Asigurări sociale. Decizia 498/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 498
Ședința publică din data de 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, cu domiciliul în comuna, sat, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 149 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.
La apelul nominal formulat în ședință publică, a răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat din Baroul Dâmbovița, conform contractului de asistență juridică încheiat la 9 aprilie 2008, lipsind intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta reclamantă, arată că decizia primită reclamantă de la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă D și înregistrată sub numărul 938 din 12 iunie 2007 este nulă, întrucât, nu cuprinde în conținut elementele unei decizii, în sensul că nu sunt prevăzute termenul și instanța competentă la care această decizie poate fi contestată.
Prin urmare, excepția tardivității nu putea fi admisă de instanța de fond atâta timp cât părțile nu se pot raporta la un anumit termen.
În concluzie solicită admiterea recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 149 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva răspunsului nr.938/12 iunie 2007 emis de Oficiul județean de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă D și a deciziei de anulare a deciziilor medicale nr.815/7.05.2007, solicitând anularea acestora.
În motivarea contestației, s-a susținut că în mod greșit prin răspunsul pe care l-a contestat, i-a fost soluționată contestația, deoarece trebuia emisă o decizie iar nu o adresă conform art.56 alin.5 din Legea pensiilor, iar decizia nr.815/7 mai 2007 este nelegală și netemeinică deoarece în cadrul procedurii de revizuire medicală a prezentat actele necesare întocmirii documentației pentru stabilirea gradului de invaliditate.
În dovedirea acestor susțineri, contestatoarea a depus răspunsul înregistrat sub nr. 938/12 iunie 2007 emis de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă D, acte medicale, decizia nr.-/2007 emisă de intimată (filele 4-7) precum si alte înscrisuri (filele 12-27).
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal respingerea contestației ca tardiv formulate iar în subsidiar, în fondul cauzei, respingerea contestației ca neîntemeiate.
S-a motivat că în conformitate cu dispozițiile art.40 din capitolul III al Ordinului nr.340/2001 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a legii pensiilor, adresa medicului expert putea fi contestată în termen de 30 zile de la comunicare care s-a făcut la data de 5.07.2007, iar contestatoarea s-a adresat instanței la 27 noiembrie 2007, cu depășirea termenului legal.
În subsidiar, intimata s-a apărat în sensul că decizia nr.815/7.05.2007 de anulare a deciziilor medicale, a fost emisă urmare Notei de constatare nr.20211/3.05.2007 a Direcției de control și audit al CNPAS, care a constatat nereguli în procedura de revizuire medicală, în baza unor înscrisuri neconforme realității (filele 30-31).
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.149 pronunțată la 30 ianuarie 2008, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv formulată contestația.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că răspunsul primit de contestatoare trebuia atacat la instanță în termen de 30 zile de la comunicare; că de la data de 5 iulie 2007 când i-a fost comunicat răspunsul nr.1481/2007 până la 27 noiembrie 2007 când contestatoarea s-a adresat instanței, termenul legal sus-arătat a fost cu mult depășit.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, contestatoarea a exercitat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.(fila 4).
Recurenta a susținut că în decizia primită sub forma răspunsului pe care l-a contestat, nu sunt indicate termenul în care poate fi atacată și instanța competentă, așa încât excepția tardivității a fost greșit admisă de instanța fondului.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate iar în fond, admiterea contestației, invocând prin intermediul apărătorului ales, în ședința dezbaterilor, prevederile art.3041cod pr.civ. posibilitatea casării sentinței si trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Intimata Casa Județeană de Pensii D, fiind legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele care succed:
Din copile înscrisurilor depuse de ambele părți la instanța de fond rezultă că la data de 7 mai 2007, Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, a emis decizia nr.815 prin care a anulat deciziile asupra capacității de muncă a contestatoarei, începând cu anul 2003, cu motivarea în fapt de a nu fi fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege iar drept temei juridic au fost indicate prevederile Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/4.05.2001 și rezultatele controlului efectuat conform notei de constatare nr.20211/3.05.2007.
In această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 zile de la comunicare, conform art.56 alin.2 din legea pensiilor (fila 33).
Fără să respecte termenul legal de exercitare a căii de atac a deciziei, la data de 14 mai 2007, la numai 7 zile de la emiterea deciziei sus-arătate, recurenta intimată Casa Județeană de Pensii D (CJP D) a emis decizia nr.-(fila 32) prin care: încetează plata pensiei de invaliditate a contestatoarei beneficiare începând cu data de 1 iulie 1999 și de asemenea dispune recuperarea de la aceasta a sumei încasate necuvenit de 4561 lei, pentru perioada 1.06.2004-1.06.2007.
