Asigurări sociale. Decizia 319/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 319
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1364 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea, cu domiciliul în comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta intimată Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic și intimata contestatoare reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, conform contractului de asistență juridică nr. 30 din 6 martie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că intimata contestatoare a depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, înregistrată de compartimentul registratură al acestei instanțe sub numărul 3220 din 6 martie 2008.
Curtea comunică reprezentantei recurentei intimate Casa Județeană de Pensii D un exemplar al întâmpinării formulate de intimata contestatoare.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr. 1364 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pentru motivele formulate în scris la dosarul cauzei.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D împotriva sentinței civile nr. 1364 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru considerentele formulate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, arătând în esență că:
În mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității contestației formulată, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine că intimata contestatoare contestat inclusiv răspunsul primit de la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
De asemenea, din dovezile depuse rezultă că s- formulat contestație împotriva deciziei emise de către Cabinetul de Expertiză Medicală la data de 11.06.2007, în termenul legal prevăzut, astfel că excepția tardivității contestației este nefondată și făcând o aplicare corectă a legii instanța de fond a respins această excepție ca nefondată.
Pe fond, recursul este nefondat și pentru că recurenta nu poate invoca propria culpă, constatând deficiențe organizatorice și administrative existente în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală
De altfel, instanța de fond a remarcat că decizia asupra capacității de muncă este nerevizuibilă, starea de invaliditate fiind constatată pe baza unor expertize medico-legale efectuate conform cerințelor legii.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, contestatoarea - a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva deciziei nr.-/7.05.2007 emisă de intimată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că decizia respectivă, ce constituie titlu executoriu, este nelegală și netemeinică, fiind prematur emisă întrucât decizia nr.539/02.05.2007, pe care se fundamentează, a fost contestată în condițiile art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, iar până la soluționarea acestei contestații petenta nu poate fi executată silit.
S-a mai susținut că măsura anulării deciziilor de invaliditate este abuzivă, fiind greu de crezut că în 3 ani consecutivi serviciile teritoriale de expertiză medicală au greșit când s-au pronunțat asupra stării de sănătate a contestatoarei, iar decizia nr.539/02.05.2007 este fundamentată pe o notă de constatare, având nr.19485/02.05.2007, de existența căreia contestatoarea nu are cunoștință.
La data de 6.08.2007 contestatoarea a formulat precizări în ceea ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei nr.539/2.05.2007, a cărei anulare s-a cerut, cu repunerea în situația anterioară, inclusiv în ceea ce privește acordarea drepturilor bănești, arătând că a fost supusă tuturor procedurilor pe care legiuitorul le-a prevăzut ca etape premergătoare întocmirii deciziei de pensionare, că boala sa este reală, suportând mai multe internări, iar anularea deciziilor sale de încadrare în grad de invaliditate începând cu anul 2000 înseamnă a pune sub semnul întrebării concluziile medicilor specialiști.
S-a mai arătat că în cuprinsul deciziei nr.539/02.05.2007 se precizează că deciziile privind capacitatea de muncă au fost anulate întrucât au fost emise fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, fără a se preciza ce proceduri nu au fost respectate în cazul contestatoarei.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă deoarece petenta nu contestat decizia medicală la Cabinetul de Expertiză M, aceasta contestând doar decizia de anulare a deciziilor medicale la instanța judecătorească.
La termenul de judecată din 14.12.2007 intimata Casa Județeană de Pensii Dai nvocat și excepția tardivității contestării deciziei de anulare a deciziilor medicale, susținând că s-a formulat contestație împotriva acestei decizii la 06.08.2007, peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea ambelor părți, prin sentința civilă nr.1364 din 14 decembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepțiile inadmisibilității și tardivității contestației invocate de intimată, a admis contestația formulată de contestatoare, a anulat decizia nr.539/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și decizia nr.-/7.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr.539/2.05.2007, Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise contestatoarei pe perioada 2000-2005, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr.-/7.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 7820 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu de pensie de invaliditate.
