Asigurări sociale. Decizia 777/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.777
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul domiciliat în Târgoviște,-,.9,.B,. 35, județul D și de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 264 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 3 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 10 aprilie 2009 când pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea la data de 14 aprilie 2009 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 7144/120/06.12.2007, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând recunoașterea dreptului său prin comunicarea scrisă prin decizie trimisă de pârâtă privind punctajul mediu anual și cuantumul pensiei, inclusiv pe baza aplicării măsurilor de recorelare a pensiilor și la repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a avut un litigiu cu pârâta privind pensia sa și aceasta nu i-a comunicat deciziile prin care i s-au stabilit punctajele medii anuale ca urmare a intrării în vigoare a. Nr. 19 /2000.
În drept s-au invocat prevederile. 544 /2004, față de care instanța de fond, la 06.02.2008 a hotărât transpunerea cauzei la Secția comercială și de contencios administrativ.
Această secție a dispus la rândul său transpunerea cauzei la Secția civilă, completul inițial investit cu soluționarea cererii potrivit dispozițiilor Legii 19 /2000.
Reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată arătând că la 24.12.2007 a primit o adresă prin care i s-a comunicat faptul că nu există decizii individuale de stabilire a pontajelor care să-i poată fi comunicate și că există un prejudiciu ca urmare a calculelor eronate a calculului pensiei, până la data emiterii deciziei din 30.11.2005, pe care urmează să-l dovedească.
Acesta a depus o serie de înscrisuri iar printr-o notă completatoare a arătat că solicită îndreptarea erorilor comise în stabilirea drepturilor de pensie pe baza punctajului mediu anual de 1.64915 aferent deciziei de pensionare din 1999 pe toată perioada începând cu 01.06.2001 până la 30.11.2005.
În dosarul înregistrat inițial pârâta a depus o întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă 1372 /20.10.2006 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de Curtea de Apel Ploiești, conform deciziei nr.35/16.01.2007 și pe fond a solicitat respingerea cererii, întrucât în conformitate cu prev. art 82. alin. 1 din Legea 19 /2000 punctajul mediu anual aferent pensiilor din sistemul public se majorează prin măsuri adoptate de Guvern aceste modificări făcându-se în sistem mecanizat și neexistând decizii individuale de stabilire a acestor valori.
Reclamantul a depus și un raport de expertiză contabilă întocmit într-o cauză între aceleași părți, în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, având ca obiect drepturi de aceeași natură pentru perioada 03.03.2005-30.11.2005.
Din oficiu, în ședința publică din 04.02.2009, instanța de fond a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru pretențiile anterioare datei de 06.12.2004, respectiv cu trei ani față de data introducerii cererii de chemare în judecată.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.264 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu pe perioada anterioară datei de 06.12.2004, s- respins cererea pentru această perioadă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamantului drepturile de pensie pe perioada 06.12.2004- 03.03.2005, conform diferențelor de punctaj stabilite de expert în expertiza întocmită în dosarul - al Tribunalului Dâmbovița. s-au respins restul pretențiilor reclamantului și s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pe o perioadă mai mare de trei ani față de data introducerii cererii de chemare în judecată (06.12.2007), că este întemeiată, conform dispozițiilor art.3 din Decretul 167 1958 privind prescripția extinctivă, urmând a fi respinse pretențiile ce exced acestei perioade de trei ani.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă față de sentința civilă nr. 1372 /20.10.2006 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de Curtea de Apel Ploiești, conform deciziei nr. 35/ 16.01.2007, instanța de fond a constatat că nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 1201 Cod civil, în sensul că obiectul este diferit, în dosarul nr.3795/2006 al Tribunalului Dâmbovița în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1372/ 20.10.2006, reclamantul contestând modul de recalculare a pensiei stabilită prin decizia din 15.06.2006, iar în prezenta cauză solicitând verificarea punctajelor medii anuale și stabilirea diferențelor de pensie pe perioada 01.06.2001- 30.11.2005, astfel că a respins această excepție.
