Asigurări sociale. Decizia 568/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.568
Ședința publică din data de 18 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Simona Petruța Buzoianu Ioana
: --- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.125 din data de 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat Români, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-contestator, avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit contractului de asistență juridică nr.518/2008, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru intimatul-contestator declară că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația apărătorului intimatului-contestator că nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-contestator, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, arătând că unitatea de expertiză poate proceda la revizuirea unor decizii rămase definitive, însă nu le poate anula pe cele intrate în circuitul civil care-și produc efecte prin încasarea pensiei de către intimat. Unitatea de expertiză poate emite decizii noi numai cu valabilitate pentru viitor și nu cu efecte retroactive. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr.34/2008 pe care o depune la dosar. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/02.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D și a deciziei nr.405/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
În motivarea contestației, a arătat că a beneficiat de pensie de invaliditate, că s-a prezentat an de an în vederea revizuirii la medicul expert, însă în mod abuziv s-au anulat deciziile medicale, deși este în imposibilitate de a desfășura activitate ca urmare a bolilor de care suferă.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, motivat de faptul că decizia medicală a fost emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme, întocmite de către asistenta medicală de la cabinetul de expertiză medicală, în lipsa unei dovezi că petentul s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
Printr-o completare la întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Dai nvocat excepțiile inadmisibilității și tardivității formulării contestației împotriva deciziei prin care s-au anulat decizile medicale motivat de faptul că s-a contestat decizia direct la instanța de judecată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000.
La termenul de judecată din data de 29.01.2008, aceeași intimată a invocat și excepția prematurității formulării contestației formulată împotriva deciziei de anulare a deciziilor medicale, fiind depusă înainte de primirea răspunsului.
Prin sentința civilă nr.125 din 29 ianuarie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepțiile inadmisibilității, tardivității și prematurității contestației invocate de intimată, a admis contestația și a anulat decizia nr.405/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și decizia nr.-/02.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.405/2007 Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise pe perioada 2002-2006, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr.-/02.05.2007, emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 12.769 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.05.2004-1.05.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
În ceea ce privește susținerea intimatei în sensul că petentul nu ar fi respectat procedura prealabilă de contestare a deciziei de anulare a deciziei medicale, invocând excepția inadmisibilității, tribunalul a constatat că nu poate fi primită, deoarece contestatorul s-a adresat cu contestație Cabinetului de Expertiză M, conform art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, înregistrată sub nr.1247/17.06.2007, care i-a comunicat că anularea nu a avut la bază criterii medicale asupra cărora ar fi avut competență să se pronunțe medicul expert și că rămân valabile elementele deciziei nr.405/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală
Împotriva deciziei de anulare a deciziilor medicale contestatorul a formulat contestație la instanța de judecată, înregistrată la data de 20.06.2007, conform art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000, astfel că instanța de fond a respins excepția inadmisibilității invocată de intimată.
A mai apreciat tribunalul că nici excepția tardivității invocată de intimată, nu este întemeiată întrucât răspunsul a fost primit la 22.06.2007, astfel cum rezultă din confirmarea de primire a răspunsului depus de intimată, iar contestația împotriva deciziilor de anulare a deciziilor medicale a fost depusă la 20.06.2007, chiar înainte de comunicarea răspunsului.
Prin urmare, s-a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000.
S-a mai reținut de instanța de fond că intimata a invocat tardivitatea contestației împotriva deciziei nr.405/2007 față de data comunicării acesteia, respectiv 5.05.2007, fără însă a face dovada comunicării deciziei și fără a avea în vedere faptul că, contestatorul s-a adresat cu contestație Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, în termen și nu direct instanței de judecată.
A mai apreciat tribunalul că nu poate fi admisă excepția prematurității formulării contestației împotriva deciziei de anulare a deciziilor medicale, întrucât contestația adresată Cabinetului de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă Maf ost înregistrată la data de 31.05.2007, iar contestația formulată la instanța de judecată la data de 20.06.2007, după data depunerii contestației la acest cabinet.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat contestația ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale- Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă-Cabinetul Medical
Controlul a avut loc în baza HG nr.13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001, constatându-se deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
S-a arătat că, în prezent s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, dar în lipsa unor indicii că, contestatorul ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată, nu se poate dispune suspendarea judecății, nefiind îndeplinite cerințele art.244 (1) pct.2 Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța penală nu s-a pronunțat în legătură cu existența unor infracțiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.
În aceste condiții, anularea acestor decizii înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de pârâtă împotriva salariatei este nelegală.
S-a reținut că, în mod cert, CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340/2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Această concluzie a rezultat din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul nr. 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pe de altă parte, anularea acestor decizii nu putea avea loc întrucât conform prevederilor art.56 al. (6) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Prin urmare, deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.405/27.04.2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor fiind posibilă numai în condțiile expres prevăzute de lege, dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001 neprevăzând modalitatea de anulare cuprinsă în decizia contestată.
