Asigurări sociale. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 431
Ședința publică din data de 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de către pârâta-recurentă SC SA Reșița împotriva sentinței civile nr. 1864/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect asigurări sociale.
și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din ședință din data de 20 februarie 2009 și prin care a fost amânată succesiv pronunțarea la 27 februarie 2009 și respectiv 2 martie 2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 1864 din 29 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta A și în consecință:
A obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverința din care să rezulte că în perioada 12.10.1981 - 31.12.1990 a beneficiat de spor de 25 % din retribuția tarifară pentru munca în timpul nopții ( 100 % din timpul lucrat), în baza Decretului Nr. 409/1979.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să elibereze o adeverință din care să rezulte că a lucrat la unitatea pârâtă în funcția de mecanic de locomotivă la linia ferată industrială în perioada 12.10.1981 - 31.12.1990 și că a beneficiat de spor de 25% pentru muncă în timpul nopții.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a pensionat pentru limită de vârstă iar această adeverință îi este necesară pentru recalcularea pensiei. De asemenea acesta a învederat că s-a adresat pârâtei în acest sens prin cererea nr. 396/16.04.2008 dar nu a primit nici un răspuns.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale art. 223 Codul muncii, G nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în judecata acestei spețe, în baza dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 92/1976, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că reclamantul nu a dovedit că a beneficiat de sporul pretins, iar în urma analizei statelor de plată nu rezultă că acesta ar fi beneficiat de acest spor de noapte.
Prin încheierea de ședință din data de 01.10.2008, s-a dispus respingerea excepției de necompetență materială a tribunalului invocată de pârâtă.
Tribunalul a reținut că litigiul este un conflict de drepturi care a luat naștere ca urmare a neeliberării de către unitate a documentului ce atestă modalitatea desfășurării activității de către fostul salariat reclamant, respectiv munca prestată de el în beneficiul societății pârâte în schimburi, pe timp de noapte și fără ca să i se specifice în carnetul său de muncă că a beneficiat de sporul de noapte de 25%.
S-a reținut că din declarația martorului audiat a rezultat că în perioada anilor 1984 -1992 desfășurat activitate la fostul actualul și avut meseria de mecanic de locomotivă. De asemenea, martorul a subliniat că s-a lucrat în regim de 12 ore lucrate 24 de ore libere sau 24 de ore lucrate și 48 de ore libere toată perioada de timp cât au fost angajați.
Tribunalul a reținut astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 pct. 1 și 5 Codul muncii și în consecință a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
În termen împotriva sentinței civile nr. 1864 din 29 octombrie 2008 declarat recurs pârâta C SA Reșița care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a procedat la constituirea dovezilor privind sporul de noapte prin audierea unui martor, încălcând astfel dispozițiile art. 1191 din Codul civil, martor care se afla și el în litigiu cu societatea pentru aceleași pretenții.
Arată că societatea nu putea elibera o adeverință pentru un spor care nu se regăsește în evidențele contabile ale societății, respectiv în statele de plată aferente perioadei 12.10.1981 - 31.12.1990.
Susține că în mod corect instanța de fond trebuia să ordone în baza rolului său activ, efectuarea unei expertize contabile, singura probă în măsură să stabilească cu exactitate dacă societatea a acordat sau nu și dacă reclamantul-intimat a beneficiat sau nu de un asemenea spor.
Prin întâmpinare reclamantul solicitat respingerea recursului cu motivarea că este dovedit în cauză cu depoziția martorului audiat coroborate cu înscrisurile din cartea de muncă că reclamantul în calitate de mecanic de locomotivă la linia ferată industrială a lucrat și în timpul nopții, beneficiind astfel de spor pe timp de noapte.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ale art. 3041Cod procedură civilă, ale art. 34 și 297 Codul muncii, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, din coroborarea declarației de martor cu dispozițiile Ordinului nr. 687/15.09.2006 - pentru aprobarea Procedurii privind modul de eliberare a actelor doveditoare ale sporului pentru munca prestată în timpul nopții și de valorificare a acestuia în procesul de stabilire a drepturilor la pensie - emis de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - reclamantul este îndreptățit la eliberarea adeverinței din care să rezulte că a beneficiat de un spor de 25% din retribuția tarifară pentru munca din timpul nopții în perioada solicitată.
Deși pârâta a susținut la prima instanță că din statele de plată ale unității rezultă că reclamantul nu a beneficiat de acest spor, nu a depus la dosar aceste acte.
Dispozițiile art. 287 Codul muncii prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă revin angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezi în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Cum, în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, Curtea costată că în mod corect a fost admisă acțiunea de tribunal, astfel că în baza art. 312 Cod procedură civilă va espinge recursul declarat de pârâta C SA C-S împotriva sentinței civile nr. 1864 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe pârâta recurentă C SA C-S să plătească reclamantului intimat suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C SA C-S împotriva sentinței civile nr. 1864 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Obligă pe pârâta C SA C-S să plătească reclamantului intimat suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /10.03.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./10.03. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Maria
