Asigurări sociale. Decizia 654/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 654
Ședința publică din data de 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 979/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta-intimată, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, părțile solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin acțiunea înregistrată la data de 31 martie 2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii A solicitând anularea deciziei nr. 1.-/15.02.2006 privind acordarea pensiei din sistemul public emisă de pârâtă, stabilirea cuantumului legal al pensiei în urma recalculării acesteia în conformitate cu prevederile legale în vigoare, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, cu luarea în considerare a tuturor sporurilor de care a beneficiat, dovedite cu carnetul de muncă și adeverința suplimentară emisă de angajator și care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a fost încadrată la Stația CFR A în funcția de acar, fiind pensionată pentru limită de vârstă prin Decizia de pensionare 1.-/15.02.2006.
La calcularea drepturilor sale de pensie, reclamanta a aratat că pârâta nu a luat în calcul toate sporurile și adaosurile de care a beneficiat și care au constituit baza de calcul a contribuției individuale S, luând în calcul doar înscrierile din carnetul de muncă și din adeverințele nr. -;-; -/2005 emise de angajator.
Reclamanta a mai arătat că adeverințele avute în vedere la calculul pensiei nu conțin toate sporurile cu caracter permanent și adaosurile de care a beneficiat și că la calculul pensiei nu s-a ținut cont nici de veniturile salariale din perioada de școlarizare, din perioada 04.11.1974-01.02.1975 când a urmat cursurile de perfecționare la Centrul de calificare CF T, venituri care nu au fost înscrise în carnetul său de muncă, dar le poate dovedi cu adeverință emisă de unitate.
În drept, reclamanta invocă prevederile art.87 din Legea nr.19/2000.
La data de 18 iunie 2008, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că solicită și anularea Deciziei nr. 1.-/13.05.2008 prin care s-au recalculat drepturile sale de pensie, cu luarea în considerare și sporurile din adeverința nr. 1710/2006.
Ulterior, prin concluziile scrise depuse la data de 10 decembrie 2008 reclamanta precizat că solicită admiterea acțiunii cu consecința anulării ca nelegale a deciziilor pârâtei cu nr. 1.-/15.02.2006 și nr. 1.-/13.05.2008 și stabilirea unui cuantum corect al pensiei ce i se cuvine pentru munca și limita de vârstă în cuantum aferent unui punctaj mediu anual de 1,4549 puncte, la care se vor adăuga toate indexările prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2006.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă fiind prematur introdusă și pe fond ca neîntemeiată arătând că pensia reclamantei a fost corect și legal stabilită prin Decizia nr. 1.-/15.02.2006 respectându-se prevederile legale în materie.
Pârâta a arătat că a utilizat la determinarea punctajului anual necesar calculului pensiei, conform prevederilor tranzitorii ale art. 164 din Legea nr. 19/2000, modificat prin Legea nr.338/2002, salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă și au fost dovedite cu adeverințe, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, respectiv Legea nr. 3/1977, Legea nr. 49/1992. Pentru stagiul de cotizare realizat de reclamantă după data de 01.04.2001, conform prevederilor art. 78 și 23 din Legea nr. 19/2000 pârâta a utilizat pentru determinarea punctajului anual salariile brute lunare individuale, inclusiv sporurile și adaosurile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și care au fost dovedite de adeverințe certificate de CJP T și Casa Județeană de Pensii
Prin sentința civilă nr. 979/15.12.2008 Tribunalul Arada admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A cu sediul în A și în consecință: a anulat Deciziile nr. 1.-/15.02.200 și nr. 1.-/13.05.2008 privind acordarea și recalcularea pensiei din sistemul public emise de pârâtă;
A obligat pârâta să emită o nouă decizie de acordare și recalculare a pensiei cuvenite reclamantei pentru munca depusă și limita de vârstă în cuantum aferent unui punctaj mediu anual de 1.45489 puncte, punctaj la care se vor adăuga toate indexările prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2006 și a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.900 lei.
Tribunalul a reținut:
Prin Decizia nr. 1.-/13.05.2006 reclamanta a fost înscrisă la pensia pentru limită de vârstă, în temeiul art. 41 din Legea nr. 19/2000 cu modificările ulterioare, drepturile fiind stabilite începând cu data de 01.01.2006 pentru un stagiu de cotizare realizat de 43 ani 10 luni și 29 zile, conform înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei Seria nr. -.
