Asigurări sociale. Decizia 302/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 302
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva Sentinței Civile nr. 1614/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Dată fără citarea părților.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2010; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1614/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii A, și-n consecință pârâta a fost obligată să emită o decizie de revizuire a pensiei reclamantei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare ce rezidă din adeverințele nr. 5848/01.07.2008 emisă de Institutul de Studii și SA și nr. 446/09.02.2009, emisă de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Mediului -
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut că reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru muncă și limită de vârstă prin decizia nr. -/1998 a B, începând cu 01.05.1998, în condițiile Legii nr. 3/1977, iar prin decizia nr. -/30.11.2005, a Casei Județene de Pensii A s-a procedat la recalcularea pensiei acesteia potrivit OUG nr.4/2005, începând cu 01.12.2005, determinându-se un punctaj mediu anual de 1,82605 și un cuantum al pensiei de 540 lei și ulterior prin cererea adresată pârâtei nr. 12668/27.04.2009, reclamanta a cerut recalcularea pensiei cu valorificarea și a altor adeverințe și, întrucât i s-a răspuns ca veniturile suplimentare înscrise în acestea nu pot fi valorificate, reclamanta a formulat acțiunea de față, pe care ulterior a și precizat-o conform celor deja menționate.
Tribunalul a mai considerat că în cauza de față se ridică problema dacă veniturile suplimentare menționate în adeverințele arătate și care nu au fost avute în vedere la recalcularea pensiei, au caracter permanent, în contextul în care art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 se referă doar la atare sporuri și a apărărilor în fond ale pârâtei care s-a prevalat de pct. VI teza finală din Anexa la OUG nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în conformitate cu care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediul anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite și recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate.
În conformitate cu prevederile art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, la stabilirea pensiei, numărul de puncte realizat în fiecare lună, se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, incluzând sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă.
Dispozițiile mai înainte enunțate se coroborează cu cele din capitolul II, pct. 19 din Ordinul nr. 340/2001 care definește sintagma "salariul brut lunar individual" ca fiind totalitatea veniturilor indiferent de fondurile din care acestea se achită, realizate de asigurații care se află în una sau mai multe dintre situațiile de la art. 5 alin. 1 pct. I și II din lege.
Este de precizat că Legea nr. 19/2000 nu definește sporurile cu caracter permanent, astfel încât stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la prevederile cuprinse în Anexa la OUG nr. 4/2005, privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Pe de altă parte, la pct. IV din anexă, se prevede că se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și sporurile acordate de către ministerul d e resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Nu în ultimul rând, la pct. V din anexă, se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992, arătându-se printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, când a intrat în vigoare legea amintită, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Este de observat că în cauză prin adeverința nr. 5848/01.07.2008, emisă de institutul menționat, s-a atestat împrejurarea că reclamanta, în perioada în care a fost angajată a acestuia, a realizat venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972, care venituri au avut caracter permanent în înțelesul legii, mai arătându-se că pe toată durata angajării sale s-au achitat lunar cotele de CAS, inclusiv contribuția la pensie suplimentară pentru angajat, cât și cotele aferente angajatorului, conform Legii nr. 27/1966, Decretului nr. 389/1972, Legii nr. 3/1977 și Decretului nr. 232/1986, atestându-se că Institutul de a uzitat ca formă de retribuire de retribuirea în acord, conform 191/1963 și Legea nr. 10/1972.
Cât privește adeverința nr. 446/09.02.2009, emisă de institutul arătat, prin aceasta s-a atestat că reclamanta, fostă salariată în cadrul institutului, în funcția de cercetător științific a beneficiat în perioada 1977 - 1981, de venituri brute suplimentare la salariul de bază pentru care institutul a virat cotele CASS, pensie, pensie suplimentară și șomaj, conform legislației în vigoare.
