Asigurări sociale. Decizia 428/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 428
Ședința publică din 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr.634/07.04.2005, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.1438/2005, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Regia Autonomă pentru Activitate Sucursala ROMAG D-T-S și Casa Județeană de Pensii M, având ca obiect asigurări sociale.
Dezbaterile și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 11.03.2008 când pronunțarea a fost amânată pentru data de 13.03.2008, și respectiv pentru termenul de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat reintegrarea sa pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale din data de 10 martie 2004 la zi, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata ajutorului de concediere, adică cele 20 de salarii medii brute pe unitate, cuvenite în temeiul contractului colectiv de muncă în raport de vechimea în muncă, invocând aceeași împrejurare a pensionării sale în condițiile inexistenței vreunei cereri de pensionare, întocmită sau semnată de ea, menționând că la data de 10 martie 2004, serviciul personal i-a înmânat decizia de pensionare nr. -.
Tribunalul Timi șoara, investit cu soluționarea cauzei, ca urmare a stămutării judecării ei, de la Tribunalul Mehedinți, conform încheierii nr. 141/13 ianuarie 2005 înaltei Curți de Casație și Justiție a respins acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată, prin sentința civilă nr. 634/7 aprilie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 694/27 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 4293/2004, s-a respins contestația formulată de contestatoare împotriva deciziei de pensionare nr. -/1.03.2004, emisă de Casa Județeană de Pensii M, hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, așa încât această decizie de pensionare a rămas în vigoare, producându-și efectele începând cu data emiterii ei, contestatoarea fiind pensionată și neexistând nici un motiv pentru admiterea acțiunii din prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, întrucât decizia de pensionare nu are nici are legătură cu speța de față, fiind un act creat de intimată pentru a induce o aparență de drept și a justifica o concediere nelegală, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece, indiferent de modalitatea în care au încetat raporturile de muncă, angajatorul avea obligația de a emite o decizie de încetare a raporturilor juridice de muncă, fiind ignorate dispozițiile contractului colectiv de muncă al.
A mai invocat recurenta și pronunțarea greșită a hotărârii cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 82 alin. 1 din Legea 19/2000, în sensul că pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite precum și a celorlalte persoane expres prevăzute în acest text, contrar modului cum s-a procedat în situația ei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate de reclamantă, și de instanță din oficiu, cât și a prevederilor art. 3041coroborate cu cele ale art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat, pentru motivele ce vor expune în continuare:
Potrivit art.41 (1) din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă angajaților care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condiții privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Prin decizia civilă nr. 1134/06.12.2007 secția contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL TIMIȘOARA, în dosar nr- a menținut sentința civilă nr. 708/CA/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, prin care s-a constatat nelegalitatea emiterii deciziei de pensionare a angajatei, în condițiile în care aceasta nu avea vârsta standard de pensionare, iar reducerea vârstei standard de pensionare era atribut al persoanei ce putea beneficia de această reducere.
Intimata a solicitat respingerea recursului, menținându-și apărările efectuate prin întâmpinările de la dosar, invocând faptul că deși s-a constatat nelegalitatea deciziei de pensionare, aceasta nu a fost anulată de nicio instanță, dimpotrivă, contestația având ca obiect anularea acesteia, a fost respinsă ca tardiv introdusă, prin sentința civilă nr. 694/27.10.2004 a Tribunalului Mehedinți, rămasă definitivă la 28.02.2005.
Așa cum de altfel a recunoscut și intimata Regia Autonomă pentru activități nucleare, măsura încetării contractului individual de muncă i-a fost adusă la cunoștință reclamantei prin adeverința nr-. Această adeverință însă nu suplinește lipsa deciziei angajatorului cu privire la încetarea raporturilor de muncă.
Prin sentința atacată, tribunalul a motivat respingerea cererii pentru obligarea unității la reintegrarea sa profesională și plata drepturilor salariale cuvenite și de altă natură de la data de 10.03.2004, doar pe baza deciziei de pensionare, constatând că prin sentința civilă nr. 694/27.10.2004 a Tribunalului Mehedinți, rămasă definitivă s-a respins ca tardivă contestația formulată împotriva deciziei de pensionare.
Potrivit art. 56 lit. d) din codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parțială sau pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii( respectiv potrivit Legii nr. 19/2000).
În mod greșit s-a reținut că a avut loc o încetare de drept a contractului de muncă, conform dispozițiilor art. 56 lit. d) din codul muncii, întrucât reclamanta nu a formulat cerere de pensionare.
Prin urmare a avut loc o concediere iar legalitatea acestei măsuri nu a fost examinată.
Procedând în acest fel, și în lipsa existenței și a comunicării, în conformitate cu dispozițiile art. 75 din codul muncii, a unei decizii de concediere, tribunalul a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului cauzei, caz de casare prevăzut la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă
Excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată nu poate fi reținută, în considerarea faptului că această decizie de încetare a raporturilor de muncă nu i-a fost comunicată contestatoarei în condițiile legii.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 - 3 și art. 312 alin. 5 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei, casând hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș, urmând ca această instanță să procedeze la analiza pretențiilor deduse judecății, funcție de legalitatea măsurii de concediere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta-intimată Regia Autonomă pentru activități nucleare, cu sediul în D-T-
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 634/07.04.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1438/C/2005.
Casează sentința civilă sus menționată, și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.- - - - - -
GREFIER - -
Red. /26.03.2008
Tehnored. 2 ex./27.03.2008
Prima instanță: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici, Mihail Decean
