Cerere recalculare pensie. Decizia 1747/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILA NR.1747/R/2008 | |
Ședința publică din 24 septembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | - - - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Adrian Repede Laura | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 528 din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr-, privind și pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost depus și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul recurent arată că nu mai sunt alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului asfel cum a fost formulat și motivat în scris susținând pe larg memoriul de recurs depus la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 528 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei nr. -/24.01.2006 pentru a se putea verifica dacă acțiunea a fost formulată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000, astfel că a respins excepția de tardivitate a introducerii acțiunii.
Instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă având în vedere faptul că nu există identitate de obiect între prezentul dosar și dosarul nr. 461/2004 ( 7-10 sentința nr. 302/2005 pronunțată în dosarul nr. 461/2004). În prezentul dosar se solicită venituri suplimentare realizate în perioada 1965-1967.
Potrivit art. 95 din Legea nr. 19/2000 reclamantul are obligația să formuleze o cerere către pârâtă și să depună acte doveditoare în acest sens, drepturile urmând a se acorda cu data întâi a lunii următoare depunerii cererii la pârâtă.
Din actele depuse de către reclamant nu reiese că acesta ar fi formulat o asemenea cerere către pârâtă.
De asemenea, prin precizarea depusă, se arată că nu s-au luat în considerare veniturile suplimentare realizate în perioada 2001-2004 și 1965-1967 fără a se depune acte doveditoare în acest sens.
Adeverința nr. 2020/27.11.2006 emisă de Colegiul Tehnic de Transporturi Transilvania nu arată care sunt aceste diferențe salariale și nu se poate verifica dacă pe lângă sumele luate în calcul de pârâtă reclamantul a beneficiat și de alte drepturi salariale.
Pentru perioada 1965-1967 reclamantul nu a depus nici un act din care să reiasă veniturile suplimentare de care a beneficiat în această perioadă.
Raportat la considerentele arătate mai sus, în temeiul art.155 din Legea nr.19/2000 s-a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei și schimbarea hotărârii atacate.
În motivarea recursului arată că în hotărârea atacată nu s-a ținut cont de veniturile suplimentare realizate în perioada 2001-2004, în sumă de 1074 lei, precum și în perioada 1965-1967, perioadă în care a urmat cursurile școlii tehnice de maiștri.
În mod greșit s-a reținut că nu a formulat cerere în condițiile art.95, 169 din Legea nr.19/2000, sens în care depune cererea în copie.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
În ce privește recursul reclamantului, cu referire la veniturile ce rezultă din adeverința nr. 2020/27.11.2006 emisă de către Colegiul tehnic de transporturi "Transilvania" rezultă că reclamantul a beneficiat de anumite diferențe salariale în baza OUG nr. 17/2006.
Această adeverință nu a fost depusă la pârâtă, cererea depusă de către recurent în recurs (fila 5) nu are vreo mențiune din care să rezulte înregistrarea la pârâtă și nici nu s-a făcut în alt fel această dovadă.
În ce privește adeverința nr. 382/11.03.2008 nici aceasta nu a fost depusă la pârâtă. Mai mult adeverința nu a fost depusă nici la fondul cauzei și nu a fost analizată de prima instanță prin urmare cererea de analizare aed irect în recurs nu poate fi primită, potrivit art. 292 alin. 1 și art. 316 Cod procedură civilă.
Față de aspectul nedepunerii adeverinței nr. 2020/27.11.2006 la pârâtă este de relevat că reclamantul trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, să depună actele doveditoare la pârâtă, să solicite emiterea unei decizii și abia apoi această decizie putea să fie atacată în instanță potrivit procedurii prevăzută de - art. 87 din Legea nr. 19/2000 iar nu să solicite aceste drepturi pentru prima dată în instanță.
Și în acest caz procedura este una specială și nu se poate solicita stabilirea unor drepturi ce decurg din această procedură fără ca în prealabil să fi fost urmată în sensul stabilit de lege.
Potrivit art. 7 alin. 3 din nr.OUG 4/2005 "Decizia prevăzută la alin. 1 poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate pana la data de 1 aprilie 2001."