În ceea ce privește susținerea intimatei în sensul că petenta nu a respectat procedura prealabilă de contestare a deciziei de anulare a deciziei medicale, invocând excepția inadmisibilității, tribunalul a constatat că nu poate fi primită deoarece petenta s-a adresat cu contestație Cabinetului de Expertiză M, conform art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, înregistrată sub nr.1715/19.07.2007, care i-a comunicat că anularea nu a avut la bază criterii medicale asupra cărora ar fi avut competență să se pronunțe medicul expert și că rămân valabile elementele deciziei nr.539/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală M, iar după primirea acestui răspuns, s-a adresat instanței de judecată, contestând în termen ambele decizii prin contestația formulată.
Faptul că la instanța de judecată s-a contestat decizia nr.539/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și nu s-a precizat expres că se contestă și răspunsul nr.1715/19.07.2007 emis de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, nu conduce la concluzia nerespectării prevederilor art.56 din Legea nr.19/2000, deoarece contestând decizia de anulare a deciziilor medicale la instanța de judecată se contestă implicit răspunsul pe care Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, l-a comunicat petentei.
Referitor la excepția tardivității invocată de intimată, tribunalul a constatat că este neîntemeiată întrucât contestația împotriva deciziei nr.539/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maf ost formulată la data de 11.06.2007, iar la data de 06.08.2007 s-au formulat precizări prin care contestatoarea a înțeles să evidențieze aspectele de nelegalitate ale deciziei contestate.
Chiar dacă s-ar aprecia că decizia de anulare a deciziilor medicale a fost contestată la data de 6.08.2007 prin precizările depuse la dosar de către contestatoare, instanța de fond a apreciat contestația ca fiind formulată în termenul prevăzut de lege față de data comunicării răspunsului Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, depusă la dosar de intimată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut de către instanța de fond împrejurarea că s-a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă-Cabinetul Medical M, de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale- Direcția de audit Intern și Control.
Controlul a avut loc în baza HG nr.13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001, constatându-se deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară, precum și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
S- mai reținut că s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de recuperare a capacității de muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, însă nu sunt indicii că petenta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată, iar instanța penală nu s-a pronunțat în legătură cu existența unor infracțiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.
În aceste condiții, s-a concluzionat că anularea acestor decizii înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de intimată împotriva salariatei, este nelegală.
Totodată, s-a arătat că, în mod cert, CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art.39 din Ordinul nr.340/2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive întrucât decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Întrucât deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.539/02.05.2007 au devenit definitive, ele au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, iar anularea lor, conform celor reținute de instanța de fond, este posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale Ordinului nr. 340/2001 neprevăzând modalitatea de anulare cuprinsă în decizia contestată.
S-a reținut de către prima instanță că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act, iar numai în situația constatării săvârșirii unor fapte penale de către contestatoare sau de către salariați ai intimatei se poate solicita, în cadrul procesului penal, anularea deciziilor și înscrisurilor nereale, precum și obligarea la plata despăgubirilor civile de către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei, încălcând prevederile art. 244.pr.civ. conform cărora instanța poate să suspende cauza când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, în cauză făcându-se dovada că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul la care a fost emisă și decizia medicală contestată.
Într-un alt motiv de recurs se susține că în mod eronat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității invocată de Casa Județeană de Pensii D, în condițiile în care contestatoarea, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat anularea deciziei nr.-/07.05.2007, necontestând și adresa emisă de Serviciul de Expertiză Medicală D, deși o deținea la data introducerii acțiunii în instanță, acest răspuns trebuind a fi contestat în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța competentă.
Se mai învederează că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevderile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare nr.19485/02.05.2007 a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control.
Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata contestatoare a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimată la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe contestatoare.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, prin care se susține că în mod eronat instanța de fond a respins cererea recurentei-intimate, de suspendare a cauzei în temeiul art.244 Cod procedură civilă, pe motiv că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul de unde a fost emisă și decizia medicală contestată, se reține că nu se justifică suspendarea judecății în baza art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Astfel, conform art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Textul respectiv instituie un caz de suspendare legală facultativă și nu de drept, fiind la latitudinea instanței de a aprecia, în raport de obiectul cauzei și de probatoriile administrate, dacă se impune suspendarea judecării cauzei pe acest temei.
