Asigurări sociale. Decizia 612/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 612
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
La ordine fiind judecarea recursurilor civile declarate de recurenta - intimată și de intimata CASA JUDEȚEANA. DE PENSII I împotriva sentinței civile nr.431 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, având ca obiect
asigurări sociale;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă procuratorul recurentei și consilier juridic pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina -în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Procuratorul solicită amânarea cauzei pentru a depune la dosar copia sentinței instanței de fond învestită cu formula executorie, a făcut o cerere în acest sens dar nu a intrat în posesia titlului executoriu. Cu privire la componența completului de judecată, arată că doi dintre aceștia au pronunțat o hotărâre potrivnică lui dar nu înțelege să formuleze cerere de recuzare.
Consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare.Se opune la cererea de amânare arătând că în raport de soluția ce se va pronunța în recurs, intimata va pune în executare sentința.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei pentru a se depune la dosar sentința ce face obiectul prezentul recurs învestită cu formula executorie.
Recursurile fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Procuratorul depune la dosar note de concluzii scrise, arată că nu are studii juridice. Solicită admiterea recursului reclamantei așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și indicele de inflație.
Consilier juridic solicită respingerea recursului reclamantei, admiterea recursului formulat de Casa Județeană de Pensii I așa cum a fost formulat.Susține că totalizând anii de grupa II de muncă se ajunge la un alt calcul decât cel al expertului, care este greșit.
CURTEA DE APEL;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, contestatoarea a solicitat anularea deciziei de pensionare anticipată parțială nr. - din 7.09.2005 emise de intimata Casa Județeană de Pensii I și emiterea unei noi decizii.
În motivarea cererii, se susține că, la emiterea deciziei, nu a fost avut în vedere stagiul de 20 ani și 6 zile lucrat în grupa II de muncă, iar procentul de diminuare pentru pensia anticipată parțial este greșit calculat pentru o perioadă de 5 ani, în loc de 6 luni.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Casa Județeană de Pensii Ias olicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat că adeverința nr. 1038/22.04.2004 nu a fost întocmită corect și nu îndeplinește condițiile de valabilitate impuse de lege, astfel încât perioadele recunoscute de angajator nu pot fi valorificate valabil în grupa a II a de muncă. Adeverința nr. 11/1454 din 20.10.2005 nu a fost prezentată în dosarul de pensie până la data emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr. 561 din 1 martie 2006, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A dispus anularea deciziei nr. -/7.09.2005 emisă de intimată, care a fost obligată să emită în folosul contestatoarei o nouă decizie de pensionare, cu luarea în calcul, la stabilirea drepturilor de pensie, a perioadei totale de 20 ani și 7 zile (1.11.1980-8.07.1986, 1.11.1986-31.12.1989, 1.01.1990-1.04.2001) lucrată în grupa a II a de muncă.
Prin decizia nr. 850 din 12 decembrie 2006, Curtea de Apel Iașia admis recursurile formulate de și Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 561 din 1 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință care a fost casată în tot, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare.
La rejudecare, prin sentința civilă nr. 431 din 17 martie 2008, ale cărei erori materiale au fost îndreptate prin încheierea nr. 434 din 28 mai 2008, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatoarea, prin procurator, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A anulat decizia nr. -/7.09.2005 emisă de intimată, care a fost obligată să emită o nouă decizie de pensie, cu luarea în calcul, la stabilirea drepturilor de pensie, a perioadei totale de 20 ani și 7 zile lucrate în grupa a II a de muncă, cu reducerea corespunzătoare a vârstei de pensionare, drepturi de pensie ce vor fi plătite începând cu data înregistrării cererii de pensionare-29.07.2005.
A obligat intimata să plătească contestatoarei diferența de drepturi de pensie dintre cele stabilite potrivit deciziei inițiale nr. -/7.09.2005 și cele ce vor fi stabilite prin noua decizie, precum și suma de 992,80 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/7.09.2005, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii I, au fost stabilite contestatoarei drepturile de pensie, având în vedere un stagiu total de cotizare de 30 ani, 10 luni și 2 zile, din care 2 ani și o lună lucrați în grupa a II a de muncă.
În mod greșit intimata a stabilit stagiul total de cotizare, întrucât la calculul acestuia nu a avut în vedere și durata stagiului asimilat de 2 luni și 14 zile, perioadă în care contestatoarea s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, astfel că stagiul total de cotizare este de 31 ani și 17 zile.
Din carnetul de muncă al contestatoarei rezultă că aceasta a lucrat în grupa a II a de muncă în perioada 1.12.1980-8.07.1986 și 1.11.1986-31.12.1989. Din cuprinsul aceluiași carnet de muncă, dar și din adeverința nr. 1.1/1454 din 20.10.2005 eliberată de SC CFR, rezultă că, și în perioada 1.01.1990-1.04.2001, contestatoarea a lucrat în grupa a II a de muncă, conform Ordinului nr. 125/1990, poz. 103 al și Ministerului Sănătății. Se va da eficiență datelor cuprinse în adeverință, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, potrivit cărora sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare se dovedesc cu carnetele de muncă sau prin adeverințe eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Astfel, în mod eronat intimata a stabilit stagiul de cotizare realizat de contestatoare în grupa a II a de muncă. Raportat la dispozițiile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, contestatoarea beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare de 4,5 ani.
