Cerere recalculare pensie. Decizia 1741/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8582/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1741/
Ședința publică din data de 19 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena Luissa
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6292 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 19401/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri anexă, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 05.02.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6292/14.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să emisă o nouă decizie de pensionare prin luarea în calcul a tuturor veniturilor, conform adeverinței nr.1413/07.12.2007 emisă de "" SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.- emisă de Casa de Pensii Sector 3 au fost stabilite în temeiul OUG nr. 4/2005 începând cu 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului.
La data de 11.12.2007 reclamantul a depus la dosarul de pensie, sub nr.-, adeverința eliberată de fostul angajator prin care acesta certifica calitatea de sporuri permanente a sumelor evidențiate în cuprinsul lor și faptul că acestea au fost incluse în baza de calcul a contribuțiilor sociale. În timpul judecării cauzei reprezentanta pârâtei a confirmat existența adeverinței respective la dosarul de pensie.
Cererea de recalculare nu a fost soluționată de pârâtă, aceasta motivând că cererea nu poate fi luată în considerare la recalcularea pensiei întrucât sumele suplimentare cu caracter permanent nu pot fi luate în calcul.
Față de apărările formulate de pârâtă în sensul că, veniturile realizate în sistemul de retribuire în acord global nu au caracterul de sporuri permanente în înțelesul legii nr.19/2000 cu modificările si completările ulterioare și prin urmare nu fac parte din baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiei.
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Prin art. 1, Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie în perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000 prin art. 2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat, tribunalul a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a legii nr.19/2000.
Prin urmare pârâta trebuia, în considerarea adeverinței eliberate de fostul angajator care asumându-și răspunderea a confirmat faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte și să aplice principiul contributivității și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale.
Astfel, având în vedere și dispozițiile art. 87 și art. 155 lit. f din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite acestuia să ia în considerare veniturile evidențiate în adeverința nr.1413/07.12.2007 eliberată de
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat întemeiat pe prevederile art.304 pct.4, 9 și 3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum se va arăta în continuare:
Prin hotărârea pronunțata instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304, pct. 4 Cod procedura civila), sentința civila fiind data cu încălcarea legii (art. 304, pct. 9 Cod procedura civila).
Motivul de casare prevăzut de art. 304, pct. 4 Cod procedura civila are in vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor in domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Tribunalul Bucureștia reținut in considerentele sentinței civile recurate ca, in mod greșit Casa Locala de Pensii, nu a luat în considerare veniturile suplimentare menționate în adeverința depusă de reclamant.
Potrivit literaturii juridice de specialitate normele juridice se clasifica, după sfera aplicării lor, in norme generale și norme speciale.
Normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate intr-un domeniu sau intr-o ramura de drept. In domeniul drepturilor de asigurări sociale Legea nr. 19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun (specialia generalibus derogant). Actele normative referitoare la sporuri sunt, in domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special.
Întrucât normele speciale sunt derogatorii, in procesul aplicării lor ele cunosc un regim restrictiv, fiind de stricta interpretare.
Potrivit nr.OUG 4/2005 (aprobata prin legea nr.78/2005), norma juridica ce are caracter special, nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent. In aceasta situație, obligarea noastră la emiterea unei decizii cu luarea in calcul a sporurilor menționate in adeverințe este netemeinica si nelegala.
În concluzie, instanța de fond a încălcat principiul juridic, conform căruia, norma juridica speciala deroga de la cea cu caracter general si se aplica cu întâietate.
Având in vedere cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,reținerea cauzei spre rejudecare și casarea în tot a sentinței civile menționate, iar pe fondul cauzei respingerea ca netemeinică și nelegală acțiunii formulate.
Prin întâmpinarea depusă la recurs, intimatul-reclamant a răspuns criticilor din recurs, reluând în parte și din considerentele sentinței recurate și a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel, corect s-a reținut că, verificându-se temeinicia cererii și datele certificate prin adeverința nr.1413/7.12.2007 emisă de SC SA (fila 32 dosar fond), din care rezultă că în perioada 2.02.1976-1.05.1997 reclamantul a lucrat în această unitate (fostul Institutul Național de ) și a realizat și alte venituri suplimentare (sporuri) cu caracter permanent, care au fost cumulate cu salariul individual.
Astfel că sumele plătite cu titlul de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile suplimentare realizate și prime, trebuie luate în calcul, și considerate că sunt venituri cu caracter permanent, motiv pentru care urmează a fi înlăturată critica.
Recurenta susține că s-a încălcat de Tribunal principiul de drept potrivit căruia normele speciale derogă de la normele cu caracter general și se aplică cu întâietate, dar raționamentul juridic al recurentei este greșit, pentru că atât Legea nr.19/2000, legea cadru a pensiilor (dreptul comun), cât și în OUG nr.4/2005 ca lege specială în materia recalculării pensiilor, prevede că principiul comun ce se are în vedere la calcularea pensiilor, este principiul contributivității (art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și art.2 și 7 din OUG nr.4/2005).
Tribunalul, verificând dovezile cauzei, a constatat că pentru veniturile realizate dovedite cu adeverințele certificate de fostul angajator, intimata a plătit contribuția de asigurări sociale.
În altă ordine de idei, din examinarea sentinței recurate, rezultă că Tribunalul a soluționat o contestație la decizia de pensionare a intimatului, competența de soluționare a acestei contestații aparținând Tribunalului conform art.155 alin.1 lit.d și f din Legea nr.19/2000.
În raport de actul juridic dedus judecății - decizia de pensionare nr.-/1.12.1999 și dispoziția legală citată în precedent, nu se poate susține cu temei de către recurentă, că Tribunalul și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și că ar fi imixtionat atribuțiile altei puteri, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Urmează a se reține, că acest motiv de recurs, nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică, prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6292/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
1.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Petrică Arbănaș, Elena Luissa
