Asigurări sociale. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ

ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.98

Ședința publică din 21 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu

JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu

JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva Sentinței Civile nr. 2154/09.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect asigurări sociale.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă, consilier juridic, lipsă fiind reclamantul intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratură, la data de 19.01.2010, întâmpinare în două exemplare din care un exemplar se comunică cu reprezentata pârâtei recurenta care depune la dosar delegație de reprezentare.

Nemaifiind alte cereri de formulat,ori probe de administrat,Curtea acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Deliberând,constată următoarele:

Prin Sentința Civilă nr.2154/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu parata Casa Județeana de Pensii T, și-n consecință a fost obligată parata sa procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin valorificarea sumelor menționate in Adeverințele nr.1748/13.05.2009 si nr.1750/13.05.2009,emise de SC SA

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut in esență că reclamantului i-a fost stabilită pensia pentru limită de vârstă in anul 1999 si prin Decizia nr. -/30.11.2005, s-a recalculat pensia începând cu data de 01.12.2005 in condițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale. În scopul recalculării pensiei, reclamantul a solicitat pârâtei a avea în vedere adeverințele nr. 1748, 1750/13.05.2009 emise de SC, prin care se adeverește că pentru perioada iunie 1966 - septembrie 1999, reclamantul a realizat venituri suplimentare reprezentând acord global, pentru care s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, cererea acesteia fiind respinsă și încălcându-se astfel principiul contributivității prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.

Tribunalul a mai reținut art. 1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat cu modificările ulterioare dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Tot astfel,Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 stabilește prin art.1 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000. Prin art.4 al.2 și al.3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori. În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.

S-a mai reținut de către tribunal că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege. Acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000 prin art.2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Așadar în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Or, chiar în explicitarea motivelor de adoptare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.4/2005 se reține că se impune a fi respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".

Prin urmare parata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și sancționării sistemului public (formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr. 3/1977 - deci anterior datei de 01.04.2001- era constituită din contribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale or acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor art.1 din nr.OUG 4/2005 enunțate anterior și a adeverinței eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.

Potrivit dispozițiilor art.2 lit. e din Legea nr.19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor. Nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei ca prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ar echivala cu o vădită disproporționalitate între prestație și prețul plătit, ceea ce ar fi inechitabil.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta Casa Județeană de Pensii T, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA in data de 23.12.2009, solicitând modificarea in tot a sentinței supusă reformării, in sensul respingerii acțiunii reclamantului,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.

Invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut în esență că s-au încălcat dispozițiile pct. VI din anexa la OUG nr.4/2005 potrivit cărora nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord global sau cu bucata, în regie ori după timp pe baza de tarife sau cote procentuale, recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate.

S-a mai susținut că cele două adeverințe atestă câștiguri realizate de reclamant in mod sporadic, cu atât mai mult cu cât pentru perioada anterioară intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 sporurile care se utilizează la determinarea punctajelor medii anuale sunt doar cele cu caracter permanent, ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor,iar nu cele care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale,așa cum rezultă din prevederile OUG nr. 4/2005.

Cât privește principiul contributivității aplicat de instanța de fond,recurenta susține că acesta presupune doar faptul că drepturile de asigurări sociale nu pot fi acordate fără a se fi contribuit anterior la constituirea fondurilor aferente, insă nu implică și proporționalitate intre sumele cu care s-a contribuit și prestațiile de asigurări sociale ulterior acordate.

Reclamantul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu motivarea că instanța de fond a admis în mod corect acțiunea conform dispozițiilor art.23 și 78 alin.4 din Legea nr.19/2000, că pârâta a încălcat principiul contributivității prevăzut de art.1 din Decretul 389/1972 conform căruia angajații aveau obligații de a vărsa la bugetul asigurărilor sociale o contribuție asupra câștigului brut realizat de personalul salarizat.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041,Curtea reține următoarele.

Cu privire la veniturile realizate de reclamantă in acord global și atestate prin Adeverințele nr.1748/13.05.2009 si nr.1750/13.05.2009,emise de SC SA B, Curtea constată că este adevărat că dispozițiile art. VI din anexa la OUG nr.4/2005 prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord. În același timp însă, art. V din anexa la OUG nr.4/2005 prevede că se iau în calcul alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective,iar sporurile prevăzute de acest articol se utilizează atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 1.04.1992.

In același timp art IV din actul normativ in discuție include la calcularea punctajului "alte sporuri acordate de către ministerele de resort conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.

Din adeverințele supuse analizei rezultă că pentru veniturile suplimentare reprezentând acord global s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, precum și că de aceste venituri a beneficiat reclamantul în mod permanent, fiind adăugate salariului de bază pe parcursul întregii activități desfășurate de reclamant la angajator.

Coroborând aceste dispoziții în care se încadrează reclamantul și cu dispozițiile de principiu ale art.2 din Legea nr.19/2000 potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale, se impune concluzia că în mod justificat a fost admisă acțiunea reclamantului.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,in aplicarea prevederilor art. 312 alin.1 și art. 304 ind.1, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtei.

Se va lua act prin dispozitivul prezentei că intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva Sentinței Civile nr. 2154/09.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. / 16.02.2010

Tehnored I/02.16.2010/2 ex

Prima instanță: Tribunalul Timiș

Jud., jud.

Președinte:Raluca Panaitescu
Judecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Timisoara