Cerere recalculare pensie. Decizia 1086/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1086 /2009
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Monica Maria Cismaru
- - - - JUDECĂTOR 3: Victor
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr. 481/LM din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind recurenta și pârâta intimată Casa Locală de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar reclamantul intimat a înregistrat Întâmpinare și copia sentinței civile recurate, iar pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii H a înregistrat Concluzii scrise, din care instanța comunică un exemplar cu reclamantul intimat.
Instanța, reținând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile orale expuse în ședință, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrata la ribunalul Hunedoara sub nr- și precizată, reclamantul a chemat in judecata pe paratele Casa Locală de Pensii si Casa Județeana de Pensii H, solicitând obligarea paratelor sa-i recalculeze punctajul mediu anual si cuantumul pensiei aflata in plată, prin valorificarea veniturilor suplimentare, respectiv adaosuri si sporuri, la retribuția tarifara de încadrare, realizate lucrând in acord global si dovedite cu adeverința nr. 241/21 martie 2008 eliberata de P si sa-i achite diferențele de pensie cuvenite, începând cu data de 01 aprilie 2001 si pana la zi.
Acțiunea este scutita de la plata taxei de timbru, conform prevederilor art. 159 din Legea nr. 19/2000.
In fapt, reclamantul a arătat ca in perioada 1974-1998 lucrat la Institutul de Cercetări si Miniere P, unde salarizarea s-a făcut in acord global, conform Legii nr. 57/1974, iar începând cu anul 1992, in conformitate cu prevederile Contractelor Colective de Munca.
In aceasta perioada a realizat venituri suplimentare, adaosuri si sporuri, pe care parata nu le-a luat in calcul la stabilirea pensiei, deși a solicitat aceasta in mod expres prin cererea înregistrata la nr. 10115/27 mai 2008 la Casa Locala de Pensii
Mai arata ca Legea nr.250/2007 privind modificarea Legii nr.19/2000, prevede ca punctajul asiguratului stabilit conform art.78 alin.1 si 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate, pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, iar Ordinul nr.680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, prevede ca venitul brut care se ia in calcul la stabilirea drepturilor de pensie include toate sporurile, indiferent daca au caracter permanent sau nu.
Pârâta, Casa Județeană de Pensii pentru Casa Locală de Pensii Pai nvocat lipsa calității procesuale pasive.
Parata Casa Județeana de Pensii H prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, deoarece punctul VI din OUG nr.4/2005 prevede ca nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001, formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, astfel ca, nici o forma de retribuire in acord, fie ca poarta denumirea de salarii, venituri, adaosuri, nu poate fi valorificata la pensie.
De asemenea mai menționează ca in conformitate cu prevederile art. 164 din Legea nr.19/2000, la determinarea drepturilor de pensie se valorifica salariile brute sau nete, astfel cum au fost înregistrate in carnetul de munca, pana la data de 1.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000 si ca pe lângă aceste salarii, la determinarea punctajelor anuale se au in vedere si sporurile, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare si care au fost înregistrate in carnetul de munca, iar după data de 1.04.1992, sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare si care sunt înregistrate in carnetul de munca sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități însa adeverința depusa de reclamant la dosar se refera la adaosuri acordate sporadic si care nu au fost înregistrate in carnetul de munca, astfel ca nu poate fi valorificata la pensie.
Cu privire la adeverința nr. 241/21 martie 2008 eliberata de P, arata ca a fost depusa la sediul instituției prin cererea nr. 10115/27 mai 2008 si ca daca ar exista temei legal de valorificare a acesteia, ar deveni incidente prevederile art. 169 alin. 2 si 3 din Legea nr.19/2000, respectiv drepturile de pensie recalculate s-ar cuveni, cu luna următoare depunerii cererii.
de faptul ca reclamantul solicită acordarea diferențelor de pensie începând cu anul 2001, invocă prescripția dreptului la acțiune pentru perioada care încalcă termenul general de prescripție de 3 ani.
Prin sentința civilă nr. 481/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă, pârâta fiind obligată la recalcularea pensiei cuvenită reclamantului prin valorificarea veniturilor suplimentare (acord global) rezultate din adeverința nr. 241/21.03.2008 emisă de Institutul de Cercetări și Miniere P, începând cu data de 01.06.2008, precum și să plătească acestuia diferențele de pensie cuvenite, cu aceeași dată. În baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtei Casa Locală de Pensii
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Întrucât obiectul cererii reclamantului vizează recalcularea pensiei si acordarea diferențelor de pensie cuvenite, iar nu are astfel de atribuții, s-a constatat că aceasta instituție nu are calitate procesuala pasiva in cauză.
Cu privire la fondul cauzei, acțiunea astfel cum a fost formulata de reclamant, împotriva paratei CJP a fost admisa in parte ca fondata, pentru următoarele considerente:
Reclamantul beneficiază de o pensie pentru munca depusa si limita de vârsta stabilita prin decizia nr. 76170 din 03 noiembrie 1998.
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite începând cu data de 06 noiembrie 1998.
Prin cererea înregistrata la nr. 10115 din 27 mai 2008, reclamantul solicita valorificarea adaosului pentru munca in acord, dovedit cu adeverința nr. 241 din 21 martie 2008 si anexa nr.1, eliberate de C. C.
Parata, prin răspunsul nr. 10115/22 decembrie 2008, comunica reclamantului ca adeverința mai sus menționata nu se poate valorifica la pensie, deoarece nu exista temei legal.
Susținerea paratei este nefondata, întrucât din interpretarea prevederilor art.164 si 78 din Legea nr.19/2000, rezulta ca sporurile si adaosurile de care au beneficiat angajații si care au fost dovedite cu înscrisuri, chiar neînregistrate in carnetul de munca, trebuie cuprinse in baza de calcul a pensiei.
Faptul ca anterior Legii nr.49/1992, aceste sporuri nu se înscriau in carnetul de munca, nu poate conduce la prejudicierea salariaților, cat timp prin actele emise de angajator, in speță adeverința nr. 241/2008 s-a dovedit primirea acestor sporuri si pentru care s-a achitat cota de S.
De altfel, prin Legea nr. 338/2002 a fost modificat art.164 din Legea nr.19/2000, prevăzându-se in mod expres la alin.3 ca la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1, se au in vedere si sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unitate.
Conform prevederilor art. 23 alin 1 din Legea nr.19/2000, baza de calcul lunara a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile si adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de munca si care se au in vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art.78 din aceeași lege.
Prin urmare, Legea nr.19/2000, prin textele mai sus menționate, prevede posibilitatea, dar si obligativitatea valorificării la pensie a sporurilor si adaosurilor dovedite cu adeverințe eliberate de unități, iar in speța de s-a făcut o astfel de dovada cu adeverința nr. 241/21 martie 2008 iar din aceasta adeverință rezultă ca in conformitate cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile primite in cadrul acordului global, angajatorul a calculat si virat la bugetul de stat contribuția de asigurări sociale.
Faptul ca pe o perioada de mai mulți ani reclamantul a beneficiat de aceste adaosuri, dovedește caracterul permanent al acestora si nu ca aceste venituri ar avea caracter sporadic, așa cum susține parata.
Deși la pct. VI din OUG nr.4/2005 se menționează ca aceste sume nu se iau in calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru ca nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite in baza legislației anterioare, nu s-a ignorat faptul ca potrivit art.2 alin.1 din aceeași ordonanță, recalcularea se face cu respectarea principiului contributivitatii instituit de art.2 lit. e din Legea nr. 19/2000, precum si prevederile art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005, conform cărora decizia de recalculare poate fi modificata la cerere, in baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date si elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial, care conform Legii nr.19/2000 se au in vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate pana la data de 1.04.2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii H, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată, în esență, faptul că instanța de fond printr-o interpretarea greșită a legii a dispus valorificarea veniturilor obținute de reclamant în acord global, motivând că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor în temeiul Legii nr.3/1977; faptul că în adeverința eliberată de angajator se face mențiunea că s-a plătit pentru aceste sume, nu naște obligatoriu și automat obligația casei de pensii de a valorifica la pensie acordul global, mai ales în condițiile legale clare care fac trimitere doar la valorificarea salariilor+sporuri care au însă caracter permanent și care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, potrivit legislației anterioare.
În fine, recurenta pârâtă a arătat că legiuitorul este în drept să stabilească și să modifice ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent și dreptul la protecție socială, dar și posibilitățile economico-financiare existente în diferite intervale de timp. În același timp, cuantumul pensiei nu trebuie neapărat să fie proporțional cu valoarea contribuției la fondul de asigurări sociale, pentru că această contribuției nu constituie un depozit ce urmează a fi restituit, iar pensia și celelalte drepturi de asigurări sociale se acordă în conformitate cu principiile subsidiarității și ale solidarității sociale.
În drept se invocă art.299, 304 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 57/1974, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 49/1992.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform cerințelor art. 304/1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Veniturile realizate în acord global prevăzute în legislația anterioară anului 1989 au avut un caracter permanent, fiind acordate lunar și în raport cu acestea angajatorul a calculat și virat contribuția de asigurări sociale aferentă fondului de salarii, conform art. 1 din. 389/1972, care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salarial.
Prevederea legală mai sus citată a fost menținută prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul - ului datorat de angajator.
Potrivit art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de peroanele fizice și juridice din sectorul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Conform prevederilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 19/2000-așa cum au fost modificate prin Legea nr. 250/19.07.2007- baza de calcul lunară a contribuției individuale de asigurări sociale o constituiesalariul individual brut, realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate de lege sau contractul colectiv de muncă, iar în raport de acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 din aceeași lege.
În acest sens sunt și prevederile art. 164 alin.1 și 3 din Legea nr. 19/2000, conform cărora la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, după caz și se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înscrise în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe de la angajator.
De asemenea, în Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 <LLNK 12000 19 10 201 0 17> privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001 se prevede la pct. 26 faptul că: punctajul anual al asiguratului se determină potrivit art. 78 alin. (1) și (2) din lege,pe baza venitului brut realizat lunar, prevăzut la pct. 19 din prezentele norme"
La pct. 19 din aceste norme este definită sintagma venit brut realizat lunar ca fiind "totalitatea veniturilor în bani sau în natură, indiferent de fondurile din care acestea se achită, realizate de asigurații care se află în una sau mai multe dintre situațiile de la art. 5 alin. (1) pct. I și II din lege".
Mai mult, prin Ordinul nr. 680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 s-a definit noțiunea de venitul brut realizat lunar ca fiind venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând inclusiv "sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu"
Prin urmare, Legea nr. 19/2000, prin textele mai sus menționate, prevede posibilitatea, dar și obligativitatea valorificării la pensie a salariului realizat lunar, a sporurilor și adaosurilor dovedite cu adeverințe eliberate de unității, așa încât în speța de față în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că se impune valorificarea veniturilor suplimentare lunare (acord global) realizate de reclamant, care au avut un caracter permanent în sensul Legii nr. 42/1992 și pentru care angajatorul a achitat -ul, conform Decretului nr. 389/1972 și Legii nr. 65/1965, așa cum reiese din adeverința nr. 241/2008.
Susținerile recurentei pârâte, în sensul că aceste sporuri nu pot fi luate în calcul la recalcularea drepturilor le pensie deoarece nu au făcut parte din baza a pensiilor conform legislației anterioare urmează a fi înlăturate ca nefondate, întrucât potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr. 3/1977 baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere în ultimi 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucru în subteran, precum și lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
În speță, așa cum s-a reținut mai sus, veniturile suplimentare obținute de reclamant, conform legii (Legea nr. 57/1974) urmare a activității de tehnician proiectant în cadrul D au avut un caracter permanent, iar recalcularea se face cu respectarea principiului contributivității reglementat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, regăsit în art. 164 privind determinarea punctajelor anuale.
acestui principiu fundamental al asigurărilor sociale, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale care nu ar fi proporționale cu prețul plătit pentru riscul asigurat, cea ce ar fi inechitabil.
În acest context, susținerile recurentei pârâte, în sensul interpretării greșite de către prima instanță a dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul exercitat în cauză de pârâtă, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr. 481/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. CV, Tehnored. IM-23.12.2009
Jud.fond-,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Cismaru, Victor
