Cerere recalculare pensie. Decizia 1756/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8416/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1756/
Ședința publică din data de 19 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.5611 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15925/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 19.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5611/10.09.2008 pronunțată în dosarul nr.15925/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele aferente perioadei 01.03.2004-16.04.2005 și, în consecință, a respins acest capăt de cerere ca prescris formulat; a respins ca neîntemeiată acțiunea sub celelalte aspecte, formulată de reclamantul G împotriva pârâtului Ministerul Apărării.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul G este veteran de război și în această calitate, beneficiază de prevederile art.14 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, privind acordarea unei rente lunare echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent.
Potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Excepția fiind întemeiată, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată, conform art.1 alin.1 coroborat cu art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, instanța a respins cererea de obligare a pârâtei la plata diferențelor de pensie aferente perioadei 01.03.2004-16.04.2005, ca prescrisă.
Susținerile reclamantului în sensul că, începând cu data de 01.09.2004, această rentă trebuia calculată în procent de 100% din solda de grad și solda de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, au fost apreciate de către tribunal ca neîntemeiate.
Astfel, art.13 lit.a) din Legea nr.44/1994 prevede drepturile veteranilor de război, și anume o rentă lunară echivalentă cu solda de baza a unui sublocotenent, compusă din solda de grad și solda de funcție la minim pentru cei decorați cu Ordinul, respectiv o rentă lunară echivalentă cu solda de grad a unui sublocotenent pentru cei decorați cu Ordinul cu spade, clasa.
La lit.b) din art.13 se prevede dreptul celor decorați cu anumite ordine si medalii, enumerate limitativ, la o rentă lunară echivalentă cu 75% din solda de grad a unui sublocotenent.
Art.14 din același act normativ, în redactarea Legii nr.303/2007, pentru modificarea și completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, prevede ca veteranii de război care nu sunt decorați cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art.13 alin.1 lit.a) și b), dar cărora le-a fost conferită Medalia Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945 beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 50% din solda de grad a unui sublocotenent.
Așadar, art.13 și 14 instituie patru categorii de veterani de război, in funcție de ordinele si medaliile care le-au fost conferite, stabilind drepturi distincte pentru fiecare categorie in parte.
Prin OUG nr.12/2004 a fost introdus în Legea nr.44/1994 un nou articol, respectiv 141, conform căruia "începând cu luna martie 2004, renta lunara prevăzuta la art.13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, stabilite conform legii."
Semnificația noului text introdus este cea care rezultă nu doar din interpretarea sistematica a art.13, 14 si 141din lege, în ordinea lor firească, ci și din nota de fundamentare a OUG nr.12/2004.
Intenția legiuitorului nu a fost aceea de a egaliza pe toți veteranii de război, sub aspectul cuantumului rentei la care aceștia sunt îndreptățiți (adică de a se calcula pentru toți o rentă echivalentă cu 100% din solda de grad și solda de funcție ale unui sublocotenent), ci de a stabili drept criteriu de raportare nivelul minim al soldei de grad și/sau al soldei de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
Acesta este elementul avut în vedere de legiuitor, și nu modificarea procentelor sau al soldelor în funcție de care se calculează renta. Rațiunea, explicată în nota de fundamentare, este aceea că veteranii de război îndreptățiți la renta lunară sunt pensionați fie în sistemul public, primind pensia de la casele teritoriale de pensii din structurile, fie in sistemul militar, primind pensia de la Ministerul Apărării sau Ministerul Internelor si Reformei Administrative. În funcție de sistemul de pensii din care fac parte, veteranii primeau rentele lunare, calculate conform art.13 și 14, dar raportate, după caz, fie la nivelul soldei de grad și/sau funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, fie la nivelul soldei de grad si/sau funcție din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Prin urmare, susține tribunalul, întrucât solda de grad și solda de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării erau mai mari decât cele ale unui sublocotenent din cadrul, drepturile veteranilor din aceeași categorie erau diferențiate fără un motiv temeinic, prin simpla apartenență la un sistem sau altul de asigurări sociale. Prin OUG nr.12/2004 s-a urmărit tocmai înlăturarea acestei inechități, prin stabilirea unui criteriu unic de acordare a rentei pentru cei decorați cu aceleași medalii.
Aceasta nu înseamnă că nu se vor păstra diferențierile justificate ntre veterani, în funcție de categoria din care fac parte, adică în funcție de medaliile sau ordinele care le-au fost conferite. Această diferențiere, după cum se poate observa din art.13 și 14, există nu numai în privința dreptului la rentă lunară, ci și în privința celorlalte drepturi (de exemplu, suprafața de teren pentru împroprietărire).