Prin aplicarea acestor reduceri, contestatoarea beneficiază și de o reducere a perioadei de anticipare și, implicit, de reducerea procentului de diminuare pentru fiecare lună de anticipare, conform tabelului nr. 2 al art. 50 alin. 2 din Legea nr. 1 9/2000.
Instanța va anula decizia nr. -/7.09.2005 și va obliga intimata să emită în favoarea contestatoarei o nouă decizie de pensionare, cu luarea în calcul, la stabilirea drepturilor de pensie, a perioadei totale de 20 ani și 7 zile lucrate în grupa a II a de muncă, cu reducerea corespunzătoare a vârstei standard de pensionare. Aceste drepturi vor fi acordate începând cu 29.07.2005, data înregistrării cererii de pensionare.
Ca urmare a aplicării reducerilor prevăzute de Legea nr. 19/2000 cu privire la vârsta standard de pensionare pentru grupa a II a de muncă și respectiv a perioadei de anticipare, intimata va fi obligată să plătească contestatoarei diferențele de drepturi de pensie dintre cele stabilite potrivit deciziei inițiale și cele ce vor fi stabilite prin noua decizie.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, intimata va fi obligată să achite contestatoarei cheltuielile de judecată, constând în cheltuieli de transport și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatoarea și intimata Casa Județeană de Pensii
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurenta contestatoare susține că sentința este legală și temeinică, dar incompletă, deoarece instanța a omis să se pronunțe asupra celui de-al doilea capăt de cerere, care se referă la diverse calcule și solicitări reprezentând: punctajul total aferent stagiului de cotizare pentru perioada lucrată; punctajul aferent contribuției pentru pensia suplimentară; totalul punctelor realizate; punctajul mediu anual; cuantumul pensiei nediminuate; valoarea diminuării; calculul pensiei diminuate; calculul sumelor de bani încasate de contestatoare de la data aplicării deciziei de pensie inițială, până la data soluționării cauzei; calculul sumelor reprezentând diminuări oprite de Casa Județeană de Pensii I de la data punerii în aplicare a deciziei emise, până la data soluționării cauzei.
Mai susține recurenta contestatoare că instanța nu face nici o referire la reducerea numărului de luni de anticipare, care este numărul lor corespunzător recunoașterii perioadei de 20 ani și 17 zile lucrate în grupa II de muncă și, implicit, reducerea stagiului standard de pensionare cu 4 ani și 6 luni.
De asemenea, instanța nu se pronunță asupra unor elemente esențiale pentru soluționarea corectă și în tot a cauzei, cum ar fi: procentul de diminuare aplicat lunar, valoarea acestuia, cuantumul pensiei diminuate, modalitatea de calcul a pensiei diminuate, dacă la expirarea numărului de luni de anticipare, pensia anticipată parțială este transferată sau devine pensie pentru limită de vârstă, cu plata cuantumului integral.
Solicită recurenta contestatoare ca sentința să fie pusă în aplicare retroactiv, începând cu data de 29.01.2006, care este, conform calculelor sale, data ieșirii la pensie pentru limită de vârstă.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurenta intimată Casa Județeană de Pensii I critică sentința prin prisma aplicării dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și ale Ordinului nr. 50/1990.
Susține recurenta intimată că, în mod greșit, instanța de fond a reținut încadrarea contestatoarei în grupa a II a de muncă pentru perioada totală de 20 ani și 7 zile, așa cum reiese din carnetul de muncă și din adeverința nr. 1038/22.04.2004. Ordinul nr. 125/5.05.1990 al este aplicabil doar începând cu data de 1.03.1990, Ordinul nr. 50/1990 fiind actul normativ care acorda grupa de muncă de la data de 18.03.1969, iar punctul 103 din Ordinul nr. 125/1990 a fost preluat la punctul 211 din Ordinul nr. 50/1990.
Mai susține recurenta intimată că a emis o nouă decizie de pensie nr. -/9.05.2008, prin care a fost valorificată adeverința nr. 1.1/218/8.02.2006 emisă de SC CFR, întrucât, față de adeverința nr. 1.2/1038/22.04.2004, angajatorul a făcut precizarea că societatea a constituit și virat CAS aferent grupei a II a de muncă. Adeverința nr. 44/801/8.09.2005 nu a putut fi avută în vedere la recalculare, deoarece prezintă salarii brute anuale, iar, potrivit art. 78 din Legea nr. 19/2000, la stabilirea punctajului se au în vedere salarii brute lunare.
