Asigurări sociale. Decizia 399/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.399

Ședința publică din data de 21 martie 2008

PREȘEDINTE: Traian Logojan

JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

: - -

Grefier:

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul T,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1277 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică, răspuns intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița, conform contractului de asistență juridică nr. 98 din 10 martie 2008, lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței, că intimatul reclamant depus întâmpinare la motivele de recurs înregistrată sub numărul 2906 din 11 martie 2008 de compartimentul registratură al acestei instanțe și un set de acte medicale conform borderoului aflat la fila 18 dosar recurs.

Avocat depune la dosar chitanță fiscală nr. 21 din 21 martie 2008 reprezentând onorariu apărător în valoare de 1000 lei, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat având din nou cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere considerentele din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Se arată în esență că în ceea ce privește primul motiv invocat de recurentă prin care aceasta critică respingerea cererii de suspendare a cauzei întrucât s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la - M, aceasta nu are niciun temei întrucât urmărirea s- început împotriva unei persoane care nu este parte în prezenta cauză.

De asemenea instanța de fond a procedat în mod corect când a anulat în parte decizia nr. -/03.05.2007 emisă de recurenta pârâtă, întrucât deciziile asupra capacității de muncă necontestate devin definitive, intră în circuitul civil și produc efecte depline, astfel încât nu este posibilă revocarea acestora în mod unilateral.

În cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală, se pot emite decizii noi, însă cu efecte numai pentru viitor.

Pentru aceste motive, se solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile nr. 1277 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca temeinică și legală și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Prin contestația înregistrată la ribunalul Dâmbovița, sub nr. 4060/120/5.07.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. -/3.05.2007, emisă de pârâtă.

În motivare, reclamantul a arătat că a beneficiat de pensie de invaliditate gradul II ca urmare a pierderii parțiale a capacității de muncă din cauza bolilor cu care a fost diagnosticat, pentru care s-au emis mai multe decizii ce dovedesc faptul că s-a prezentat anual pentru a fi supus revizuirii medicale, în ultima decizie fixându-se termen de revizuire în iunie 2007.

Reclamantul a mai precizat că deciziile au fost emise cu respectarea prevederilor legale în materie, fiind acte ce țin de competența și atribuțiile medicului expert, neexistând motive care să-i fie imputabile, în calitate de beneficiar al acestei categorii de pensie.

S-au depus la dosar în copie decizia contestată și decizia asupra capacității de muncă nr.2531/2006.

La 19.10.2007 reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că înțelege să conteste și răspunsul primit de la Oficiul Județean de Expertiză medicală a capacității de muncă D cu nr. 1784/31.08.2007, precum și decizia nr.501/27.04.2007, arătând că trebuia emisă o decizie conform art.56 din Legea nr. 19/2000 modificată, care să conțină în mod obligatoriu soluția dată contestației sale împotriva deciziei nr.501/2007, răspunsul neconținând nici un element caracteristic înscrisurilor calificate de lege ca fiind decizi.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, deciziile contestate fiind emise în condiții de legalitate, deoarece reclamantul nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute.

Pe fondul cauzei s-a menționat nota de constatare nr. 19170/26.04.2007, întocmită de Direcția audit Intern și Control din Cadrul CNPAS, în baza căreia s-a concluzionat că la dosarul medical există documente medicale, formularul privind concluziile medicului expert este o fotocopie a concluziei autentice, pe care s-au efectuat modificări ale anului, deciziile există în două exemplare dar sunt redactate diferit, iar în Registrul unic de activitate a fost emisă decizia pentru o altă persoană.

Odată cu întâmpinarea s-au anexat în copie: deciziile contestate, nota de constatare nr. 19170/2007.

In ședința publică din 3.12.2007 pârâta invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, față de data comunicării răspunsului primit ca urmare a contestării deciziei nr.501/2007, la 7.09.2007, conform confirmării de primire pe care a atașat-o la dosar.

Prin sentința civilă nr.1277 din 3.12.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins contestația formulată de reclamantul împotriva răspunsului nr. 1784/31.08.2007 emis de Oficiul Județean de Expertiză medicală a capacității de muncă Dâmbovita, ca tardiv introdusă, a admis în parte contestația și anulat în parte decizia nr. -/3.05.2007, emisă de pârâtă, numai în ceea ce privește recuperarea sumei încasate pe perioada 1.05.2004-01.05.2007 menținând restul dispozițiilor deciziei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă, aceasta este întemeiată numai în parte, în ceea ce privește completarea acțiunii prin contestarea răspunsului primit de la Oficiul Județean de Expertiză medicală a capacității de muncă D la data de 07.09.2007, conform recipisei depuse la dosar de către pârâtă și care constituie o rezolvare a contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei nr. 501/2007, chiar dacă nu îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 56 din. 19/2000 modificată și care trebuia atacat conform aceluiași text de lege în termen de 30 de zile de la comunicare, cerință ce nu a fost îndeplinită de către reclamant.

Prin decizia nr. 501/2007 Casa Județeană de Pensii D -Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă nr. 2117/2007, 2337/2003, 2746/2007, 2547/2005, 2790/2006, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.

