Asigurări sociale. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 406
Ședința publică din 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A, împotriva sentinței civile nr. 882/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii A, consilier juridic, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimatul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin registratura instanței, la data de 17.02.2009, un exemplar fiind comunicat reprezentantului pârâtei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul instituției pârâte solicită admiterea recursului, respingerea contestației formulată de reclamant împotriva deciziei nr. -/20.12.2007, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 882/20.11.2008, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamantul, a fost anulată decizia nr. 1.80235/2012.12.2007 și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, având în vedere un cuantum corect al pensiei aferent unui punctaj mediu anual de 2,62647 puncte la care să adauge toate indexările prevăzute de lege începând cu data de 01.09.2005.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.300 lei, din care 800 lei reprezentând onorariu expert și 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pârâta, la emiterea deciziei privind stabilirea drepturilor de pensie, nu a luat în considerare toate sporurile realizate de reclamant în perioada de activitate, încălcând astfel dispozițiile pct. 19 din cap. II al Ordinului nr. 340/2001, ale art. 164 alin. 3 coroborate cu cele ale art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005, această concluzie reieșind și din expertiza efectuată în cauză.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu cele ale art. 78 alin. 1 din același act normativ, stabilirea pensiei se raportează la salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, venitul lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Tribunalul a mai reținut prevederile din capitolul II pct. 19 din Ordinul nr. 340/2001, precum și precizările pct. IV din anexa la OUG nr. 4/2005.
În fine, s-a arătat că din adeverințele depuse la dosar rezultă că toate sporurile de care a beneficiat contestatorul, permanente sau nepermanente, au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și, ca atare, trebuiau luate în calcul la stabilirea punctajelor anuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, art. 164 din Legea nr. 19/2000 și art. 8 și art. 14 din Legea nr. 3/1977.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că Tribunalul Arada interpretat în mod eronat raportul de expertiză efectuat în cauză, care, în mod greșit, a fost întemeiat în parte pe dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000, întrucât acest articol se aplică începând cu data de 01.04.2001, iar anterior acestei date nu există contribuție individuală (CAS asigurat).
S-au invocat și prevederile art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, precum și dispozițiile Legii nr. 49/1992 care reglementează ce sporuri trebuie valorificate la baza de calcul a pensiei, anterior datei de 01.04.2001.
Cu privire la completarea raportului de expertiză contabilă cu folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, s-a precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977, vechimea necesară înscrierii la pensie pentru limită de vârstă este de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
S-a arătat că potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au desfășurat activități în grupa I de muncă au beneficiat de reducerea vârstei de pensionare, și nu de reducerea vechimii necesare înscrierii la pensie.
O altă nelegalitate invocată de recurentă o reprezintă aplicarea de către instanța de fond a Ordinului nr. 340/2001, arătând că reclamantului nu i se aplică dispozițiile ordinului mai sus menționat, întrucât a fost pensionat în baza Legii nr. 3/1977 și, prin urmare, prevederile Ordinului nr. 340/2001 nu îi sunt aplicabile decât începând cu data de 01.04.2001.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat și va fi respins pentru următoarele motive:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a susținut că nu s-au luat în considerare toate sporurile de care a beneficiat și că s-au încălcat dispozițiile art. 78 alin. 1 și 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Din cuprinsul adeverinței nr. 7/11680/2007 eliberată de T- de A, rezultă că reclamantul a beneficiat, pe lângă salariul tarifar efectiv realizat și de următoarele sporuri: spor de vechime, spor ore noapte, indemnizație de parcurs, spor ore suplimentare, spor ore festive, spor ore cap. secție, spor ore școală, spor condiții grele muncă ferovieră, spor pentru condiții periculoase.
Potrivit aceleiași adeverințe, celelalte sporuri menționate în aceasta, nu sunt sporuri cu caracter permanent, dar au făcut parte din fondurile de salarii și au constituit baza de calcul a CAS cota angajatorului.
