Asigurări sociale. Decizia 5350/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3435/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5350/
Ședința publică din data de 06 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Guranda
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr.1114 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25679/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "asigurări sociale - emitere decizie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns: recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor prin consilier juridic d-nul, cu delegație aflată la fila 42 dosar recurs, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor, prin consilier juridic arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii judecătorești recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. 25679/3AS/2008, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, solicitând obligarea pârâtului să emită o decizie prin care sa stabilească in favoarea reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, o pensie militară de stat, in temeiul dispozițiilor Legii nr.164/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia militară de stat stabilită si pensia efectiv încasată în perioada 01.07.2005 la zi.
Prin sentința civilă nr.1114/11.02.2009, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să emită o decizie prin care să stabilească in favoarea reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, o pensie militara de stat, in temeiul dispozițiilor Legii nr.164/2001, cu modificările și completările ulterioare; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia militară de stat stabilită conform sentinței și pensia efectiv încasată în perioada 01.07.2005 la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că rin p. decizia nr.-/12.08.2005 emisă de Casa de Pensii a MAI, în temeiul dispozițiilor art.53 din Legea nr.179/2004 s-a stabilit o pensie de 1046 lei în favoarea reclamantului. În decizia de pensionare s-a reținut o vechime totală în serviciu de 44 de ani, 4 luni și 9 zile, o vechime efectivă ca polițist si militar d e 22 ani, 7 luni și 21 de zile.
Potrivit art.83 din Legea nr.179/2004, polițiștii cu drept de pensie de serviciu care au vechime în calitate de militar d e minimum 15 ani pot opta, dacă aceasta îi avantajează, pentru pensie militară de stat, care se calculează și se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr.164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Din această dispoziție rezultă că pensia militară nu se acordă din oficiu, însă din însăși formularea textului reiese că de la aplicarea lui nu sunt excluși polițiștii pensionari (aflați în retragere). Dispoziția legală se referă fără echivoc la toți polițiștii cu drept de pensie de serviciu. Tribunalul a apreciat că sintagma "polițiștii cu drept de pensie de serviciu" se aplică atât celor cu drepturile de pensie de serviciu stabilite, cât și celor care, deși îndeplinesc toate condițiile, nu au încă drepturile de pensie de serviciu stabilite, în acest sens fiind principiul de drept "unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă". Introducerea unei asemenea distincții ar fi nu numai contrară literei și spiritului textului dispoziției legale, ci și principiului constituțional al nediscriminării și egalității în drepturi a persoanelor aflate în situații identice. De altfel, în același sens sunt și dispozițiile art.3 din Legea nr.179/2004 potrivit cărora de prevederile prezentei legi beneficiază polițiștii în activitate, cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu, precum și urmașii acestora.
Rezultă astfel că și reclamantului i se recunoaște dreptul de opțiune între pensia de serviciu ca funcționar public cu statut special din unitățile Ministerului Administrației și Internelor și pensia de serviciu ca militar. Însă, înainte ca o persoană să poată opta, trebuie să fie stabilit cuantumul ambelor pensii, astfel încât beneficiarul să poată alege în cunoștință de cauză.
Este adevărat că dispozițiile art.83 din Legea nr.179/2004 nu impun o obligație expresă de a aduce la cunoștință beneficiarului dreptul său de opțiune, însă noțiunea de opțiune presupune cu necesitate existența variantelor de alegere, în lipsa cărora este iluzorie. Câtă vreme stabilirea celor două categorii de pensie este în sarcina și competența intimatei, dreptul de opțiune nu se poate exercita decât după ce beneficiarul cunoaște care dintre cele două pensii este mai avantajoasă. Or, până la stabilirea cuantumului celor două pensii este greu de apreciat de beneficiar ce pensie îl avantajează. Stabilirea cuantumului celor două pensii nu implică necesitatea emiterii a două decizii, cum eronat a susținut pârâtul, ci punerea la dispoziția reclamantului a informațiilor necesare, care să permită alegerea pensiei avantajoase și emiterea deciziei corespunzătoare.
Faptul că decizia nr.-/12.08.2005 a rămas definitivă prin neatacarea în termenul de 30 de zile nu este de natură să împiedice exercitarea dreptului de opțiune recunoscut de art.83 din Legea nr.179/2004, întrucât acest drept nu este limitat în timp, iar legiuitorul a înțeles să-l confere și polițiștilor pensionari. Tribunalul a reținut că dispoziția legală nici măcar nu prevede că exercitarea dreptului de opțiune este irevocabilă, iar o asemenea presupunere ar însemna o abuzivă adăugare sau interpretare a legii, ceea ce nu este permis.
In ceea ce privește vechimea ca militar, tribunalul reține că pensia de serviciu ca polițist-funcționar public cu statut special-stabilită în temeiul Legii nr.179/2004 are în vedere întreaga activitate a reclamantului în această profesie, pe când pensia de serviciu ca militar acordată de Legea nr.164/2001 are în vedere doar perioada în care acesta a activat ca polițist militar, respectiv vechimea realizată anterior datei de 03.06.2004 (de când, potrivit art.78 alin.3 din Legea nr.360 din 6 iunie 2002 privind statutul polițistului, pentru pensionarea polițiștilor nu se mai aplică Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, ci Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor). Cum pentru toată perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.179/2004 se aplică Legea nr.164/2001, este evident că întreaga activitate de polițist desfășurată până la acea dată se poate valorifica la stabilirea pensiei militare.
