Asigurări sociale. Decizia 421/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 421
Ședința publică din 12 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Vasilica
Grefier:
Pe rol soluționarea recursului declarat de către pârâta recurentă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C- împotriva sentinței civile nr.97 pronunțată la 14 septembrie 2007 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație privind drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
Recurenta a solicitat judecarea în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței, pârâta recurentă a depus la dosar copia deciziei de imputare nr. 14/7.05.2007.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S la 11 iunie 2007 sub nr.2175/115, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C-S solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia de imputare nr.84/7 mai 2007 emisă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că prin decizia de imputare nr. 84/7.05.2007, pârâta i-a imputat suma de 2170 lei, reprezentând contravaloarea primei de instalare încasate, cu motivarea că ar fi încetat raporturile de muncă cu societatea la care este angajat într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data angajării; că susținerile pârâtei nu corespund realității, el continuând să fie angajat la aceeași societate începând cu 1.10.2005 și până în prezent.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că reclamantul a beneficiat de prima de instalare prevăzută de art.75 din Legea nr.76/2002, încasând contravaloarea a 7 salarii succesive brute pe țară, în vigoare la momentul instalării, acordate de lege pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de schimbarea domiciliului, ca urmare a angajării într-o altă localitate decât cea de domiciliu.
Mai arată că în urma sesizării din oficiu a organelor din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție C-S și în urma cercetărilor efectuate, a fost emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative din 27.12.2006, ordonanță prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului pentru faptele prevăzute de art.215 alin.2 și art.292 Cod penal și s- constatat că reclamantul, prevalându-se de dispozițiile Legii nr.76/2002, a abuzat premeditat de facilitățile conferite de către legiuitor, schimbându-și în mod fictiv domiciliul doar pentru beneficia de cuantumul primei de instalare.
Prin sentința civilă nr.97 pronunțată la 14.09.2007, instanța a admis cererea reclamantului, a dispus anularea ca neîntemeiată și nelegală a deciziei de imputare nr.84/7.05.2007 emisă de către instituția pârâtă, a exonerat reclamantul de la plata sumei imputate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a angajat din situația de beneficiar al indemnizației de șomaj, într-o altă localitate decât cea în care avea domiciliu și, ca urmare a acestui fapt, și-a schimbat domiciliul în respectiva localitate, urmare a acestui fapt beneficiind de prima de instalare prevăzută de art.75 din Legea nr.76/2002, încasând contravaloarea a 7 salarii minime brute pe țară, în vigoare la momentul instalării, acordate de lege pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de schimbarea domiciliului.
Prin decizia de imputare nr.84/7.05.2007, în baza prevederilor art.76 alin.1 și 2 din Legea 76/2002 cu modificările și completările ulterioare i-a imputat reclamantului suma de 2170 lei reprezentând contravaloarea primei de instalare încasate necuvenit.
A apreciat nelegală decizia de imputare motivat de faptul că art.76 alin.1 din Legea nr.76/2002 se referă la încetarea raporturilor de muncă din inițiativa sau din motive neimputabile angajatului, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, or în speță reclamantul a făcut dovada că nu se află în această situație.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C-S, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
Solicită în principal casarea sentinței recurate, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației.
Invocă dispozițiile art.304 pct. 3, 8, 9 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă.
Arată că fiind vorba de contestarea unui act emis de o instituție publică competența de soluționare aparținea instanței de contencios administrativ și că în cauză nu a fost efectuată procedura administrativă prealabilă.
Mai arată că reținerea instanței de fond este eronată, deoarece decizia de imputare a fost întocmită de pârâtă ca urmare a Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni administrative emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici în 27.12.2007 prin care s-a constatat faptul că reclamantul prevalându-se de dispozițiile Legii nr.76/2002 abuzează premeditat de facilitățile conferite de legiuitor, schimbându-și în mod fictiv domiciliul, doar pentru a beneficia de cuantumul primei de instalare; că legiuitorul a avut în vedere schimbarea domiciliului în mod real, or prin faptele sale reclamantul a indus-o în eroare.
Reclamantul intimat, deși legal citat, nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 3,8 și 9 cod procedură civilă raportat la art. 3041cod procedură civilă, instanța apreciază recursul neîntemeiat, cu următoarea motivare:
Având in vedere dispozițiile art. 76 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2002 și Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici, la data de 27 decembrie 2006 în dosarul nr. 209/P/2006, prin decizia de imputare contestată, pârâta recurentă i-a imputat reclamantului intimat suma de 2.170 lei, reprezentând contravaloarea primei de instalare încasată necuvenit.
Prin urmare, decizia de imputare a fost emisă de către o instituție publică în temeiul Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, astfel încât acțiunea prin care se contestă această decizie are natura juridică a unui litigiu de asigurări sociale, iar nu de contencios administrativ, cum susține, în mod greșit, recurenta.
Față de cele de mai sus și de prevederile art. 119 din Legea nr. 76/2002 coroborate cu cele ale art. 36 alin. 3 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, instanța va respinge excepția de necompetență materială a instanței de fond ca neîntemeiată, întrucât litigiul a fost soluționat de către un complet specializat în judecarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, și, pe cale de consecință, va constata că, în speță, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 cod procedură civilă.
Dată fiind natura juridică a litigiului pendinte, susținerea pârâtului recurent că reclamantul intimat trebuia să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 apare ca nefondată.
Conform art. 76 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, angajații au obligația de a restitui integral sumele primite conform art. 73^1, 74 și 75, în situația în care raporturile de muncă sau de serviciu încetează într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă.
Art. 76 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 prvede că în situația nerespectării prevederilor alin. 1, recuperarea sumelor prevăzute la art. 73^1, 74 și 75 se va face pe baza angajamentelor beneficiarilor, care constituie titluri executorii.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că decizia de imputare contestată a fost emisă pe motiv că raporturile de muncă ale reclamantului au încetat într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, deși în cuprinsul acesteia se menționează și Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici la data de 27 decembrie 2006 în dosarul nr. 209/P/2006, fără a se preciza motivul invocării ei.
Împrejurarea că prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni administrative emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici la data de 27 decembrie 2007 se constată faptul că prevalându-se de dispozițiile Legii nr. 76/2002, reclamantul a abuzat premeditat de facilitățile conferite de legiuitor, în sensul că și-a schimbat în mod fictiv domiciliul pentru a beneficia de prima de instalare, nu are relevanță în cauză, deoarece decizia de imputare a fost emisă în temeiul art. 76 alin. 1, iar nu pentru că reclamantul ar fi încasat prima de instalare fără a fi întrunite cerințele art. 75 din Legea nr. 76/2002.
Potrivit probelor administrate în cauză, raporturile de muncă ale reclamantului cu unitatea la casare s-a angajat din șomaj nu au încetat în intervalul de timp de 12 luni ulterior datei încadrării în muncă, astfel încât, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 76 alin. 2 raportate la cele ale art. 76 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, iar decizia de imputare este nelegală și netemeinică.
In cuprinsul cererii de recurs se arată că decizia de imputare contestată a fost emisă având în vedere dispozițiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, însă această susținere nu poate fi luată în considerare, întrucât schimbă temeiul de drept menționat în decizia de imputare.
Rezultă din cele de mai sus că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, deoarece instanța de fond nu a interpretat greșit actul dedus judecății, iar hotărârea recurată este legală și temeinică.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă va respinge recursul declarat de către pârâta recurentă ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtei recurentă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C- împotriva sentinței civile nr.97 pronunțată la 14 septembrie 2007 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red. MB/8.04.2008
Thred./9.04.2008
Ex.2
Prima instanță.:
, - Trib.C-
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Vasilica
