Asigurări sociale. Decizia 433/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SecțiaLitigii de muncă și

asigurări sociale

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 433

Ședința publică din data de 2 martie 2009

PREȘEDINTE: Florin Dogaru

JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea

JUDECĂTOR 3: Maria

GREFIER:

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 3592/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii T, având ca obiect asigurări sociale.

dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2009 și prin care s-a amânat pronunțarea succesiv la 27 februarie 2009 și respectiv 2 martie 2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA,

Asupra recursului de față.

Prin sentința civilă nr. 3592/4.11.2008, dată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că primele și suplimentările salariale, obținute în urma retribuirii muncii în acord global nu se pot valorifica pentru calculul pensiei, raportat la dispozițiile art. 4 alin. 2 din OUG nr. 4/2005 și din anexa I la aceeași ordonanță.

S-a arătat că, luând în considerare doar principiul contributivității, nu se poate conchide că este necesar a se valorifica la calculul pensiilor, în sistemul instituit de Legea nr. 19/2000, toate veniturile obținute pe perioada desfășurării activității în muncă, putând fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent.

Tribunalul a reținut că nici dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 nu pot susține concluzia că veniturile în discuție se valorifică la calculul pensiei, din moment ce acest text legal prevede doar obligația fostelor unități economice de a achita la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție egală, de regulă, cu valoarea de 15% din câștigul brut realizat de personalul salariat, dar nu prevede dreptul contribuabililor de a obține o pensie proporțională cu sumele astfel virate la fondurile de asigurări sociale de stat.

S-a mai arătat că, în speță, cuantumul pensiei reclamantei nu poate fi calculat prin aplicarea directă a dispozițiilor art. 78 și art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, căci o astfel de operațiune ar presupune aplicarea retroactivă a Legii nr. 19/2000, contrar dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României.

În speță pot fi valorificate doar acele venituri obținute de reclamantă în cursul activității, care sunt înscrise în carnetul de muncă ori, fiind dovedite cu adeverințele emise de fostul angajator, sunt din categoria celor care au fost incluse în baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, iar veniturile de care se prevalează reclamanta nu pot fi incluse în această categorie, nefiind enumerate expres în Anexa 1 la OUG nr. 4/2005, concluzionându-se că sumele în discuție reprezintă venituri suplimentare, care s-au adăugat salariului de bază.

Prima instanță nu a reținut nici susținerile reclamantei conform cărora aceste sume nu ar constitui sporuri, care se adaugă retribuției tarifare de încadrare, echivalentă salariului de încadrare, astfel încât trebuie valorificate la calculul pensiei, chiar dacă nu sunt enumerate în Anexa nr. 1 la OUG nr. 4/2005. Astfel, s-a arătat că însăși Legea nr. 57/1974 instituie anumite sporuri, rezultând astfel că nu toate sumele obținute într-una din formele de retribuire a muncii consacrate prin acest act normativ erau incluse în salariul de bază, mai exact în retribuția tarifară de încadrare.

De asemenea, nu s-a reținut nici că forma de retribuire în acord global ar fi fost specifică activității de proiectare, de vreme ce art. 12 din Legea nr. 57/1974, diferitele forme de retribuire a muncii în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, respectiv pe bază de tarife sau cote procentuale, au fost prevăzute pentru toate ramurile economiei.

În fine, s-a arătat că nici referirea făcută de reclamantă la nr. 547/1970 nu poate conduce la concluzia că această formă de retribuire ar fi specifică activității de proiectare, căci, pe de o parte hotărârea menționată a fost adoptată anterior Legii nr. 57/1974, iar pe de altă parte, conform art. 14 din aceeași lege, pe baza prevederilor sale au fost stabilite prin hotărâri ale Consiliului de Miniștri formele de atribuire a muncii ce puteau fi aplicate pe fiecare ramură, subramură sau activitate și condițiile de aplicare a acestora, însă formele de retribuire erau tot cele reglementate în cuprinsul legii, hotărârile menționate fiind emise exclusiv pentru punerea în aplicare a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii introductive de instanță.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, punctajul asiguratului este stabilit conform alin. 1 și 2 și se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.