Pe fond, instanța de fond a constatat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, însă numai pentru perioada situată în termenul de prescripție al dreptului la acțiune și ținând cont și de faptul că începând cu 03.03.2005 s-au solicitat și calculat aceleași drepturi în dosarul - al Tribunalului Dâmbovița, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă depus la dosar de către reclamant astfel că perioada analizată de instanță va fi 06.12.2004-03.03.2005.
Deși este vorba despre un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, având în vedere că acesta nu a fost contestat de către pârâtă, că este întocmit în contradictoriu cu aceasta într-un alt dosar care vizează drepturi de aceeași natură, începând cu 03.03.2005 și că nu s-a făcut o altă dovadă contrarie de către pârâtă, acesta va fi considerat ca având valoare probantă, coroborat și cu dispozițiile. 19/ 2000 și ale deciziei de pensionare nr. - / 25.11.1999 (art 76 și 194 din. 19/ 2000).
Astfel, valoarea punctului de pensie începând cu 01.06.2001 s-a modificat la 1. -, rezultând o pensie 3.002.286 lei, însă achitându-se doar 2.888.980 lei folosindu-se în mod eronat și ulterior un punctaj mai mic decât cel mediu anual, de unde rezultă diferențe de pensie, conform raportului de expertiză.
Față de aceste considerente, instanța de fond admis în parte cererea reclamantului, și a obligat pârâta să calculeze și să plătească acestuia drepturile de pensie pe perioada 06.12.2004-03.03.2005 conform diferențelor de punctaj stabilite în această expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul precum și pârâta Casa Județeană de Pensii
Recurenta pârâtă critică sentința întrucât prima instanță în mod greșit a respins excepția autorității de lucru judecat. A precizat recurenta că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la nr.3795/2006 instituția a fost chemată în judecată pentru aceleași considerente care fac obiectul cauzei de față, respectiv recalcularea pensiei și eliberarea deciziilor prin care s-a stabilit și modificat punctajul mediu anual, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr.1372/20.10.2006.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că prin sentința pronunțată prima instanță a încălcat prevederile HG nr. 1315/2001 prin faptul că a dispus punerea în plată a unui punctaj mediu anual diferit de cel menționat prin decizia Curții de Apel Ploiești la care a făcut referire anterior.
Mai mult decât atât, instanța a obligat instituția la calculul și plata unor diferențe de pensie pentru perioada 6.12.2004-3.03.2005 conform diferențelor de punctaj stabilite de expert în expertiza întocmită în dosarul nr. - al Tribunalului Dâmbovița, însă în acest dosar perioada vizată era 3.03.2005-30.11.2005, expertul nestabilind nicio diferență de punctaj pentru perioada care face obiectul dosarului de față.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și respingerea capătului de cerere referitor la calculul și plata diferențelor de pensie.
Reclamantul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea pârâtei la plata integrală a drepturilor de pensie neachitate, aferente perioadei 1.06.2001-3.03.2005, având în vedere că pentru perioada 3.03.2005-30.11.2005 instanța s-a pronunțat prin sentința nr.265/4.02.2009 în dosarul nr- al tribunalului Dâmbovița.
A arătat recurentul că în anii anteriori a constatat modificări abuzive ale drepturilor sale la pensie, în sensul reducerii pensiei datorită diminuării punctajului mediu anual.
Astfel, Casa de Pensii a efectuat reduceri succesive ale acestui punctaj, respectiv în perioada 1.06.2001-31.01.2003, aspecte care nu i-au fost niciodată aduse la cunoștință, această situație continuând și în perioada 1.02.2003-30.11.2005, fapt care a condus și la imposibilitatea de a formula contestații la instanța judecătorească.
A precizat recurentul că la data de 02.10.2006 a formulat cerere înregistrată la nr.51919/020.10.2006 la Casa Județeană de Pensii D, tocmai pentru a se soluționa acest aspect și pentru a i se comunica deciziile pe care se bazează reducerea drepturilor sale de pensie pentru perioada 1.06.2001-30.11.2005, contestând legalitatea acestor reduceri, dar nu i s-a răspuns niciodată.