Totodată, prin decizia nr. -/3.05.2007, emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 7918 RON reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.05.2004-01.05.2007, invocându-se faptul că au fost deciziile de încadrare în gradul de invaliditate.

Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Direcția de Audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă-Cabinetul Medical

Controlul a avut loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001.

S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.

În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.

Această activitate poate avea loc în baza art 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.

Această concluzie rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".

Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp.art.304 pct.8, 9 și art.3041Cod pr.civilă.

A arătat recurenta, în esență, că prima instanță în mod greșit a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp.art.244 Cod pr.civilă și totodată, că în mod eronat a reținut ca temei al soluției pronunțate disp.art.39 din Ordinul nr.340/2001 în loc de disp.art.41 din același ordin, care prevăd că deciziile rămase definitive pot fi revizuire în caz de erori, situație care a fost dovedită, așa cum rezultă din Nota de constatare nr.19170/26.04.2007.

A mai precizat recurenta că reclamantul nu a urmat procedura legală, nu a contestat răspunsul la instanța judecătorească, sens în care decizia asupra capacității de muncă a rămas definitivă, iar instanța nu mai putea anula, în parte, decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit.

În baza acestor considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și pe fond respingerea contestației.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.

Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului rezultă că M, prin decizia nr.501/27.04.2007, a dispus anularea deciziilor asupra capacității de muncă eliberate contestatorului cu începere din anul 2002, pe motiv că au fost emise fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege.

În cuprinsul deciziei se prevede calea de atac a contestației în termen de 30 de zile de la comunicare, conform disp.art.56 alin.2 din Legea 19/2000.

Fără însă să aștepte expirarea acestui termen, recurenta a emis la data de 3.05.2007, decizia nr.- prin care a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 7918 RON încasată necuvenit cu acest titlu în perioada 2004-2007. Și în această decizie se prevede calea de atac a contestației la instanța competentă, în termen de 45 de zile de la comunicare.

Contestatorul s-a adresat instanței solicitând anularea deciziei nr.-/3.05.2007 emisă de D, cerere înregistrată la data de 5.07.2007.

Ulterior, la data de 19.10.2007, contestatorul a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să conteste și decizia nr.501/2007 precum și răspunsul primit contestației formulată împotriva acestei decizii la Cabinetul de Expertiză Medicală.

Prima instanță a apreciat contestația tardivă, în parte, în ceea ce privește necontestarea răspunsului la instanță în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art.56 din Legea 19/2000, cerință pe care contestatorul nu a îndeplinit-

Curtea constată însă că dispozițiile art.56 din Legea nr.19/2000 au fost nerespectate chiar de către recurentă, care nu putea emite decizia nr.- decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei nr.501/27.04.2007.

Această împrejurare nu a fost însă cercetată de către prima instanță care a apreciat că era obligația contestatorului să dovedească parcurgerea procedurii prev. de art.56 din Legea 19/2000, deși emiterea de către recurentă a celei de-a doua decizii la doar câteva zile de la emiterea celei dintâi este argumentul decisiv că nerespectarea procedurii legale se datorează chiar culpei recurentei, inclusiv prin neemiterea deciziei prev. de art.56 alin.5, răspunsul comunicat contestatorului neconstituind o decizie în sensul legii și care să fie contestată în termen legal, culpa neputând fi transferată în sarcina contestatorului, așa cum a reținut instanța de fond.

Întrucât contestatorul nu a declarat recurs, Curtea nu va analiza legalitatea și temeinicia deciziei cât privește tardivitatea și dispoziția de încetare a plății pensiei de invaliditate, urmând a verifica hotărârea numai prin prisma criticilor din recursul pârâtei

Astfel, se constată că dispoziția de recuperare este nejustificată, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr.13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art.39 din ordinul nr.340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 2005-2006, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art.39 alin.3 din ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză, ca urmare a unui autocontrol, se aplică de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.

Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea cabinetului de expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.

Referitor la motivul de recurs privind neaplicarea disp.art.244 Cod pr.civilă, Curtea constată că acest text de lege oferă instanței posibilitatea de a aprecia asupra oportunității suspendării cauzei în cazurile în care s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se dea. În cauza de față, urmărirea penală a început împotriva unei salariate a pârâtei, neavând legătură cu contestatorul și nu s-a dovedit în ce mod ar influența modul de soluționare a cauzei penale soluția ce urmează a fi dată în acest dosar.

Raportat la aceste considerente, Curtea constată că nu sunt incidente disp. art.244 Cod pr.civilă.

În baza celor ce preced, Curtea constată că nu subzistă nici unul dintre motivele de casare sau modificare a hotărârii în sensul art.304, 3041Cod pr.civilă, astfel că, apreciind sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică, urmează ca în conformitate cu disp.art.312 Cod pr.civilă să respingă recursul ca nefondat.

Conform art.247 Cod pr.civilă, recurenta urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în cuantum de 1000 lei.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul T,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1277 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, jud.

Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei către intimatul-reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 martie 2008.

Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

- - --- - -- -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

2 ex.

2008-04-10

/FA

Trib. D nr-

Președinte:Traian Logojan
Judecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 399/2008. Curtea de Apel Ploiesti