Asigurări sociale. Decizia 668/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 668
Ședința publică din data de 3 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.5 din 5 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Târgoviște,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 27 martie 2009, dată când pentru aceleași motive s-a reamânat pronunțarea la data de 3 aprilie 2009 când s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea pe viitor a drepturilor de pensiei utilizând stagiul complet de cotizare de 15 ani, conform OUG 102/1999, și să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești ce i se cuvin pe ultimii 3 ani anteriori prezentei acțiuni.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost pensionată pentru limită de vârstă conform deciziei nr.-/1.11.1997 și este persoană cu handicap accentuat gradul II din copilărie.
A mai arătat reclamanta, că la doi ani de la pensionare a fost publicată OUG 10/1999 care dispune acordarea unui spor de pensie de 1% pentru fiecare an în plus peste vechimea prevăzută de lege pentru persoanele cu handicap.
Totodată, a arătat că are o vechime în muncă de 34 de ani, depășind cu 19 ani limita prevăzută de 15 ani în OUG 102/1999 pentru care are dreptul la acest spor de 1%.
La dosarul cauzei s-au depus: copie de pe cartea de identitate a reclamantei, extras din OUG 102/1999, decizia nr.-/23.10.1997 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială D privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă; certificat de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecție socială nr.126/3.11.1997 emis de Cabinetul de
Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Târgoviște; certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită o protecție specială nr. 296/4.09.2002 emis de Comisia de Expertiză Medicală a persoanelor cu handicap; certificatul nr. 296/5.05.2008 emis de Comisia de Evaluare a persoanelor cu handicap
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că potrivit HG nr.1550/2004 evaluarea pensiilor din sistemul public stabilit în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001 se efectuează pe baza prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
A mai arătat pârâta, că potrivit art. 2 al. 4 din același act normativ pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută în aceste acte normative.
Cum reclamanta nu a fost pensionată în condițiile Legii 57/1992 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, în vigoare la data stabilirii pensiei reclamantei, aceasta a fost pensionată în condiții normale conform Legii 3/1997.
De asemenea, a mai arătat că la dosarul de pensionare nu există documente medicale care să ateste încadrarea în grad de handicap și a depus înscrisuri, respectiv adresa nr.31880/27.08.2008 emisă de CJP D prin care i se refuză reclamantei recalcularea pensiei pentru persoane cu grad de handicap; adresa emisă de CJP D nr.30191/25.07.2008 către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale; răspunsul dat de CNPAS nr. 2380/8.08.2008 prin care se comunică faptul că în cazul reclamantei înscrierea la pensie pentru limită de vârstă nefăcându-se în temeiul unui act normativ cu caracter special, cererea reclamantei nu poate fi soluționată favorabil; decizia de pensionare privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă; extras din Normele tehnice de aplicare a HG 1550/2004.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.5 din 5 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a unei pensii ce urmează a fi recalculată în raport de dispozițiile legii speciale, respectiv pentru persoanele cu handicap, de asemenea, și pentru perioada anterioară introducerii acțiunii, de 3 ani, calculați de la data promovării acțiunii, 18.08.2008.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din actele depuse de reclamantă la dosar rezultă că aceasta este încadrată într-o categorie de persoane care necesită protecție specială cu diagnostic sechele de poliomielită picior stâng cu scurtare 6 cm, sechele care datează de la vârsta copilăriei.
Faptul că reclamanta a fost pensionată pentru muncă depusă și limită de vârstă, nu poate constitui o cauză care să obstrucționeze dreptul reclamantei de a primi o pensie calculată pentru persoanele care suferă de un anumit handicap, dimpotrivă acest lucru este un merit care demonstrează că deși handicapată a muncit
ca un om în condiții normale și a depus evident eforturi cu mult mai mari decât un om cu o sănătate normală.
A apreciat instanța de fond, că având în vedere că Legea 57/1992 nu prevede nici un fel de excepții în ceea ce privește protecția specială în încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap și de asemenea, nici OUG 102/1999, emiterea deciziei pentru limită de vârstă nu poate constitui un impediment contra evidențelor anume că reclamanta este persoană cu handicap de gradul II.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 44 lit. f) pct. 3 din OUG nr. 102/1999 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 57/1992 privind protecția specială a persoanelor cu handicap, intră în vigoare la data stabilirii pensiei reclamantei, instanța a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a precizat în esență că în mod greșit prima instanță a obligat-o la plata unei pensii ce urmează a fi recalculată în raport de dispozițiile legii speciale, respectiv pentru persoanele cu handicap, încălcând astfel dispozițiile art. 2 din anexa Ia H otărârii de Guvern nr. 1550/2004 în care se precizează că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Conform art. 2 alin.4 din același act normativ pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzut de aceste acte normative. Ori, în condițiile în care reclamanta nu s-a pensionat în condițiile Legii 57/1992 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap în vigoare la data la care s-a stabilit pensia (1997) ci s-a pensionat în condițiile prevăzute de Legea nr.3/1977, deci în condiții normale, reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile HG1550/2004, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 2 alin.4 din anexa I, sens în care nu există posibilitatea recalculării drepturilor de pensie în raport de stagiul de cotizare corespunzător persoanelor pensionate conform unor legi speciale.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp.art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Intimata reclamantă s-a pensionat pentru munca depusă și limita de vârstă prin decizia nr. -/1.11.1997 în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977, deși era o persoană cu handicap de gradul II, datând de la vârsta copilăriei.
La data la care reclamanta s-a pensionat erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 57/1992 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap. Ulterior, la doi ani de la data pensionării, a fost publicată OUG nr. 102/1999, care la art. 44 lit.f prevedea că persoanele cu handicap accentuat gradul II, încadrate cu contract individual de muncă, beneficiază de pensie integrală pentru munca depusă și limită de vârstă acordată la cerere, indiferent de vârstă, la o vechime de 15 ani precum și de un spor de 1% pentru fiecare an în plus peste vechimea prevăzută de lege pentru persoanele cu handicap.
Întrucât reclamanta intimată este o persoană cu handicap accentuat gradul II din copilărie, iar la data pensionării pentru limită de vârstă era în vigoare legea specială invocată ca temei al drepturilor solicitate în prezenta cauză, în condițiile în care nici Legea nr. 57/1992 și nici OUG nr. 102/1999 nu prevăd excepții în ceea ce privește protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap și a drepturilor acestora la pensie, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, și întrucât reclamanta întrunește cerințele legii speciale, Curtea constată că în mod just prima instanță a admis acțiunea.
Faptul că în mod greșit s-a emis decizia pentru limită de vârstă în condițiile Legii 3/1977 nu poate constitui un impediment în valorificarea drepturilor pe care reclamanta-intimată le are în virtutea îndeplinirii cerințelor legii speciale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care în conformitate cu disp.art. 312 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.5 din 5 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Târgoviște,-, județul
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 3 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - -
fiind pensionat, prezenta a fost
semnată de președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.04.2009
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