Nu ar putea fi acceptată ideea că un venit suplimentar, dintre cele de care a beneficiat reclamanta, conform înscrisurilor doveditoare anexate acțiunii, este permanent pentru un angajat numai dacă i s-a acordat pe toată perioada anului și nepermanent pentru un alt angajat căruia i s-a acordat numai sporadic, deoarece aceasta ar fi de natură să nască discriminări între angajați, cu alte cuvinte un salariat care ar încasa atare venituri pe tot parcursul unui an ar beneficia, la stabilirea punctajului mediu anual, de acestea, în timp ce un alt angajat, care ar încasa atare venituri numai sporadic în decursul unui an, nu ar beneficia de luarea în calcul a acestora la stabilirea punctajului mediu lunar, în contextul în care și pentru unul și pentru celălalt, angajatorul și-a îndeplinit obligația de a achita cotele de CAS aferente, inclusiv contribuția la pensia suplimentară și cotele aferente angajatorului.
Or, art. 2 lit. b din Legea nr. 19/2000, stabilește că unul dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al egalității "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege", acest principiu regăsindu-se și în preambulul la OUG nr. 4/2000, unde se arată că trebuie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
A mai precizat Tribunalul că la pct. 19 lit. b din Titlul II al pct. A din Ordinul nr. 340/2001, se prevede că prin sintagma "salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă" se înțelege, inclusiv sporurile indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta Casa Județeană de A,recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 22.12.2009,prin care a solicitat modificarea in totalitate a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei, care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea constată că acestea au vizat nerespectarea de către judecătorii fondului a prevederilor pct. VI,teza finală, din Anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,prevederi care exclud de la luarea in considerare la calculul pensiei formele de retribuire in acord sau cu bucata,in regie,ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale. Ori veniturile dovedite cu adeverințele in litigiu fac parte din categoria la care se referă textul legal mai sus amintit.
Poziția procesuală a intimatei reclamante a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 7 prin care aceasta,reiterând argumentele de drept ale sentinței recurate,a solicitat respingerea recursului,ca neîntemeiat.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1,art. 304 ind. 1 și art. 304 pct.9/pr.civ.,revenind asupra practicii judiciare a instanței, Curtea de Apel reține in deliberare următoarele:
Reclamanta beneficiază de pensie pentru limită de vârstă stabilită în temeiul Legii nr. 3/1977 prin Decizia nr.-/1998, începând cu data de 01.05.1998.Pensia astfel stabilită a făcut obiect al operațiunilor de evaluare în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, realizate în baza HG nr. 1550/2004 și, respectiv, OUG 4/2005.
Ulterior, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei sale, prin valorificarea veniturilor suplimentare rezultate din adeverințele 446/2009 și nr. 5848/2008, eliberate de fostul angajator -Institutul de Studii și, reprezentând acord global și prime. Pârâta nu a dat curs acestei cereri, astfel încât s-a născut prezentul litigiu.
Curtea observă că veniturile rezultate din adeverința de care se prevalează reclamanta reprezintă, potrivit celor menționate de către fostul angajator, prime și suplimentări salariale, obținute în urma retribuirii muncii în acord global, pentru care s-a reținut, la data plății, contribuția de asigurări sociale. Cu toate acestea, instanța apreciază că veniturile in discuție nu se pot valorifica pentru calculul pensiei, raportat la dispozițiile din art. 4 alin. 2 ale OUG nr. 4/2005 și din anexa nr. 1 la aceeași ordonanță, potrivit căroranu se iau in considerare la calculul pensiei . formele de retribuire in acord sau cu bucata,in regie,ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale, textul instituind prezumția legală că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației in vigoare.
Fără a insista asupra faptului că posibilitatea aplicării principiilor de drept este exclusă atunci când într-o materie sunt stabilite norme legale exprese, nu se poate reține în speță nici că omisiunea de valorificare la acest calcul a veniturilor suplimentare reprezentând premii ori sume obținute în acord global contravine dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv, principiului contributivității conform căruia"fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite". În fapt, principiul astfel consacrat presupune doar faptul că drepturile de asigurări sociale nu pot fi acordate fără a se fi contribuit anterior la constituirea fondurilor aferente, dar nu implică și o proporționalitate între sumele cu care s-a contribuit și prestațiile de asigurări sociale ulterior acordate.
