Cerere recalculare pensie. Decizia 1506/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(1129/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1506/
Ședința publică de la10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr.4250/R/03.11.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- formulată de contestatoarea CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I în contradictoriu cu intimatul .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 02.03.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate ori excepții de invocat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsa părților, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 4250/R/03.11.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr. 522/F/20.05.2008, pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-recurent .
A obligat recurenta la 500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
În considerente a reținut că drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost recalculate prin decizia nr.85244, emisă la data de 30.11.2005, fiind determinat un punctaj mediu anual de 1,32712 puncte, începând cu data de 01.12.2005, în raport de stagiul complet de cotizare de 30 de ani, aspect ce rezultă din buletinele de calcul aflate în dosarul de fond.
La data pensionării, în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, intimatul-reclamant avea o vechime realizată în grupa I de muncă de 27 ani, 1 lună și 28 zile, drepturile de pensie pentru limită de vârstă și munca depusă cuvenite acestuia fiind stabilite de la data de 01.09.1999, prin decizia de pensionare nr.85244/29.07.1999.
În raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004.
De asemenea, în mod justificat prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul contestatorului, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 27 ani, 1 lună și 28 de zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adică de 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin.4 al aceluiași act normativ:
"(4) Persoanele care au vechimea în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar, în mod corect tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâtă să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, cu începere de la data de 1 decembrie 2005.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii
Apreciind că recurenta a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod proc. civilă, Curtea a obligat-o pe aceasta, către intimatul-reclamant, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în recurs, în cuantum de 500 lei (RON), reprezentând onorariul de avocat (conform chitanței de la fila 9 dosar recurs).
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII- Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, contestatoarea Casa Județeană de Pensii I, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 4250/R/03.11.2008, pronunțate de această instanță, în dosarul nr- Contestatoare a arătat că în fapt, prin Decizia Civilă nr. 4250/R/2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI, soluționând cauza, a admis contestația formulată de, dispunând obligarea Casei Județene de Pensii I la recalcularea retroactivă a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, constând în obligarea Casei Județene de Pensii I la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă din sistemul de stat, conform deciziei nr. 85244/29.07.1999, drepturile de pensie fiind stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977 începând cu data de 01.09.1999.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul contestă decizia nr. 85244/30.11.2005, privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, conform prevederilor nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005.
Prevederile art.2 alin.2 și nu alin. 4 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, nu i se pot aplica reclamantului, deoarece drepturile de pensie i-au fost stabilite începând cu data de 01.09.1999, conform Legii nr. 3/1977.
Prevederile mai sus-menționate se aplică beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Potrivit Ordinului nr.50/1990, se face doar precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a-II-a de muncă în vederea pensionării, și nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
Atât la art.14 alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr.3/1977, cât și la art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a-II-a de muncă, și nu a stagiului complet de cotizare care este de 30 de ani.
Cercetând contestația în anulare, dedusă judecății, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Codul d e procedură civilă reglementează o contestație în anulare obișnuită, de drept comun (art. 317) și o contestație în anulare specială (art. 318).
Motivele contestației în anulare obișnuite sunt două: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Or, nu constituie motiv al prezentei contestații în anulare, nici necitarea (ori neregularitatea acesteia), nici pronunțarea hotărârii cu încălcarea normelor de competență absolută, respectiv a competenței generale, a competenței materiale și celei teritoriale exclusive, prin urmare textul art. 317. pr. civ. nu este incident în cauză.
Cât privește contestația în anulare specială, motivele acesteia sunt și ele în număr de două, și anume: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale; când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speță, a fost invocat primul motiv, care are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, precum respingerea greșită ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un reprezentant care nu-și justifică calitatea și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Așadar, pe această cale nu pot fi valorificate și îndreptategreșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de stabilire a faptelor ori de interpretare a unor dispoziții legale.
În speță, întemeierea contestației în anulare pe o pretinsă greșită apreciere a instanței cât privește stagiul complet de cotizare de care beneficiază reclamantul, precum și asupra legii aplicabile, pune în mod evident o problemă de judecată, de interpretare a legii și reexaminare pe fond a cauzei; or, contestația în anulare nu poate deschide calea recursului la recurs, neputând fi primită pentru motivul anterior analizat, care nu se încadrează așadar în ipoteza art. 318 alin. 1 teza I pr. civ.
În fine, nu se verifică în cauză nici motivul reglementat de art. 318 alin. 1 teza a II a pr. civ, privitor la omisiunea, din greșeală, de a se cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare, întrucât instanța de recurs a răspuns întocmai la motivele deduse judecății, legate de aplicarea dispozițiilor legale referitoare la stagiul complet de cotizare, trimițând expres la situațiile de excepție reglementate de Legea nr. 3/1977 (art. 14).
Prin urmare, instanța de recurs a cercetat toate motivele deduse judecății în calea de atac și care nu pot fi reevaluate, potrivit celor anterior expuse, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, astfel că, reținând că în speță nu sunt îndeplinite motivele reglementate de art. 317-318. pr. civ, aceasta va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, caneîntemeiată, contestația în anulare împotriva deciziei civile nr.4250/R/03.11.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, formulată de contestatoarea CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I în contradictoriu cu intimatul . Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 10.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./ tehnored.
2.ex./18.03.2009
Jud. recurs-
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
