Cerere recalculare pensie. Decizia 1489/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(8425/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1489/
Ședința publică de la10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5733/17.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13.665/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 03.03.2009, după care,
Intimatul-reclamant, personal, declară că a suferit de curând un atac de cord și din cauza stării de sănătate precare solicită luarea cauzei peste listă.
Curtea procedează la verificarea identității intimatului-reclamant, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5733/17.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
A fost obligată pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu 01.09.2005, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr. 1049/13.06.2006 emisă de SC PROIECT SRL. și a respins cererea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că prin decizia nr. -/31.08.2005 au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite reclamantului, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005.
Prin cererea înregistrată la Casa Locala de Pensii sub nr. 4109/19.06.2006, reclamantul a solicitat, în baza art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, recalcularea pensiei, în sensul de a se lua în considerare și veniturile suplimentare realizate sub formă de prime și ca urmare a utilizării sistemului de retribuire în acord global. Reclamantul a anexat cererii de recalculare adeverința nr. 1049/13.06.2006 emisă de SC PROIECT SRL.
Pârâta Casa de Pensii a Municipiului B nu a soluționat această cerere de recalculare a pensiei, ultima decizie emisă în baza OUG nr. 4/2005 fiind cea din 20.12.2006, dar care nu cuprinde aceste venituri suplimentare, ci doar salariile atestate de adeverința de la Institutul Proiect B, depusă la dosarul de pensionare la aceeași dată de 19.06.2006.
Conform art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, coroborat cu art. 86 din Legea nr. 19/2000, această cerere trebuia soluționată în 45 zile de la înregistrare.
Față de aceste dispoziții, instanța a obligat pârâta să emită o astfel de decizie, prin care să soluționeze cererea de recalculare a pensiei formulată de reclamant.
Dată fiind practica îndeobște cunoscută a caselor locale de pensii de a nu lua în considerare, la stabilirea drepturilor de pensie, veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global, instanța va trebui nu doar să oblige pârâta să soluționeze cererea de recalculare a pensiei formulată de către reclamant, adică să dea o soluție, oricare ar fi aceea, ci să analizeze "pe fond" pretenția reclamantului, adică să hotărască dacă aceste venituri trebuie sau nu valorificate.
În ceea ce privește temeinicia cererii de recalculare a pensiei, instanța a reținut că veniturile realizate în sistem de acord global și alte câștiguri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1 Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește prin art.1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/ 2000.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
S-a mai reținut de către Tribunal că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/ 2000 prin art. 2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Prin urmare, pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțat anterior și a adeverințelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte se afirmă în art. 2 al legii cadru că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motivul că nu ar fi avut caracter permanent. Ceea ce este relevant nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parții.
În prezența unei dualități de reglementare, instanței judecătorești îi revine sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul, văzând și dispozițiile art. 155 lit. e) și f) din Legea nr. 19/2000, a apreciat ca fiind întemeiată în parte acțiunea formulată și, în baza art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limita de vârstă cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 1049/13.06.2006 emisă de SC PROIECT SRL.
Întrucât reclamantul a înregistrat cererea de recalculare a pensiei pe baza acestor înscrisuri doveditoare anterior datei de 01.09.2008, adică înăuntrul termenului de 3 ani de la data etapei de recalculare a pensiei aplicabilă în cazul său, conform HG nr. 733/2005, drepturile cuvenite în urma recalculării se acorda de la data de 01.09.2005, în acest sens fiind dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005.
Cererea a fost admisă numai în parte, întrucât instanța a respins cererea de anulare a deciziilor nr.-/31.08.2005 și nr. -/20.12.2006. În privința deciziei din 31.08.2005 instanța a reținut că adeverința însoțită de cererea de recalculare au fost depuse la dosarul de pensionare la data de 19.06.2006, adică ulterior emiterii acesteia.
Nu exista motive de nelegalitate sau netemeinicie în privința deciziei din 31.08.2005, întrucât au fost respectate dispozițiile legale la data emiterii acesteia. Motivele de nulitate trebuie să fie întotdeauna fie anterioare, fie cel mult contemporane datei emiterii deciziei. Faptul că ulterior emiterii deciziei au apărut înscrisuri noi, de natură să modifice elementele care au stat la baza calculării drepturilor de pensie, nu deschide părții decât calea prevăzută de nr.OUG 4/2005, adică prezentarea acestora la casa de pensii în vederea emiterii unei alte decizii, neputându-se cere anularea deciziei anterioare, pentru că pârâta nu a încălcat nicio dispoziție legală de natură să atragă o astfel de sancțiune.
În privința deciziei din 20.12.2006, instanța a reținut că, deși la data emiterii acesteia, reclamantul a depus la dosarul de pensionare adeverința nr. 1049/13.06.2006 eliberată de SC PROIECT SRL, aceasta nu cuprindea mențiunea expresă privind achitarea contribuțiilor de asigurări sociale aferente angajatorului, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972. Reclamantul a obținut o astfel de adeverință explicativă pe parcursul cercetării judecătorești, și anume adeverința nr. 1036/31.07.2008. Or, potrivit raționamentului expus anterior, sumele reprezentând acord și prime pot fi valorificate numai în măsura achitării acestor contribuții. Cât timp pârâta nu a dispus de o astfel de dovadă la data emiterii deciziei, cererea reclamantului de anulare a acestei decizii este neîntemeiată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Potrivit art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 care reglementa lucrul în "acord global", în situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncă, retribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității prevăzut la art. 2 lit. b) din Legea nr. 19/2000, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate astfel că, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Acesta este motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Conform "mențiunilor" de la punctul VI din anexa OUG nr. 4/2005, privind sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, nu fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent prevăzute de Legea nr. 49/1992 și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
1) formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarif sau cote procentuale;
2) participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
3) premiile anuale și primele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite,
4) recompensele cu caracter limitativ, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
5) diurnele de deplasare și de delegare, indemnizații de delegare, detașare și transfer;
6) drepturile de autor;
7) drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă,
8) al 13-lea salariu;
9) alte sporuri care nu au un caracter permanent.
Sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute de Legea nr. 49/1992 și OUG nr. 4/2005.
Asupra acestui fapt s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 736/24.10.2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat
Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 5733/17.09.2008 și respingerea acțiunii formulate de reclamantul, ca neîntemeiată.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, se reține că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințe eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentului, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverința depusă la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petent au avut caracter de continuitate, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverința depusă la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.5733/17.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13.665/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./18.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