În această adeverință nu se menționează care dintre aceste sporuri au caracter permanent și care nu au un asemenea caracter, contrar celor afirmate în cererea de recurs a pârâtei că prin decizia de pensionare contestată, s-a recalculat dreptul de pensie al reclamantului, luându-se în calcul, la recalcularea punctelor realizate și a punctajului mediu, doar sporurile cu caracter permanent evidențiate în adeverință.
În speță, se ridică problema dacă sporurile menționate în adeverință și neluate în calcul la stabilirea pensiei prin decizia de pensionare contestată, au caracter permanent, întrucât art. 164 alin.3 din Legea nr.19/2000 se referă doar la astfel de sporuri.
Legea nr.19/2000 nu definește sporurile cu caracter permanent, astfel încât stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la prevederile cuprinse în Anexa la OUG nr.4/2005, anexă privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
La pct. IV din această anexă se prevede că se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și sporurile acordate de către ministerul d e resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Totodată, la pct. V din anexă se au în vedere sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992, arătându-se printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Sporurile menționate în adeverința de mai sus se regăsesc în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în capitolul intitulat "sistem de sporuri".
Conform art.19 alin.4 din acest contract "caracterul permanent al sporului nu este determinat de timpul lucrat în aceste condiții (zilnic, lunar) ci de acordarea acestuia pe toată durata anului".
Din modelul de redactare al acestui text, rezultă că nu unul și același spor poate fi permanent pentru un angajat, dacă i s-a acordat pe toată perioada anului, și nepermanent pentru alt angajat, căruia i s-a acordat sporadic. Prin urmare, criteriul stabilit prin articolul citat dă naștere unei discriminări între angajați, deoarece un salariat ce a încasat unul din sporurile stabilite în contractul colectiv de muncă pe tot parcursul unui an calendaristic, va beneficia, la stabilirea punctajului mediu anual, de acest spor, în timp ce un angajat ce a primit acest spor doar 10 sau 11 luni, pentru unele sporuri în anumiți ani, ca de exemplu sporul festiv pe anii 1999, 2001 și 2002, nu va beneficia de luarea în calcul a unui asemenea spor la stabilirea punctajului mediu lunar.
Art.2 lit. b din Legea nr.19/2000 prevede că unul din principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al egalității "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Acest principiu se regăsește în preambulul la OUG nr.4/2000 unde se arată că trebuie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
La punctul 19 lit. b din Titlul II al punctului A din Ordinul nr.340/2001, se prevede că sintagma "salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă" se înțeleg, inclusiv, sporurile indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Dispozițiile pct.42 din Titlul VIII: "Dispoziții tranzitorii privind pensiile" din Ordinul nr.340/2001, invocate de către recurentă, nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la salariile medii anuale, brute sau nete, prevăzute la art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000, în contextul în care art.164 alin.2 din aceeași lege se referă la aceste salarii.
Din dispozițiile legale citate anterior, rezultă că reclamantul este îndreptățit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a sporurilor, menționate în adeverința depusă la dosarul de pensionare, ce nu au fost valorificate la stabilirea pensiei prin deciziile de pensionare contestate, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
Motivul de recurs vizând nelegalitatea hotărârii în ce privește folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și valorificarea acestuia la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite, nu poate fi reținut, motivat de faptul că față de împrejurarea că reclamantul a lucrat în grupa I de muncă pe o perioadă de 23 ani, 4 luni și 2 zile, devin incidente dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 și care derogă de prevederile art. 8 din aceeași lege, legiuitorul neurmărind prin aceste dispoziții doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activitate în grupa I de muncă, ci și reducerea vechimii totale în munca necesară pentru pensionare.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză, ținând seama de toate probele administrate în cauză de către părți.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A, împotriva sentinței civile nr. 882/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
- - Dr. - - - -
GREFIER,
- -
Red.. /31.03. 2009
TehnoredA./3.04. 2009/2 ex
Prima instanță: și
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