Prin urmare doar pe calea unei decizii prevăzută de acest text legal se poate dispune modificarea drepturilor ce i se cuvin reclamantului deoarece stabilirea drepturilor de pensie este atributul exclusiv al casei de pensii și nu al instanțelor judecătorești care pot să arate doar ce anume s-a greșit, ce anume nu s-a luat în calcul. că în cazul în care reclamantul depune actele la pârâtă și nu se emite o decizie sau se emite una de care reclamantul este nemulțumit atunci acesta poate solicita în instanță stabilirea acestor drepturi, dar aceasta numai după urmarea procedurii prealabile în fața pârâtei.
După cum s-a mai arătat anterior, nu se poate admite ca pentru prima dată în cadrul unei contestații formulate direct în instanță să se solicite stabilirea drepturilor ce decurg din luarea în considerare a sporurilor fără ca acte să fi fost depuse în prealabil la pârâtă căci în acest fel s-ar admite eludarea termenului și a procedurii astfel stabilite, dacă s-ar admite că este opțională, iar în altă ordine de idei instanța s-ar substitui organului administrativ, ceea ce nu poate fi admis deoarece atribuțiile instanței sunt de control în ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ iar nu de efectuare a procedurii administrative în locul pârâtei.
Această procedură este aplicabilă și obligatorie, și doar aceasta iar nu una aleasă de către reclamant, deoarece pensia și drepturile aferente se stabilesc doar prin procedura prevăzută de lege iar nu în alt fel, procedura nefiind una opțională ci una imperativă, atribuțiile tribunalelor și implicit ale curților de apel în calea de atac, fiind cele expres prevăzute de art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Drepturile de pensie se stabilesc și se acordă la cerere, potrivit art. 82 și 83 din Legea nr. 19/2000, și pot fi recalculate potrivit art. 169 din același act normativ, deci cererea nu poate fi adresată decât casei de pensii.
Din interpretarea art. 89 alin. 1 raportat la art. 86 din Legea nr. 19/2000, corelate cu dispozițiile art. 95 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, care prevede că "Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare." rezultă că revizuirea drepturilor de pensie se face de către emitentul deciziei de pensionare, care emite o decizie motivată, decizie pe care beneficiarul pensiei o poate ataca în instanță.
Prima instanță putea fi legal investită numai cu o contestație împotriva unei decizii de revizuire a pensiei și nu în mod direct cu o cerere de revizuire a drepturilor de pensie. Dacă s-ar soluționa în mod direct o astfel de cerere instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești și s-ar substitui în mod nejustificat în atribuțiile emitentului deciziei de pensionare, respectiv casa de pensii.
Referitor la recursul promovat de pârâta Casa Județeană de Pensii C se constată că Adeverința nr. 90/2006 emisă de către SC SA C-N nu a fost depusă la dosarul de pensionare al reclamantului anterior emiterii deciziei de recalculare a cărei anulare se solicită.
În condițiile în care adeverința menționată anterior nu a fost depusă la pârâtă anterior emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, nu putea fi luată în considerare la recalcularea pensiei reclamantului întrucât această operațiune se realizează conform art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005 "pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensie", susținerile primei instanțe referitoare la acest aspect fiind nelegale, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (invocat de pârâtă) este întemeiat.
În mod evident, aceste adeverințe vor putea fi analizate la emiterea unei decizii de revizuire a deciziei de recalculare a pensiei reclamantului, dar în conformitate cu art. 7 alin. 3 din nr.OUG 4/2005 ca urmare a solicitării adresate inițial Casei Județene de Pensii C și nu direct în fața instanței.
Cu privire la motivele de recurs prin care se arată că în hotărârea atacată nu s-a ținut cont de veniturile suplimentare realizate în perioada 2001-2004, în sumă de 1074 lei, precum și în perioada 1965-1967, perioadă în care a urmat cursurile școlii tehnice de maiștri curtea reține că pentru veniturile suplimentare realizate în perioada 2001-2004 și 1965-1967 în mod corect nu s-au luat în considerare deoarece nu s-au depus acte doveditoare în acest sens. Pentru perioada 1965-1967 reclamantul nu a depus nici un act din care să reiasă veniturile suplimentare de care a beneficiat în această perioadă.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.528 din 27 martie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 06.10.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Adrian Repede Laura