Drept urmare, tribunalul a obligat pârâtul să emită o decizie, prin care să stabilească in favoarea reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, o pensie militară de stat, in temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, cu modificările si completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 17.04.2009 pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 25.05.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe art.3041Cod pr.civilă, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Susține recurentul-pârât că reclamantului i s-a stabilit o pensie de serviciu în temeiul dispozițiilor art.53 din Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, prin decizia de pensie nr.-/12.08.2005. Nefiind contestată, această decizie a rămas definitivă.
Conform art.83 din Legea nr.179/2004, posibilitatea de opțiune la pensia militară de stat este rezervată exclusiv polițiștilor în activitate cu drept la pensie și nu oricărei persoane, așa cum reține în mod greșit tribunalul. În sprijinul acestei interpretări se invocă faptul că în cuprinsul Legii nr.179/2004 se face distincție clară între polițiștii pensionari, adică cei care au deja drept de pensie stabilită, și polițiștii cu drept de pensie, cei care au doar o vocație la pensie. Prin urmare, numai polițiștii care la încetarea raporturilor de serviciu îndeplinesc condițiile pentru stabilirea pensiei de serviciu au dreptul de a opta, după caz, pentru pensia pe care o consideră Ministerul Administrației și Internelor avantajoasă.
Ori, intimatul-reclamant a solicitat înscrierea la pensie de stat, drepturile sale de pensie fiind stabilite corect și legal în temeiul Legii nr.179/2004, acesta având calitatea de funcționar public cu statut special - polițist. De altfel, pensia stabilită conform Legii nr.179/2004, ar fi avut același cuantum cu pensia stabilită conform Legii nr.164/2001 republicată, întrucât ambele acte normative conțin dispoziții similare pentru modul de calcul al pensiei, respectiv baza de calcul în procente, sporul la pensie pentru brevetul de decorare.
La data de 12.08.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate, după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși recurentul-pârât își întemeiază recursul pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, care permit examinarea cauzei sub toate aspectele deduse judecății, chiar dacă acestea nu se înscriu între motivele de recurs limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, Curtea constată că în realitate, criticile formulate vizează modul de interpretare și de aplicare a dispozițiilor art.83 din Legea nr.179/2004, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, recursul va fi cercetat în conformitate cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea notează dispozițiile art.83 din Legea nr.179/2004 potrivit cărora "polițiștii cu drept de pensie de serviciu, care au vechime în calitate de militar d e minimum 15 ani, pot opta, dacă aceasta îi avantajează, pentru pensie militară de stat care se calculează și se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr.164/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Acest text de lege este interpretat diferit de părțile litigiului. Pe de o parte, intimatul-reclamant care are deschis dreptul de pensie de la data de 01.07.2005, pensie stabilită în baza Legii nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, susține că are dreptul să opteze pentru pensia pe care o consideră mai avantajoasă nu numai la data deschiderii dreptului de pensie, ci și ulterior, până la data manifestării opțiunii. Pe de altă parte, recurentul-pârât consideră că dreptul de opțiune aparține numai polițiștilor în activitate, iar nu și celor care au deja deschis dreptul la pensie, cum este și cazul intimatului-reclamant.
În acord cu opinia tribunalului, Curtea consideră că dreptul de opțiune aparține nu numai polițistului în activitate, cu vocație la pensie de serviciu, ci și celui care beneficiază deja de asigurări sociale în acest sistem. În acest sens, este de precizat că ipoteza normei în discuție nu limitează opțiunea între pensia de serviciu a polițiștilor și pensia militară de stat de momentul deschiderii dreptului la pensie. Textul de lege citat anterior reglementează doar dreptul de opțiune al polițiștilor care îndeplinesc condițiile pentru pensie de serviciu, adică minimum 15 ani de activitate în calitate de militar.
A accepta interpretarea recurentei-pârâte ar semnifica restrângerea de aplicare al legii, ceea ce nu poate fi permis.
În plus, recurentul nu a făcut dovada că a permis fostului funcționar public cu statut special exercitarea acestui drept. Numai dacă s-ar fi dovedit că la data deschiderii dreptului la pensie intimatul-reclamant cunoștea modul de calcul și cuantumul pensiei militare, precum și similar pensia specială în sistemul Legii nr.179/2004, putând opta pentru una dintre acestea în deplină cunoștință de cauză, o eventuală nouă opțiune ulterioară nu ar mai fi posibilă.
În cauză, nu s-a dovedit această împrejurare, la fel cum nu s-a dovedit nici faptul că cele două pensii ar fi fost identice pentru că ar avea la bază același mod de determinare.
În aceste condiții, intimatul-reclamant are drept de opțiune, iar hotărârea pronunțată de tribunal este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins în conformitate cu art.312 al.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr.1114 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25679/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./21.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Bodea Adela Cosmina, Guranda
