. 137/2000 și ale Convențiilor la care face referire instanța și așa fiind urmează ca în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. să se respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefundat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr. 2690/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - Dr. - -

GREFIER - -

Red./21.-

Tehnored. 2 ex./24.04.2008

Prima instanță: și - Tribunalul Timiș

Asistenți jud.: și

Președinte:Ioan Jivan
Judecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Timisoara