Conform art. 39 din Capitolul III al Ordinului nr. 340/2001, oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale, precum și la sesizarea părții interesate în cadrul activității de control, oficiile putând solicita avizul de specialitate al Institutului Național de Expertizare Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
Decizia emisă, ca urmare a acțiunii de control, se aplică, potrivit alin.3 din același articol, de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M aflat în subordinea intimatei, nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act. Numai în situația constatării săvârșirii unei fapte penale de către contestator sau salariatul intimatei se poate solicita în cadrul procesului penal anularea deciziilor și înscrisurilor nereale, precum și obligarea la plata despăgubirilor civile către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
A mai reținut instanța de fond că prin decizia nr.3224/14.09.2007 emisă de Cabinertul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M s-a stabilit că petentul se încadrează în gradul II de invaliditate, stabilindu-se termen de revizuire la 26.08.2008, astfel încât afecțiunile de care suferă contestatorul sunt reale, putându-se prezuma că aceste afecțiuni au existat și anterior derulării anulării deciziilor de încarare în gradul de invaliditate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod proc.civilă.
A susținut recurenta, că în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 41, cap. III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori, așa cum rezultă din Nota de constatare nr. 18762/25.04.2007.
altă critică vizează reținerea, în mod eronat, de către instanță a faptului că reclamantul a depus alte acte medicale la precum și a împrejurării că era obligatorie consultarea B, legea instituind în acest sens numai o posibilitate consultării.
A mai arătat recurenta că în mod eronat prima instanță a respins cererea de suspendare a cauzei, încălcând disp.art. 244.pr.civ. raportat la împrejurarea că a fost începută urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la
De asemenea, în mod eronat a fost respinsă excepția inadmisibilității raportat la faptul că prin cererea introductivă a fost contestată numai decizia nr. 405/27.04.2007 de anulare a deciziilor medicale și decizia de încetare a plății pensiei nr. -/2.05.2007, reclamantul necontestând și adresa emisă de Serviciul de Expertiză Medicală D care trebuia contestat în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a combătut motivele de recurs pe care îl apreciază ca nefondat, solicitând în acest sens respingerea lui.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 27.04.2007 recurenta a emis decizia 405 prin care a anulat deciziile asupra capacității de muncă emise începând cu 2003 pentru intimat, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege. În această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Fără să respecte termenul legal de exercitare a căii de atac a deciziei, la data de 02.05.2007, recurenta emite decizia nr. - prin care dispune încetarea plății de invaliditate începând cu 29.05.2003 și recuperarea de la intimat a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate în cuantum de 12769 RON, pentru perioada 01.05.2004 - 01.05.2007. în această decizie se menționează că reprezintă titlu executoriu și poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă.
Contestatorul s- adresat Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, cu contestație împotriva deciziei nr. 405/27.04.2007, privind numărul de înregistrare 660/9.05.2007.
În soluționarea acestei contestații, Oficiul Județean de Expertiză Medicală emis răspunsul nr. 1247/17.06.2007 prin care îl informează pe contestatoare că rămân valabile elementele deciziei nr. 405/27.04.2007.
În aceste condiții, este de netăgăduit că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu au fost respectate chiar de către recurentă, care nu putea emite decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei de anulare asupra capacității de muncă.
Pentru aceste considerente nu se poate reține așa cum în mod greșit susține recurenta, că intimatul nu a respectat procedura legală, neputându-se transfera culpa nerespectării legii de către recurentă, cu toate efectele pe care le-a produs, în sarcina contestatorului, care a contestat în termenul legal la instanță deciziile emise de recurentă.
Rezultă din actele dosarului că și în aceste condiții de nerespectare a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 19/2000, contestatorul a formulat contestație în legătură cu anularea încadrării în grad de invaliditate, care însă nu a fost soluționată legal, prin decizia vizată de art. 56 alin. 5 din legea mai sus- menționată. Curtea reține că adresa, răspunsul comunicat contestatorului nu constituie decizie în sensul legii, decizie care în speță nici nu fost emisă astfel că nu se poate reține critica potrivit căreia nu fost contestată în termen la instanța judecătorească, sens în care contestația ar fi înadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține:
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului anterior, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin. 3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimatul-reclamant nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Nu este întemeiat nici următorul motiv de recurs întrucât potrivit art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000, la soluționarea contestației, Casa Teritorială de Pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și avizul acestuia este obligatoriu și rămâne definitiv, ori din formularea textului nu rezultă caracterul facultativ al consultării institutului, ci dimpotrivă textul conține o normă imperativă, consultarea acestui institut în cazul soluționării contestației împotriva deciziei de încadrare în grad de invaliditate fiind obligatorie.
În ceea ce privește încălcarea disp. art. 244.pr.civ. Curtea constată că nu pot fi reținute aceste susțineri întrucât textul legal invocat prevede doar posibilitatea pe care o are instanța de a dispune suspendarea cauzei atunci când consideră că această măsură este oportună. Or, atâta timp cât în cauză nu s-a dovedit ce influență ar putea avea soluționarea cauzei penale asupra soluției ce urmează a fi pronunțată îîn cauză, Curtea apreciază că în mod just prima instanță nu a aplicat disp.art. 244.pr.civ.
Pentru considerentele ce au fost expuse, Curtea reține că recursul este nefondat urmând ca în temeiul art. 312.pr.civ. să îl respingă ca atare.
Totodată, urmează a se aplica disp.art. 274.pr.civ. respectiv recurenta va plăti intimatului 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.125 din data de 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat Români, județul
Obligă recurenta Casa Județeană de Pensii D să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Simona Petruța Buzoianu Ioana
- - --- - --- -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
2 ex./15.05.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Simona Petruța Buzoianu Ioana
