Cerere recalculare pensie. Decizia 1447/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 8055/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1447/
Ședința publică din 09.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.5486 din data de 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata personal, legitimată cu CI seria - nr.-, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 30.01.2009, de către intimata, întâmpinare în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatei cuvântul în combaterea recursului.
Intimata solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5486/03.09.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bao bligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverințele nr.176/19.03.2008 emisă de SC SA și nr.3064/17.04.2008 emisă de SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin decizia nr.-/03.04.2008 au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite reclamantei, în conformitate cu OUG nr.4/2005.
Prin cererea înregistrată la casa locală de pensii reclamanta a solicitat în baza art.7 al.3 din OUG nr.4/2005, recalcularea pensiei, în sensul de a se lua în considerare și veniturile suplimentare realizate ca urmare a utilizării sistemului de retribuire în acord global, atestate de adeverințele nr.176/19.03.2008 emisă de SC SA și nr.3064/17.04.2008 emisă de SC SA.
Tribunalul a constatat că pârâta nu a soluționat cererea de recalculare a pensiei în termenul legal prevăzut de art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005, coroborat cu art.86 din Legea nr.19/2000, această cerere trebuia soluționată în 45 de zile de la înregistrare.
S-a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a statuat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Odată reținut acest aspect, se cuveneau a fi precizate dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 a OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru, principiul contributivitatii, mai sus menționat. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivitatii afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Instanța nu a reținut apărările pârâtei privind Decizia nr.127/15.02.2007 a Curții Constituționale, întrucât această decizie se referă la OUG nr.4/2005 în ansamblul său și statuează că această ordonanță se aplică numai pentru viitor, chiar dacă se referă și la stagii de cotizare realizate în trecut.
Instanța de fond a reținut că decizia sus menționată nu are incidență în speța dedusă judecății, întrucât controversa privind valorificarea veniturilor în acord global nu pornește de la aceste premize, ceea ce s-a solicitat este ca recalcularea pensiilor să fie echitabilă și să țină cont de toate veniturile realizate pe parcursul desfășurării activității.
Față de argumentele de mai sus, instanța, văzând și dispozițiile art.155 lit.e și f din Legea nr.19/2000, a apreciat ca întemeiată acțiunea, iar în baza art.7 alin.5 din în baza OUG nr.4/2005, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.176/ 19.03.2008 emisă de SC SA și nr.3064/17.04.2008 emisă de SC SA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod pr.civilă și ale art.3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința recurată este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor temporare - acord, menționate în adeverințele nr.176/19.03.2008 emisă de SC SA și nr.3064/17.04.2008 emisă de SC SA.
Veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Potrivit OUG nr.4/2005 care este norma juridică cu caracter special, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, astfel încât instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate arată recurenta.
La calculul drepturilor de pensie s-a avut întotdeauna în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate,la calculul pensiei avându-se în vedere numai retribuția tarifară stabilită prin contractul de muncă.
Arată recurenta că veniturile în acord global obținute de reclamanta-intimată nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare reglementată de art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Susține recurenta că orice interpretare extinctivă contravine textului de lege, în acest sens fiind și Decizia nr.736/2006 privind dispozițiile de la pct.VI, din anexa la OUG nr.4/2005.
Mai arată recurenta că nu pot fi reținute hotărârile pronunțate în spețe similare în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză, deoarece în sistemul de drept românesc precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.
Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefiind fondat, pentru considerentele ce urmează:
Adeverințele nr.176/19.03.2008 emisă de SC SA și nr.3064/17.04.2008 emisă de SC SA atestă veniturile suplimentare realizate de intimata-reclamantă, venituri ce au fost incluse în baza de calcul lunar a contribuției de asigurări sociale, conform Decretului nr.389/1972.
Curtea reține că în mod corect instanța de fond a dat eficiență principiului contributivității reglementat de art.3 din Legea nr.3/1977, reiterat în art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de contestator, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.
Principiul contributivității trebuie aplicat cu prioritate iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale. Normele legale se interpretează în mod sistematic și cum dispozițiile art.2 lit.e au valoare de principiu, acestea trebuie să aibă întâietate față de celelalte norme juridice, soluția contrară ducând la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv s-ar crea o stare de discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
De altfel, chiar OUG nr.4/2005, stabilește la art.2, că recalcularea pensiilor din sistemul public stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, deci inclusiv cu respectarea principiului contributivității.
În acest sens sunt și dispozițiile art.164 al.3 din Legea nr.19/2000, conform cărora la determinarea punctajelor anuale se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înscrise în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe de la angajator,cât și dispozițiile art.78 (1) și art.78 (4) din Legea nr.19/2000 introdus prin Legea nr.250/2007, conform căruia punctajul salariatului se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Totodată,principiul egalității la care face referire recurenta nu exclude principiul contributivității, întrucât cel dintâi nu conduce la uniformizarea drepturilor de pensie, ci asigură un tratament nediscriminatoriu, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege, cu respectarea însă a proporționalității între contribuțiile plătite de participanții la sistemul public de pensii și drepturile cuvenite acestora.
Dând eficiență principiului contributivității statuat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, nu se poate reține că tribunalul a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială (OUG nr.4/2005) derogă de la cea cu caracter general (Legea nr.19/2000) și se aplică cu întâietate, întrucât ambele acte normative au aceeași sferă de aplicare, respectiv sistemul public de pensii.
Chiar în preambulul OUG nr.4/2005 legiuitorul își declară expres intenția de reformare a sistemului public de pensii, referindu-se la drepturile de pensie provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", avându-se în vedere recalcularea pensiilor din sistemul public stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001. Ca urmare, dispozițiile OUG nr.4/2005 nu au caracter de normă specială în raport de dispozițiile legii nr.19/2000, fiind vorba de succesiunea actelor normative în timp, nefiind vorba de domenii diferite de aplicare.
În ceea ce privește Decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale, invocată de către recurentă, Curtea reține că aceasta se referă la dreptul legiuitorului, în exclusivitate, de a decide condițiile și criteriile de acordare a drepturilor pentru asigurări și asistență socială, dar, în ceea ce privește verificarea încasării contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, iar soluționarea revine în competență exclusivă a instanțelor judecătorești.
Curtea nu va putea reține nici susținerile privind faptul că practica judiciară nu constituie izvor de drept, întrucât instanța de fond nu și-a fundamentat soluția pe precedentul judiciar, ci pe interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță.
Față de considerentele ce preced, Curtea nu va putea reține nici unul din motivele invocate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.5486 din data de 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact LG/2 ex./06.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Adela Cosmina BodeaJudecători:Adela Cosmina Bodea, Mariana Constanța Anastasiei
