Asigurări sociale. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 656
Ședința publică din 8 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr. 56 pronunțată la 30 ianuarie 2009 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2009, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul S la 3 septembrie 2008 sub nr. 2295/115, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii CSs olicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze deciziile nr. -/6 august 2008 și -/6 august 2008 de suspendare a plății pensiei și respectiv de recuperare a debitului imputat cu motivarea că în perioada 1 ianuarie 2006 - 1 august 2008 încasat necuvenit pensia din bugetul asigurărilor sociale, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că cele două decizii emise de pârâtă sunt nelegale, deoarece pensia ce i se cuvenea nu trebuia suspendată, fiind un drept personal; că nu corespunde realității faptul că ar realiza dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de din salariul mediu brut pe economie; că având doi copii în plasament, banii încasați fiind pentru copii, iar nu venituri personale.
Mai arată că mulți pensionari muncesc în vederea rotunjirii veniturilor datorită pensiilor mici, unii dintre ei având încheiat chiar contract de muncă.
Prin sentința civilă nr. 56 pronunțată la 30 iunie 2009,instanța a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. -/6 august 2008 privind suspendarea plății pensiei de urmaș și a deciziei nr. - din 6 august 2008 de recuperare a sumei de 4244 lei, pentru perioada 1 iunie 2006-1 august 2008, pensiei de urmaș încasate necuvenit, ca fiind netemeinice și nelegale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin deciziile nr. - din 6 august 2008, pârâta i-a suspendat reclamantei pensia de urmaș și i-a imputat suma de 4244 lei în conformitate cu dispozițiile art. 92 litera d și art. 187 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, cu motivarea că aceasta a realizat venituri personale în calitate de asistent personal, având în îngrijire doi copii minori.
A reținut că în ce privește veniturile realizate de reclamantă, minorii aflați în întreținere au dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigurări sociale, în funcție de resursele și de situația în care se află acestea și persoanele în întreținerea cărora se găsesc; că persoanele care au în grijă copii pentru creștere și educare au obligația să solicite autorităților competente, acordarea alocațiilor, indemnizațiilor, prestațiilor în bani sau în natură și a altor facilități prevăzute de lege pentru copii.
A mai reținut că sumele primite de reclamantă nu constituie venituri personale ale contestatoarei, ci prestații financiare - alocație de sprijin atribuită expres pentru creșterea și educarea copiilor minori aflați în plasament; că prin decizia Curții Constituționale nr. 82/15 ianuarie 2009 fost admisă excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 230/2008.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C S, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 3041cod procedură civilă.
Arată că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a speței și a analizat superficial litigiul prin prisma sumelor primite de intimată ca indemnizație pentru cei doi copii aflați în plasament, aspect care nu are nici o relevanță în cauză; că nu are relevanță în cauză dacă statul avea sau nu obligația de a asigura condițiile pentru traiul celor doi copii, câtă vreme sumele apar încasate de intimată, care a beneficiat de acești bani pentru care a plătit CAS în vederea obținerii unei vechimi în muncă.
Arată că prima instanță nu a solicitat dovezi din care să rezulte dacă veniturile încasate de reclamantă sunt mai mari de din salariu mediu pe economie, însă din adeverința comunicată de Serviciul de evidență contribuabili rezultă că în perioada 1 ianuarie 2006 - 6 august 2008, reclamanta a fost inclusă în tabelul nominal depus lunar de angajator și în același timp a încasat lunar și pensia de urmaș, veniturile lunare pe care le-a încasat în perioada în care a lucrat ca asistent maternal în perioada 2006-2008 fiind mai mari de o pătrime din salariile medii brute pe economie.
Mai arată că instanța și-a motivat soluția prin prisma modificărilor aduse de OUG nr. 230/2008, act care nu are relevanță în speța de față.
Reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că instanța de fond a reținut o stare de fapt și de drept corectă, deoarece veniturile încasate de ea nu au fost venituri personale, ci prestații financiare - alocație de sprijin atribuită în mod expres pentru creșterea și educarea copiilor minori aflați în plasament - hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, căldură.
Mai arată că în mod corect la soluționarea cauzei s-a avut în vedere că prin decizia Curții Constituționale nr. 82/15 ianuarie 2009 fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că OUG nr. 230/2008 este neconstituțională.
In recurs a depus la dosar înscrisuri: certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap nr. 1653/30.10.2008, copia certificatului de deces.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 și 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
În mod greșit a admis prima instanță acțiunea reclamantei, ca urmare a interpretării eronate a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente speței.
Conform prevederilor art. 94 alin. 2 din Legea nr.19/2000, beneficiarii pensiei de urmaș pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, dacă veniturile brute lunare realizate nu depășesc o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. 3 din lege, iar potrivit art. 92 alin. 1 litera d, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de urmaș realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariu mediu brut pe economie stabilit conform art. 5 alin. 3.
Din adeverința nr. 218/29 ianuarie 2009 eliberată de Primăria T, județul CSr ezultă că reclamanta este angajata primăriei în funcția de asistent personal și că pentru sumele încasate s-a reținut și virat CASS.
Din adeverința nr. 3681/2 decembrie 2008 - Secția Economic rezultă că în perioada 1 ianuarie 2006 - 6 august 2008, reclamanta a încasat venituri lunare care depășesc din venitul mediu lunar pe economie.
Susținerea reclamantei că aceste venituri nu au fost încasate cu titlu de venituri personale nu poate fi primită, deoarece aceste venituri au fost încasate cu titlu de retribuție, reclamanta fiind angajată cu contract de muncă la primărie, acesta fiind și motivul pentru care s-a reținut și achitat CASS.
Din adeverința nr. 46777/15 decembrie 2008 eliberată de Direcția Generală de asistență socială și protecția copilului rezultă că reclamanta primește pentru cei doi minori alocație de plasament în cuantum total de 225 lei/lună, aceste drepturi fiind achitate în temeiul prevederilor art. 119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
pe care a dat-o reclamanta acestor sume și obligația statului de aos prijini pe reclamantă în a asigura cele necesare pentru creșterea și întreținerea minorilor nu are relevanță în soluționarea cauzei.
Nici declararea ca neconstituțională a OUG nr. 230/2008 nu are relevanță în cauză, deoarece textul de lege în baza căruia au fost emise deciziile și cum a fost redat mai sus - art. 92 alin. 1 litera d din Legea nr. 19/2000 nu a fost declarat neconstituțional.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursul declarat de către pârâtă, va modifica sentința recurată în sensul respingerii contestației reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr. 56 pronunțată la 30 ianuarie 2009 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge contestația.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 8 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
5 mai 2009
Primă instanță:
, - Tribunalul C S
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Carmen Pârvulescu, Maria