Pentru stabilirea punctajului mediu anual de 1,18645 puncte și a cuantumului pensiei în sumă de 384 lei, pârâta a luat în considerare veniturile reclamantei înscrise, în carnetul de muncă și în adeverințele nr. -/2005, -7/30.11.2005, 71300/31.01.2006.
La data de 13.05.2008, pensia reclamantei a fost recalculată, luându-se în calcul și sporurile din adeverința nr. 1710/2006, rezultând un punctaj mediu anual de 1,23064 puncte și o pensie în cuantum de 716 lei, drepturile fiind stabilite începând cu data de 01.04.2008.
În cauză s-a întocmit la data de 29 octombrie 2008 un Raport de expertiză contabilă judiciară și o completare la acest raport prin Răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză de către pârâtă la data de 9 decembrie 2008.
Din întreg probatoriul administrat în cauză instanța a constatat că pretențiile formulate prin acțiunea exercitată și precizată de către reclamantă sunt întemeiate.
Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 cu modificările ulterioare coroborate cu dispozițiile OUG nr. 4/2005 și ale Cap. nr. 2 din Ordinul nr. 340/2001 stabilirea cuantumului corect al pensiei cuvenite reclamantei se face luând în considerare și toate sporurile înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unitatea angajatoare și care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Instanța a mai constatat că la aceste concluzii a ajuns și expertul contabil, luând în considerare toate sporurile care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, evidențiate în carnetul de muncă al reclamantei și în adeverințele nr. 3/1/3Arad 1710/2006 și 2161/2007 eliberate de Regionala CF T, rezultând un punctaj mediu de 1,45489 și un cuantum al pensiei cuvenit reclamantei la data de 01.10.2008 în sumă de 1.015 lei.
În temeiul prevederilor art. 154 din Legea nr.19/2000 cu modificările ulterioare instanța a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A și în consecință anulat Deciziile nr.1.-/15.02.2006 și nr.1.24798/13.05.2008 privind acordarea și recalcularea pensiei cuvenite reclamantei pentru munca depusă și limită de vârstă în cuantum aferent unui punctaj mediu anual de 1,45489 puncte, punctaj la care se adaugă toate indexările prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa Județeană de Pensii A, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii.
S-a susținut că sentința este nelegală fiind aplicate greșit dispozițiile art. 41 și 169 din Legea nr. 19/2000 în sensul că se anulează cele două decizii și se dispune acordarea drepturilor de pensie de la 1.01.2006, deși acestea au temeiuri juridice diferite și produc efecte de la date diferite. Astfel, prima decizie este de acordare a drepturilor și produce efecte de la 1.01.2006, iar cea de a doua este de recalculare și produce efecte de la 1.04.2008.
S-a susținut că s-au încălcat prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 care sunt incidente în cauză și potrivit cărora se puteau valorifica numai sporurile cu caracter permanent evidențiate în adeverința emisă de angajator, nu și cele cu caracter nepermanent.
Sentința a fost criticată și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, în mod greșit fiind obligată pârâta și la plata onorariului expertului asistent.
Reclamanta-intimată a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente.
Pârâta a emis la data de 12.02.2006 decizia nr. 1.- privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și care a fost contestată. Criticile aduse de reclamantă au fost în sensul că nu s-au valorificat decât veniturile din carnetul de muncă și cele din adeverințele depuse -/2005, -2005 și -/2005, fără să se fi valorificat toate sporurile de care a beneficiat.
S-a criticat decizia și pentru valorificarea greșită a perioadei 4.11.1974-1.02.1975.
Cu privire la prima critică este evident că pârâta și-a întemeiat decizia pe actele existente la dosarul de pensie, reclamanta nedepunând la sediul acesteia o altă adeverință de venituri, aspect care rezultă din însăși conținutul contestației.
Ulterior emiterii acestei decizii, reclamanta depune la sediul pârâtei adeverința nr. 3/1/3/AR/996/2006 după cum rezultă din copia cererii nr. 23983/3.05.2006 prin care se solicită recalcularea pensiei (fila 57 dosar).
Evident, pârâtei nu i se putea imputa că nu a valorificat o adeverință pe care reclamanta nu a depus-o la dosarul de pensie, după cum nu s-au depus nici acte doveditoare cu privire la perioada 4.11.1974 - 1.02.1975.
Cum decizia din 12.02.2006 s-a emis pe baza actelor existente la dosarul de pensie, nu exista niciun temei pentru anularea ei și cu privire la aceasta recursul este fondat.
Ulterior, pârâta a emis decizia din 13.05.2005 de revizuire a pensiei, urmare a adeverinței nr. 1710/2006, decizie care a fost de asemenea contestată conform precizării de acțiune din 18.06.2008 (fila 119).