A arătat recurentul, că într-adevăr a introdus două acțiuni la instanța judecătorească competentă, dar nu sunt incidente condițiile legale pentru a se constata autoritatea de lucru judecat, fiind formate dosarele nr- și nr. - ale Tribunalului Dâmbovița.
A precizat recurentul că, la data de 23.01.2009 ( fila 76 dosar fond) a solicitat instanței conexarea dosarului nr- la dosarul nr. - tocmai pentru a putea dovedi că dreptul său la acțiune pentru perioada anterioară datei de 6.12.2004 nu este prescris în raport de cererea sa adresată Casei de Pensii D și înregistrată la nr. 51919/2.10.2006 și care viza drepturile sale corelative perioadei 2001-2005.
A mai susținut recurentul că deși instanța a antamat problema conexării celor două dosare ( fila 75 dosar fond) nu s-a mai pronunțat, deși conexarea era importantă tocmai sub aspectul apărărilor sale pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pentru aceste considerente, deși expertiza contabilă efectuată în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovițaa fost preluată în dosarul nr-, a solicitat să se constate că drepturile aferente perioadei 1.06.2001-6.12.2004 nu sunt prescrise.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de disp.art. 3041cod procedură civilă constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.7144/120/6.12.2007, reclamantul a solicitat, prin precizările efectuate, obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii D la plata integrală a pensiei, stabilită în urma recalculării, pentru perioada 01.06.2001-03.03.2005.
La dosarul cauzei s-a depus un raport de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, între aceleași părți, vizând drepturi de aceeași natură, aferente însă perioadei 03.03.2005-30.11.2005.
Prima instanță a reținut că deși este vorba despre un raport de expertiză extrajudiciară, concluziile sale pot constitui temei al admiterii în parte a acțiunii, respectiv pentru perioada 6.12.2004-03.03.2005, pentru perioada anterioară apreciind că dreptul la acțiune este prescris, sens în care a obligat pârâta să calculeze și să plătească reclamantului drepturile de pensie pe această perioadă, conform diferențelor de punctaj stabilite de expert în lucrarea întocmită în dosarul nr. - al Tribunalului Dâmbovița.
Referitor la acest aspect, Curtea constată că prima instanță și-a întemeiat în mod greșit soluția pe o expertiză contabilă extrajudiciară care nu a lămurit întinderea drepturilor reclamantului și a cuantumului acestora.
Procedând în acest fel, prima instanță a nesocotit faptul că expertiza se dispune și se efectuează în cursul unui proces pendinte, caz în care, instanța care a admis acest mijloc de probă trebuie să stabilească clar obiectivele, respectiv împrejurările de fapt asupra cărora expertul trebuie să-și exprime părerea.
Curtea apreciază astfel întemeiată critica recurentei Casei Județene de Pensii sub acest aspect, sens în care în conformitate cu disp.art. 312 alin.1,2,3 cod procedură civilă va admite însă ambele recursuri, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, urmând ca în cauză să se efectueze o expertiză contabilă care să stabilească în mod clar drepturile reclamantului pentru perioada în discuție.
Totodată, prima instanță, la rejudecarea cauzei, urmează a lua în considerare și criticile reclamantului privind temeinicia solicitării recalculării pensiei, inclusiv pentru perioada 01.06.2001-06.12.2004, perioadă pentru care prima instanță a constatat prescris dreptul material la acțiune, reclamantul invocând în acest sens,cererea nr. 51919/2.10.2006 înregistrată la Casa Județeană de Pensii D precum și cele ulterioare.
Concluzionând, Curtea reține că în cauză prima instanță va efectua o expertiză contabilă conform celor menționate anterior, cu luarea în considerare și a celorlalte critici invocate, urmând să administreze în cauză orice alte probatorii ce le va considera utile pentru justa soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul domiciliat în Târgoviște,-,.9,.B,. 35, județul D și de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 264 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3ex./ 14 mai 2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