Decizia cu acest conținut s-a menționat că reprezintă titlu executoriu conform art.187 (4) din legea pensiilor și poate fi contestată în termen de 45 zile de la comunicare la instanța competentă.
Deși nu rezultă când intimata CJP Dac omunicat efectiv decizia nr.815 către beneficiară, a declanșat controlul legalității și temeiniciei ei, conform prevederilor art.36 din cap.III, Secțiunea Ca O rdinului nr.340/2001 prin introducerea contestației înregistrate la Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă D sub nr.938 din 12 iunie 2007.
Nesocotind procedura pentru soluționarea contestației instituită prin art.36-39 din același Ordin, medicul expert de la Oficiul sus-arătat nu a emis o decizie ci o adresă, purtând nr.1481/28 iunie 2007 (fila 4) prin care îi comunică contestatoarei că "rămân valabile elementele deciziei Cabinetului de Expertiză M, nr. 815/2007."
Această adresă nu conține, astfel cum în mod corect a sesizat recurenta-contestatoare nici termenul în care poate fi la rândul său atacată, nici instanța competentă, fiind încălcate dispozițiile art.40 din același act normativ.
Este de netăgăduit că în aceste condiții atât dispozițiile art.56 din Legea nr.19/2000 modificată și completată au fost nerespectate de intimata CJP D care nu putea emite decizia nr. -/14.05.2007-decât după expirarea termenului de contestare de 30 zile de la comunicarea deciziei nr.815/7 mai 2007, pe care a și invocat-o drept fundament al actului emis cu încălcarea dreptului de contestație al beneficiarei cât și întreaga procedură legală pentru contestarea deciziei medicale, instituită expres și special prin cap.III al Secțiunii C din Ordinul nr.340/2001.
Această împrejurare nu a fost cercetată de instanța fondului care a apreciat că este în sarcina contestatoarei să producă dovada parcurgerii procedurii prevăzute de art.56 alin.2 din legea pensiilor și a celei instituite de Ordinul 340/2001, deși emiterea celei de a doua decizii la numai 7 zile de la data primeia este argumentul decisiv că o nerespectare a procedurii aparține chiar intimatei, neputând fi transferată în obligația contestatoarei.
Dacă ar fi cercetat și interpretat corect dispozițiile art.36-40 din Ordinul nr.340/2001, instanța de fond trebuia să observe că, pe de o parte, deciziile emise de oficiul de expertiză ca urmare a autocontrolului efectuat nu au rămas definitive, conform art.56 alin.6 din Legea nr.19/2000 completată și modificată, că încalcă procedura prevăzută în mod expres pentru soluționarea contestațiilor atât în privința citării bolnavului, a examinării lui și a documentației din dosarul medical, cât și a actului pe care trebuia să-l întocmească, cu toate elementele indicate în norma legală și să îl comunice contestatorului, iar pe de alta, că deciziile se aplică de la data emiterii lor, iar nu retroactiv, astfel cum a procedat intimata CJP care a edictat decizia nr. -/14.05.2007 cu mult înainte ca actele pe care s-a bazat să fi rămas definitive, cu atât mai mult cu cât erorile constatate prin actul de control depus în copie la filele 34-36 în dosarul de fond, nu sunt imputabile beneficiarei ci unui angajat al CJP D, suspectat de fapte cu caracter penal.
Dimpotrivă, beneficiara recurentă a produs dovada stării sale precare de sănătate cu copiile înscrisurilor depuse la filele 12-27, de natură să justifice, cel puțin până la dovada contrară care nu s-a făcut, gradul II de invaliditate în care a fost încadrată.
În aceste condiții, soluția tribunalului dea admite excepția tardivității si de a respinge contestația ca fiind tardiv introdusă este nelegală și netemeinică, procedura de urmat în întregul său fiind încălcată de intimată însăși, prin organele chemate să o respecte, astfel cum s-a reținut mai sus, ceea ce atrage consecința admiterii recursului, în conformitate cu art.312 (5)cod pr.civ. în sensul casării hotărârii recurate și trimiterii cauzei la aceeași primă instanță pentru a se pronunța în fondul contestației formulate de contestatoarea.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta, cu domiciliul în comuna, sat, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 149 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță pentru soluționa în fond contestația.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.
3 ex./05.05.2008
. fond -/ al Tribunalului Dâmbovița
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