Faptul că împotriva asistentei medicale, de la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-a început urmărirea penală, persoană menționată și în nota de constatare nr.19485/02.05.2007 ca fiind cea responsabilă de efectuarea de înscrisuri și înregistrări neconforme realității la dosarul medical și în evidențele cabinetului, precum și în documentele transmise Casei Județene de Pensii D, nu poate constitui un argument suficient pentru a se dispune suspendarea judecării pricinii de față în temeiul art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, nefăcându-se dovada unei legături de cauzalitate între cercetările care se efectuează împotriva asistentei respective și intimata-contestatoare.
Nici cel de al doilea motiv de recurs prin care se susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția indamisibilității invocată de Casa Județeană de Pensii Dîmbovița nu este întemeiat.
Astfel, în cuprinsul contestației introductive, înregistrată la data de 11.06.2007, intimata contestatoare a făcut referire și la decizia nr.539/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală M, arătând că a contestat această decizie conform art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Cu privire la această din urmă contestație, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, intimatei contestatoare i-a fost comunicat răspunsul Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, cu adresa nr.1715/19.07.2007, pe care intimata a primit-o la data de 26.07.2007, potrivit confirmării de primire depusă la dosarul de fond de către recurentă (fila 57).
În raport de conținutul acestui răspuns, primit la data de 26.07.2007, intimata-contestatoare a depus la dosarul cauzei, la data de 06.08.2007, respectând și termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000, și precizări, prin care a invocat aspectele de nelegalitate ale deciziei nr.539/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, fiind neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia la momentul introducerii acțiunii contestatoarea ar fi deținut și răspunsul primit de la Oficiul de Expertiză Medicală D, în urma contestației formulate împotriva deciziei nr.539/02.05.2007, răspuns primit, după cum s-a arătat mai sus, pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță.
Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de fond, împrejurarea că la instanța de judecată s-a contestat decizia nr.539/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și nu s-a precizat expres că se contestă și răspunsul nr.1715/19.07.2007 al Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, nu poate duce la concluzia că nu s-au respectat prevederile art.56 din Legea nr.19/2000 de către intimata-contestatoare, întrucât contestându-se în instanță decizia de anulare a deciziilor medicale, s-a contestat implicit și răspunsul comunicat intimatei, având nr.1715/09.07.2007.
Neîntemeiate sunt și criticile privitoare la soluționarea greșită a fondului cauzei de către prima instanță.
Astfel, prin decizia nr. 539/02.05.2007, Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimata-contestatoare -, expres enumerate în cuprinsul deciziei, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior, prin decizia nr. -/7.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 7820 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2004-01.05.2007 având în vedere decizia de anulare nr. 539/02.05.2007 prin care au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr. 539/02.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D- Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr. 19485/02.05.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare
a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr. 19485/02.05.2007(filele 53-55 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimata contestatoare s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr.539/02.05.2007 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, după cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziei, iar acesta din urmă i-a comunicat răspunsul nr. 1715/19.07.2007 conform căruia anularea dispusă prin decizia contestată nu a avut la bază criterii medicale, ci nerespectarea unor proceduri medicale, astfel încât s-a arătat că rămân valabile elementele deciziei nr. 539/02.05.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși atât din conținutul adresei nr 1715/19.07.2007 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimată, cât și al notei de constatare nr. 19485/02.05.2007 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă emise pentru intimata-contestatoare, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziilor a capacității de muncă emise intimatei-contestatoare, indicate în cuprinsul deciziei nr.539/02.05.2007.
Nu rezultă din considerentele sentinței atacate că prima instanță și-ar fi întemeiat motivarea pe faptul că la soluționarea contestației formulată în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, însă de principiu, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din această lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta.
Astfel, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea contestației casa teritorială de pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, iar avizul acestui institut este obligatoriu și rămâne definitiv.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Urmează, de asemenea, a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata-contestatoare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1364 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, cu domiciliul în comuna, sat, jud.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.04.2008
dosar fond-- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond - G -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