Recurenta intimată a depus copii de pe înscrisuri și a formulat întâmpinare la recursul declarat de contestatoare, prin care solicită respingerea recursului. Arată intimata că pretențiile recurentei contestatoare sunt desprinse din concluziile raportului de expertiză, contestat de intimată. Toate solicitările sunt aspecte de ordin tehnic, privind modalitatea efectivă de calcul a pensiei, însă instanța a fost investită cu verificarea legalității stabilirii drepturilor de pensie, ceea ce a și făcut.
Recurenta contestatoare a formulat întâmpinare la recursul declarat de intimată, solicitând respingerea acestuia.
În motivarea poziției sale procesuale, contestatoarea arată că intimata omite să ia în considerare actele depuse la instanța de fond, acte care i-au fost comunicate, iar noua decizie de pensie, pe care a și contestat-o, nu este conformă cu dispozitivul sentinței civile nr. 431/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Prin decizia nr. - din 7.09.2005 emisă de recurenta intimată Casa Județeană de Pensii I, recurentei contestatoare i s-a acordat pensie anticipată parțială începând cu data de 29.07.2005. Această decizie a fost contestată de, în conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, prezenta cauză având ca obiect anularea acestei decizii și obligarea recurentei intimate la emiterea unei noi decizii.
Solicitările recurentei contestatoare vizând punctajul total aferent stagiului de cotizare pentru perioada lucrată, punctajul aferent contribuției pentru pensia suplimentară, totalul punctelor realizate, punctajul mediu anual, cuantumul pensiei nediminuate, valoarea diminuării, calculul pensiei diminuate, calculul sumelor de bani încasate de contestatoare de la data aplicării deciziei de pensie inițială, până la data soluționării cauzei, calculul sumelor reprezentând diminuări oprite de Casa Județeană de Pensii I de la data punerii în aplicare a deciziei emise, până la data soluționării cauzei, nu reprezintă un al doilea capăt de cerere, asupra căruia instanța de fond a omis să se pronunțe, așa cum susține recurenta contestatoare.
Aceste pretenții ale recurentei contestatoare, ca și cele referitoare la procentul de diminuare aplicat lunar și valoarea acestuia, cuantumul pensiei diminuate, modalitatea de calcul a pensiei diminuate și transformarea acesteia în pensie pentru limită de vârstă, sunt motive de nelegalitate a deciziei nr. - din 7.09.2005, care decurg din stabilirea eronată a stagiului de cotizare în grupa II a de muncă.
Instanța de fond a examinat acest prim motiv de nelegalitate, pe care l-a considerat întemeiat și, în consecință, a anulat decizia, obligând-o pe recurenta intimată la emiterea unei noi decizii de pensie, cu luarea în calcul, la stabilirea drepturilor de pensie, a perioadei totale de 20 ani și 7 zile lucrate în grupa a II a de muncă, cu reducerea corespunzătoare a vârstei de pensionare, drepturi de pensie ce vor fi plătite începând cu data înregistrării cererii de pensionare-29.07.2005. Recurenta intimata a fost obligată să plătească contestatoarei diferența de drepturi de pensie dintre cele stabilite potrivit deciziei inițiale nr. -/7.09.2005 și cele ce vor fi stabilite prin noua decizie.
Rezultă, așadar, că prima instanță s-a pronunțat asupra cererilor recurentei contestatoare, urmând ca, în vederea executării sentinței, ținând seama de obligațiile impuse de instanță, recurenta intimată să stabilească, conform dispozițiilor legale, toate elementele necesare stabilirii pensiei cuvenite recurentei contestatoare, cum ar fi reducerea vârstei de pensionare, numărul de luni de anticipare, stagiile realizate, punctele realizate și procentul de diminuare, precum și cuantumul diferenței de drepturi de pensie.
În ceea ce privește încadrarea în grupa a II a de muncă a contestatoarei, apreciată ca greșită de către recurenta intimată Casa Județeană de Pensii I, Curtea constată că indicarea, în carnetul de muncă al recurentei intimate și în adeverința nr. 1.2/1038/22.04.2004 eliberată de SC CFR SA, a unui alt temei legal decât cel considerat corect de către recurenta intimată, respectiv Ordinul nr. 125/1990 poziția 103, în loc de Ordinul nr. 50/1990 poziția 211, nu atrage nevalabilitatea mențiunilor privind încadrarea recurentei contestatoare, în perioadele precizate, în grupa a II a de muncă. De altfel, recurenta intimată nici nu contestă dreptul recurentei contestatoare de a fi încadrată în grupa a II a de muncă, ci corectitudinea adeverinței întocmite de angajator, care, însă, răspunde pentru valabilitatea datelor menționate atât în adeverințele eliberate foștilor salariați, cât și în carnetele de muncă.
Cu privire la decizia nr. -/9.05.2008 emisă de recurenta intimată, se constată că legalitatea acestei decizii nu a fost examinată de către instanța de fond, așa încât nici instanța de recurs nu poate examina susținerile recurentei intimate privind valorificarea adeverinței nr. 1.1/218/8.02.2006 eliberată de SC CFR SA sau nevalorificarea adeverinței nr. 44/801/8.09.2005.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se vor respinge cele două recursuri și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de contestatoarea și intimata Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 431 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
24.10.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