În ce privește această decizie anulată de tribunal, criticile sunt nefondate.
Pârâta recunoaște că nu a valorificat toate sporurile evidențiate în adeverința nr. 1710/2006, ci numai sporul pentru vechime, condiții periculoase, condiții grele de muncă feroviară, ore noapte și compensații, sporurile pentru ore festive, ore suplimentare, acord global, gratificații, nu au fost valorificate considerându-se că nu au avut caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, deși au constituit baza de calcul a -ului, cota angajatorului.
În speță, se pune problema dacă sporurile neluate în considerare de către pârâtă au caracter permanent sau nu, și dacă calificarea lor dată de angajator are relevanță.
Legea nr.19/2000 nu definește sporurile cu caracter permanent, astfel încât stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la prevederile cuprinse în Anexa la.OUG nr. 4/2005, anexă privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, deși nr.OUG 4/2005 se referă la recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar nu la cele stabilite conform Legii nr. 19/2000.
La pct. IV din această anexă se prevede că se utilizează, la determinarea punctajului mediu anual, și sporurile acordate de către ministerul d e resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate, împreună cu salariile aferente, în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Totodată, la pct. V din anexă, se au în vedere sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992, arătându-se, printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Sporurile menționate în adeverințele de mai sus se regăsesc în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în capitolul intitulat "sistem de sporuri".
Conform art. 19 alin. 4 din acest contract, "caracterul permanent al sporului nu este determinat de timpul lucrat în aceste condiții (zilnic, lunar) ci de acordarea acestuia pe toată durata anului".
Din modul de redactare al acestui text, rezultă că unul și același spor poate fi permanent pentru un angajat, dacă i s-a acordat pe toată perioada anului, și nepermanent pentru alt angajat, căruia i s-a acordat sporadic. Prin urmare, criteriul stabilit prin articolul citat dă naștere unei discriminări între angajați, deoarece un salariat ce a încasat unul din sporurile stabilite în contractul colectiv de muncă pe tot parcursul unui an calendaristic, va beneficia, la stabilirea punctajului mediu anual, de acest spor, în timp ce un angajat ce a primit acest spor doar 11 luni pe an, nu va beneficia de luarea în calcul a unui asemenea spor la stabilirea punctajului mediu lunar.
Adresa nr. 301/b/184/2006 a T - de A nu putea fi luată în considerare de către instanța de fond, cu privire la caracterul permanent sau nepermanent al unor sporuri, atâta timp cât unele date din cuprinsul său sunt contrazise de dispozițiile legale în materie, iar instanța de judecată este abilitată să interpreteze prevederile legale incidente într-o cauză, nefiind ținută de o adresă administrativă.
Art. 2 lit. b din Legea nr.19/2000 prevede că unul din principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al egalității, principiu "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Acest principiu se regăsește în preambulul la.OUG nr.4/2005, unde se arată că trebuie respectat principiul: " la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Pe cale de consecință, în condițiile în care Legea nr. 19/2000 nu cuprinde dispoziții privitoare la modul de stabilire a sporurilor, ce se iau în calcul, este necesar să se aplice, prin analogie, prevederile nr.OUG 4/2005 și pentru pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000, deși nr.OUG 4/2005 reglementează modul de recalculare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a invocat dispozițiile nr.OUG 4/2005 în considerentele hotărârii recurate.
Prin urmare, conform art. 164 din Legea nr. 19/2000 și aceste sporuri trebuiau valorificate, cum corect a reținut instanța de fond.
Nu sunt fondate nici criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, întrucât reclamanta a fost de acord cu avansarea acestor cheltuieli, dar conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, are dreptul la obligarea părții căzute în pretenții la plata acestora.
Pentru aceste considerente, recursul fiind fondat în parte va fi admis în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă și va fi modificată în parte sentința în sensul respingerii contestației împotriva deciziei din 12 februarie 2006 și înlăturării obligării pârâtei la recalcularea pensiei începând cu 1.01.2006, menținându-se dispozițiile referitoare la anularea deciziei de revizuire a pensie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 979/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta.
Modifică sentința în parte în sensul că respinge contestația formulată împotriva deciziei de pensionare nr. -/15.02.2006 emisă de pârâtă și înlătură obligarea pârâtei la recalcularea pensiei de la 01.01.2006.
Menține în rest dispozițiile privind anularea deciziei 1-/13.05.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /12.06. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./15.06. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