O atare proporționalitate nu ar fi de conceput în primul rând datorită faptului că întinderea unor astfel de prestații nu poate fi cunoscută anterior stabilirii lor, dat fiind că diferă în funcție de durata vieții beneficiarului, iar pe de altă parte pentru că ele se stabilesc și pe baza principiului solidarității sociale, consacrat în art. 2 lit. c al Legii nr. 19/2000, presupunând că toți participanți la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. În alți termeni, din contribuțiile de asigurări sociale achitate de unii asigurați se realizează și prestațiile cuvenite altor persoane, chiar în situațiile în care acestea din urmă au contribuit mai puțin la constituirea fondurilor de asigurări, în ipoteza anumitor riscuri sociale asigurate, cum ar fi incapacitatea de muncă determinată de boli sau accidente de muncă, de sarcină și lăuzie, etc.
Așadar, luând în considerare doar acest principiu, nu se poate conchide că este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obținute pe perioada desfășurării activității în muncă, putând fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent și care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, cele două condiții instituite prin art. 164 alin.3 din lege, corelat cu partea finală a Anexei nr. VI din OUG nr. 4 /2005, fiind in mod evident cumulative.
Curtea observă că, in speță,cele două adeverințe prezentate de reclamantă nu îndeplinesc nici una din condițiile mai sus enumerate deoarece, pe lângă faptul că ele sunt prezumate de legiuitor că nu au făcut parte din baza de calcul al pensiei,nici nu au avut caracter permanent, fiind acordate sporadic, doar in anumite luni dintr-un an calendaristic.
Împrejurarea că art. 23 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 stabilește ca bază de calcul a contribuției de asigurări sociale venitul brut realizat lunar, detaliat în pct. 7 din Ordinul 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, de modificare a Ordinului nr. 340/2001, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a acestei legi, nu prezintă relevanță în speță deoarece, așa cum s-a observat mai sus, reclamanta s-a pensionat anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000,care nu se aplică retroactiv.
In fine, un rol important in orientarea instanței spre soluția pronunțată l-a avut dezlegarea dată prin Decizia nr.30/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. "a" din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Aceasta este obligatorie pentru instanțele judecătorești de la momentul redactării și publicării sale in Monitorul Oficial.
Prin conținutul considerentelor,instanța supremă a statuat in sensul că prevederile G nr.4/2005,pct.VI din anexă, potrivit cărora formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sunt clare și lipsite de echivoc și nu trebuie interpretate.
Art. 329/pr.civ. nu face distincție intre soluțiile de admitere a recursului in interesul legii și cele de respingere atunci când statuează asupra efectelor lor obligatorii.
Pe de altă parte,in măsura in care au efect obligatoriu interpretările date de ÎCCJ asupra unor dispoziții legale atunci când ele sunt confuze ori contradictorii,cu atât mai mult sunt de natură a îndatora instanțele judecătorești la respectarea lor,atunci când,in condiții identice de compunere și competență, deciziile instanței supreme constată soluția legislativă ce se impune cu evidență intr-un anumit gen de litigii.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept mai sus reținute,Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a principiului contributivității instituit prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, precum și a prevederilor Ordinului nr. 340/2001,motiv pentru care se impune admiterea recursului pârâtei, in baza art.304 pct.9 și art. 312 alin.1/pr.civ. și modificarea in tot a sentinței recurate,in sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva Sentinței Civile nr. 1614/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge contestația reclamantului, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 22.03.2010
Tehnored // 22.03.2010/4 ex/2 com.
Prima instanță: jud. și - Tribunalul Arad
Decizia se comunică:
Pârâtei recurente - Casa Județeană de Pensii A,-;
Reclamantei intimate -, A,-.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
