Asigurări sociale. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 300
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.1525 din 7.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare -, domiciliată în Târgoviște, str.-,57B,.4,.20, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-contestatoare depus la dosar întâmpinare și o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea M -, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, a solicitat anularea deciziei nr.-/13.03.2008 emisă de intimată, prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 07.06.2006 și recuperarea sumei de 5977 lei, reprezentând pensia încasată în perioada 07.06.2006-01.04.2008, precum și a deciziei nr.146/06.03.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și recuperare a capacității de Muncă
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost în gradul III de invaliditate prin decizia nr.2040/29.05.2006 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, că s-a prezentat în fiecare an la termenul stabilit pentru revizuire și a depus actele medicale care atestau menținerea incapacității de muncă, că nu este culpa sa în ceea ce privește folosirea unor documente neconforme pentru întocmirea deciziei de pensie, în condițiile în care este grav bolnavă, după cum se atestă prin actele emise de Institutul
Pentru dovedirea cererii contestatoarea atașat în copie, decizia nr.-/17.08.2006, decizia nr.2040/29.05.2006 de încadrare în gradul III de invaliditate.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că emiterea deciziei a fost impusă de decizia nr.146/06.03.2008 de anulare a deciziilor anterioare de încadrare în grad de invaliditate, că, contestatoarea nu a urmat procedura de contestare administrativă prevăzută de lege, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației, că, contestatoarea nu a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de Legea nr.19/2000 și ordinul nr.340/2001, că decizia medicală a fost emisă în baza unor documente neconforme întocmite de asistenta medicală împotriva căreia s-a început urmărirea penală.
Au fost anexate întâmpinării, deciziile contestate, nota de constatare nr.19358/6.03.2008 întocmită de Direcția de audit Intern și Control a.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1525 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins excepția inadmisibilității contestației invocată de intimata Casa Județeană de Pensii D, s-a admis contestația formulată de contestatoarea -, în contradictoriu cu intimata Casa Judțeană de pensii D, s-au anulat deciziile nr.-/13.03.2008 emisă de intimată și nr.146/06.03.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației invocată de intimată, că este neîntemeoată întrucât contestatoarea a respectat procedura sdministrativă, iar neprimirea răspunsului nu poate constitui o cauză de neprimire a cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.146/06.03.2008 emisă 2007 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, prin care s-a anulat decizia nr.2040/29.05.2006 asupra capacității de muncă, reținându-se că prin controlul consemnat în nota de constatare nr.19358/06.03.2008 întocmită de Direcția Audit Intern a s-a stabilit că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Conform prevederilor art.56 al. (6) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
A constatat instanța de fond că deciziile asupra capacității de muncă, menționate în cuprinsul deciziei nr.146/06.03.2008 au devenit definitive prin necontestare și au intrat în circuitul juridic civil, producând efecte depline, astfel că nu este posibilă revocarea acestora în mod unilateral.
Este de principiu că un act administrativ jurisdicțional, care a intrat în circuitul civil, nu poate fi anulat decât în baza unor hotărâri penale prin care s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu actul respectiv sau a unei legături civile prin care s-a dispus anularea acesteia.
Anularea deciziei asupra capacității de muncă în mod unilateral de către emitentă nu este posibilă întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, iar procedura folosită de către intimată care nu este prevăzută de Legea nr.19/2000 și de Ordinul nr.340/2001 ar aduce atingere securității raporturilor juridice din ramura drepturilor asigurărilor sociale.
În mod cert, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitatea poate avea loc în baza art.39 din Ordinul 340/2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retoractive, pentru că dispozițiile menționate stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive, sau în cazul deciziei asupra capacității de muncă, în baza unei hotărâri civile pronunțată într-o cerere de anulare a deciziei respective, atunci când se invocă nulități ale acesteia.
A apreciat instanța de fond, că întrucât decizia asupra capacității de muncă emisă anterior deciziei nr.146/2008 a devenit definitivă, a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, anularea ei unilaterală nu este posibilă, mai ales în condițiile invocării de către intimată a propriei culpe, astfel că se impune anularea ei.
Totodată, instanța de fond a apreciat că nefiind posibilă anularea deciziei asupra capacității de muncă prin prin invocarea propriei culpe de către intimata Casa Județeană de Pensii D, nu este posibilă nici măsura încetării plății pensiei plătită anterior întrucât, pe de o parte, decizia de încadrare într-un grad de invaliditate a produs efecte juridice depline, iar pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că se impune anularea deciei de anulare a pensiei de invaliditate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art. 299-316 Cod proc.civilă.
Recurenta a susținut că, în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art.39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 41, cap. III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori, așa cum rezultă din Nota de constatare.
altă critică vizează reținerea, în mod eronat, de către instanță a faptului că, contestatoarea a depus alte acte medicale la precum și a împrejurării că era obligatorie consultarea B, legea instituind în acest sens numai o posibilitate consultării.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziilor emise de către recurentă ca fiind legale și temeinice.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au
incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data 06.03.2008 recurenta a emis decizia nr.146 prin care a anulat decizia nr.2040/29.05.2006 asupra capacității de muncă, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege. În această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Fără să respecte termenul legal de exercitare a căii de atac a deciziei, la data de 13.03.2008, recurenta emite decizia nr.- prin care dispune încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu 07.06.2006 și recuperarea de la intimata-contesatatoare a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate în cuantum de 5977 lei, pentru perioada 07.06.2006 - 01.04.2008.
În această decizie se menționează că reprezintă titlu executoriu și poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă.
În aceste condiții, este de netăgăduit că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu au fost respectate chiar de către recurentă, care nu putea emite decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei de anulare asupra capacității de muncă.
Curtea reține totodată, faptul că intimata-contestatoare se află în incapacitate de a munci datorită bolii și că recurenta nu a făcut dovada unei atitudini culpabile a acesteia în stabilirea și menținerea gradului de invaliditate.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziei privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatoarei anterior, cu motivarea că aceasta a fost emisă cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-intimată ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimata-contestatoare nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a
conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei în gar de invalidiate.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1525 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare -, domiciliată în Târgoviște,str.-,.oc.57,.B, etaj IV,.20, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.03.3009
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond - G
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana
