Cerere recalculare pensie. Decizia 1323/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(8590/2008)
DECIZIE CIVILĂ NR.1323/
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.6280/14.10.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18.991/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având în vedere că cererea de recurs nu este semnată și această lipsă poate fi complinită pe tot parcursul judecății, reprezentantul avocat al recurentului-reclamant o semnează.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de probat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. Reprezentantul avocat al recurentului-reclamant arată în susținerea motivelor de recurs că acesta a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 19 ani, 15 zile și în grupa a II-a de muncă, 11 ani, 6 luni și 7 zile. Arată că instanța de fond în mod eronat a considerat că art.14 din Legea nr.3/1977 reprezintă două condiții alternative, neaplicând media aritmetică a celor două grupe.
Solicită obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6280/14.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului B, ca neîntemeiată. În considerente a reținut că recurentul-contestator, prin decizia nr.-/11.01.2001 emisă de pârâtă, a fost pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă, conform Legii 3/1977, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, din care 19 ani și 15 zile în grupa I de muncă și 11 ani, 6 luni și 7 zile în grupa a-Il-a de muncă, fiind stabilită o pensie de 365,58 lei lunar, începând cu data de 12.02.2001.
În urma recalculării pensiei conform OUG nr.4/2005, a fost emisă decizia nr.-/30.11.2008 prin care a fost stabilit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și o pensie lunară de 557 lei, începând cu data de 01.12.2005.
Cu privire la susținerile formulate de către reclamant, instanța a considerat că sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr.3/1977 se referă la situații alternative, când o persoană poate ieși la pensie față de condițiile prevăzute de art. 8 din aceeași lege.
Astfel, prevederea art. 14 alin. 2 se referă la acele persoane care au realizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă sau de 25 de ani în grupa a-Il-a de muncă și au împlinit vârstele prevăzute de același text, respectiv 50 de ani pentru grupa I de muncă și la 55 de ani pentru bărbații care au lucrat în grupa a-Il-a de muncă.
În cazul de față, reclamantul nu îndeplinește una dintre aceste condiții care sunt cumulative, respectiv aceea de stagiu complet de cotizare în grupa I de muncă de 20 de ani, sau în grupa a-Il-a de muncă de 25 de ani. Reclamantul are 19 ani în grupa I de muncă și 11 ani în grupa a-Il-a de muncă.
În aceste condiții, au fost aplicate prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.3/1977, anume stagiul complet de cotizare pentru bărbații de 30 de ani.
Legiuitorul a prevăzut situația de excepție de a solicita ieșirea la pensie pentru limită de vârstă, conform art. 14 din Legea nr.3/1977, ca două condiții alternative și nicidecum media aritmetică a perioadelor lucrate în grupa I sau a-II-a de muncă.
Tribunalul a apreciat că în mod corect a stabilit prin decizia de recalculare conform OUG nr.4/2005, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, raportându-se la dispoziția art.8 alin.2 din Legea nr.3/1977, cu referire la HG nr. 1550/2004 și Legea nr. 19/2000.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul-reclamant, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod greșit a considerat că art. 14 din Legea nr. 3/1977 reprezintă două condiții alternative, respectiv numai pentru perioada desfășurată în grupa I de muncă sau numai pentru grupa a-II-a de muncă, fără să se aplice media aritmetică a acestor doua grupe, astfel s-a reținut că pentru reclamant se aplică art. 8 din Legea nr. 3/1977, iar stagiul de cotizare utilizat este de 30 ani.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 19 ani, 15 zile și în grupa a-II-a de muncă, de 11 ani, 6 luni și 7 zile, în total 30 de ani, 6 luni și 22 zile, astfel că, potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare este 25 ani, având în vedere principiile echității sociale și egalității în fața legii. Și argumentele de logică juridică impun cu necesitate recunoașterea, în favoarea reclamantului a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, corespunzător grupei a-II-a de muncă. Câtă vreme cotele de contribuție pentru grupa I de muncă au fost cel puțin egale cu cele achitate pentru grupa a-II-a, iar activitățile din grupa I au prezentat întotdeauna un risc mai ridicat decât activitățile din grupa a-II-a, este logic că activitatea desfășurată în grupa I de muncă (mai grea) să poată fi valorificată în interesul asiguratulu, ca vechime în grupa a-II-a de muncă (mai ușoară).
Instanța de fond în mod greșit a aplicat art. 8 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 pentru personalul muncitor care a lucrat în condiții normale de muncă și nu în condiții deosebite, respectiv grupa I și a-II-a de muncă, în cazul reclamantului.
Instanța de fond a încălcat principiul contributivității, care, la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale.
Astfel, pentru o activitate desfășurata în grupa I de muncă de 20 ani sau în grupa a-II-a de muncă de cel puțin 25 de ani, însă care au lucrat cel puțin 25 ani în grupa I și a-II-a de muncă, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, nu 30 de ani.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
Astfel, pe de o parte se reține aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, în baza căreia s-au deschis drepturile de pensie ale contestatorului, astfel că stagiul complet de cotizare este cel reglementat de acest act normativ, conform dispozițiilor exprese ale art. 2 alin. 3 din anexa la HG nr. 1550/2004.
Or, textul art. 14 din Legea nr. 3/1977 reglementează dreptul la stabilirea pensiei, al persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I, și cel puțin 25 de ani în locuri de muncă cuprinse în grupa a-II-a, rezultând fără echivoc că vechimea necesară pentru deschiderea dreptului la pensie în cazul persoanelor care au lucrat durata menționată în grupa și a-II- de muncă și implicit, stagiul complet de cotizare este de 20, respectiv 25 de ani.
În speță, reclamantul-recurent a realizat un stagiu de cotizare de 19 ani și 15 zile în grupa I de muncă și 11, 6 luni și 7 zile în grupa a-II-a.
Or, având în vedere că în grupa I de muncă se încadrează locurile caracterizate printr-un risc mai ridicat și dificultate sporită față de cele cuprinse în grupa a-II-a, nu există niciun impediment legal care să se opună a se adăuga stagiul realizat în grupa I la cel efectuat în grupa a-II- de muncă, cel dintâi fiind cel puțin asimilabil celui realizat în grupa a-II-a, rezultând o durată mai mare de 25 de ani lucrată în grupele I și a-II-a, ce se impune a fi valorificată ca lucrată în grupa a-II-a, atrăgând, potrivit celor anterior expuse și un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
În același sens erau dispozițiile (în prezent abrogate) ale Ordinului nr. 50/1990 emis de Comisia Națională pentru Protecția, care, recunoscând un anume raport între grupa I și a-II-a de muncă, stabileau:
- pct. 9 " În cazul personalului care își desfășoară activitatea în locuri de muncă prevăzute atât la grupa I, cât și la grupa a-II-a, iar timpul lucrat în grupa I este sub 50% din programul de lucru, încadrarea se face în grupa a-II-a, dacă din cumularea timpului efectiv lucrat în grupele I și II se obține o perioadă ce reprezintă cel puțin 70%, cât este prevăzut pentru grupa a-II- de muncă".
- pct. 10 "În cazul în care personalul lucrează întreg programul la mai multe locuri de muncă, din care unele sunt încadrate în grupa I, iar celelalte în grupa a-II-a, din care timpul lucrat în grupa I este de cel puțin 50%, se va lua în considerare atât timpul efectiv lucrat în grupa I, cât și timpul efectiv lucrat în grupa a-II- Dacă sarcinile de muncă ce trebuie efectuate datorită specificului se succed în locuri de muncă prevăzute în grupele I și a-II-a, în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare dintre cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a-II- de muncă".
Rezultă așadar, pe baza celor expuse și a argumentelor de text ce reglementează domeniul raporturilor juridice cu aceeași natură cu a celor deduse judecății, că excluderea stagiului realizat în grupa I din stagiul minim de 25 de ani realizat în grupa a-II-a, pentru ca punctajul mediu anual să se determine prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, ar constitui o discriminare vădită a unor persoane aflate în situații identice sau chiar mai îndreptățite la recunoașterea unui stagiu complet de cotizare redus, ca urmare a desfășurării activității în condiții speciale de muncă, contrar principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
În consecință, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1-3 rap. la art. 304 pct. 9 și 3041. pr. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va obliga intimata să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, în baza OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, precum și la plata diferențelor între pensia astfel stabilită și cea efectiv încasată, de la 01.12.2005 la zi.
În baza art. 274 alin. 1. pr. civ. reținând culpa procesuală intimatei, în calitate de parte căzută irevocabil în pretenții, o va obliga pe aceasta la plata către reclamantul-recurent, cheltuielilor de judecată în valoare de 1000 lei, onorariu avocat avansat în fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.6280/14.10.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18.991/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Obligă intimata să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, în baza OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și la plata diferențelor dintre pensia astfel stabilită și cea efectiv încasată.
Obligă intimata la 1000 lei, cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2009. PREȘEDINTE JUDECĂTIOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. 2/ EX 18.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