Recurenta a invocat și pct. 7 din Ordinul nr. 680/1 august 2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, arătând că ar fi discriminatoriu ca o persoană ce a realizat stagii de cotizare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să nu poată beneficia de luarea acestora în calcul la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuției de asigurări sociale a fost alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de asigurat.

Pârâta intimată Casa Județeană de Pensii Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că reclamanta este pensionată pentru limită de vârstă, după ce anterior a beneficiat de pensie de invaliditate, drepturile sale de pensie fiind stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977, astfel încât, potrivit art. 5 din HG nr. 1550/2004, nu au făcut obiectul operațiunilor de reevaluare demarate în baza menționatei hotărâri de guvern. Dimpotrivă, recalcularea unor astfel de pensii operează doar cu începere din luna următoare celei în care s-au depus actele doveditoare din care rezultă un stagiu suplimentar de cotizare, conform art. 169 alin.3 din Legea nr. 19/2001.

Cât privește veniturile valorificate în calculul pensiei, pârâta arată că veniturile suplimentare evidențiate în adeverința de care se prevalează reclamanta au fost obținute de aceasta, pe lângă salariul de bază, cu titlu de primă sau acord global, motiv pentru care, conform art. 164 alin. 2-3 din Legea nr. 19/2001 și pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005 nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.

Se subliniază că adeverința nu precizează temeiul legal în baza căruia au fost acordate reclamantei veniturile suplimentare, astfel cum impune pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 și nu pot fi valorificate la calculul pensiei.

Examinând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, Curtea de APEL TIMIȘOARA urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:

Veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele CAS cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000 și aceste sporuri sunt prevăzute de art. 78 din aceeași lege.

Deși potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005 sumele reprezentând acordul nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, rolul instanței este nu doar de a constata și cenzura directa aplicare a OUG nr. 4/2005, ci și de a interpreta actul normativ, inclusiv prin prisma Legii nr. 19/2000, opinia fiind aceea că în pofida acestei reglementări exprese, sumele se impune a fi luate în calcul.

Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentată de forța juridică a legii față de o ordonanță, pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența principiilor în baza cărora un text de lege a fost edictat în raport de excepțiile ce au la bază tratamente discriminatorii.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2000, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea Legii nr. 19/2000.

Din mențiunile arătate în adeverința depusă la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a realizat venituri din acord, compensații și premii care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pensie suplimentară. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară, conform cu legislația în vigoare iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul Legii nr. 49/1982.

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.

În conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare, atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.

În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.

Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plăti, creându-se o inechitate.

În concretizarea acestui principiu, art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.

În aplicarea acestui text legal, art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/1.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevede că" punctul 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins:"19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților); d) sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie; e) premiile anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit; f) sumele plătite conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase etc.); g) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum și alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile în care asigurații beneficiază de prestații de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenți la serviciu etc.); h) sumele rezultate prin <<plata cu ora>>, gărzi, indemnizații clinice; i) sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație, în comitetul de direcție și în comisia de cenzori; j) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii; k) indemnizații de ședință acordate membrilor comisiilor constituite la nivelul autorităților și instituțiilor publice, potrivit legii;l) alte sume acordate potrivit legii."

În temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei, va modifica în tot sentința civilă recurată și va admite în parte acțiunea reclamantei, în sensul că obligă pârâta să procedeze la recalcularea pensiei cuvenite acesteia prin valorificarea veniturilor obținute în acord global, evidențiate în adeverința eliberată de T, nr. 281/12.02.2008 și să-i plătească aceste drepturi începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea, la Casa Județeană de Pensii

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3592/4.11.2008, dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Modifică sentinței civile și admite acțiunea.

Obligă pe pârâtă ca la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, cu începere de la 1.07.2005 să valorifice veniturile menționate în adeverința nr. 281/2008, emisă de SC SA

Irevocabilă.

2 martie 2009, în ședință publică.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. /29.04. 2009

Tehnored.: M/ 2 ex./29.04. 2009

Prim inst.: și

Președinte:Florin Dogaru
Judecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Maria

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 433/2009. Curtea de Apel Timisoara