Mai mult, chiar din interpretarea gramaticala a textului art.141nou introdus arată instanța de fond, se desprinde aceeași concluzie. Textul arată că rentele se vor calcula, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ap. Dacă nu s-ar menține diferențierile între cele patru categorii de veterani nu ar mai exista rațiunea acestei mențiuni.
A apreciat tribunalul că soluția care se impune este aceea că, prin introducerea art.141, rentele lunare se vor calcula astfel: pentru cei prevăzuți la art.13 lit.a) lin.2, decorați cu Ordinul, in procent de 100% din solda de grad și solda de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ap.; pentru cei prevăzuți la art.13 lit.a) alin.3, decorați cu Ordinul cu spade, clasa, în procent de 100% din solda de grad, la minim, a unui sublocotenent din cadrul Ap.; pentru cei prevăzuți la art.13 lit.b), decorați cu ordinele și medaliile enumerate limitativ, în procent de 75% din solda de grad, la minim, a unui sublocotenent din cadrul Ap.; pentru cei prevăzuți la art.14, veteranii de război care nu sunt decorați cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art.13 alin.1 lit.a) și b), dar cărora le-a fost conferită Medalia Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945, in procent de 50% din solda de grad a unui sublocotenent.
Față de aceste considerente, acțiunea a fost respinsă, sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.6,7,8,9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, nepronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că a solicitat contrar celor reținute de prima instanță plata unei rente lunare, în cuantumul prevăzut la art.14 din Legea nr.44/1994, respectiv renta lunară echivalentă cu 25% din solda de funcție și solda de grad ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării, care s-a majorat la 11 ianuarie 2008 la 50%, procent aplicat acelorași solde în conformitate cu prevederile Legii nr.303 din data de 13.11.2007.
Cum, solda de grad i s-a achitat, pretinde recurentul a solicitat retroactiv și pentru viitor doar solda de funcție, în conformitate cu prevederile art.141din Legea nr.44/1994, procentul de 100% reținut de instanța de fond nu se regăsește în cuprinsul cererii introductive precizate și este specificat în art.13 din același act normativ.
Se susține, de asemenea, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra petitelor 2 și 3 din acțiune, referitoare la daunele morale și dobânda legală, la plata cheltuielilor de judecată, nici prin dispozitivul sentinței atacate,nici prin considerente.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.13 lit.a, art.13 lit.b și art.14 din Legea nr.44/1994, recurentul repunând problema egalizării tuturor veteranilor de război, aspect ce nu este realizat tocmai datorită procentelor diferențiate. Aplicarea tratamentului egal tuturor veteranilor de război, egalizarea se impune doar din prisma aplicării acestor procente aceluiași sistem de referință, respectiv solda de grad și de funcție. Aceasta a fost intenția legiuitorului, deoarece solda de funcție nu era corect să se aplice numai primei categorii de veterani, iar celorlalte nu, în condițiile în care prima categorie avea și un procent mai mare și alte drepturi suplimentare. Acesta reprezintă tratamentul egal la care se face referire în nota de fundamentare a OUG nr.12/2004, iar interpretarea legală, cât și gramaticală a art.13 și 14 din actul normativ sus menționat, este aceea că renta lunară se calculează în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție,întrucât prevederile din art.141reprezintă doar o completare și nu o modificare a Legii nr.44/1994.
Nu trebuie neglijat, în considerarea principiului aplicării unitare a legii, că s-au pronunțat hotărâri judecătorești prin care s-a dispus recalcularea rentei cuvenite veteranilor de război în sensul solicitat de recurent prin acțiunea pendinte, iar alți veterani de război au primit solda de funcție fără a introduce acțiunea.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Prima instanță a respectat principiul disponibilității procesuale, statuând în cadrul procesual determinat de părți, iar în privința litigiului s-a pronunțat asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție, respectiv la solicitarea de plată a rentei lunare în cuantumul prevăzut de art.14 din Legea nr.44/1994, respectiv prin includerea, pe lângă solda de grad și a soldei de funcție, calculată la valoarea minimă a soldei unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, corespunzătoare distincției conferite, respectiv "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial", aspect ce rezultă din considerentele sentinței atacate.
Considerând în mod just ca fiind neîntemeiate pretențiile deduse judecății pentru argumentele ce vor fi expuse, corect s-a respins acțiunea în integralitatea sa, soluția respingerii vizând și capetele de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale, a dobânzii legale cât și a cheltuielilor de judecată, aspect ce rezultă cu claritate din dispozitivul și considerentele sentinței atacate, nefiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
Hotărârea nu conține motive străine de natura pricinii, soluția respingerii acțiunii din dispozitiv justificându-se prin considerentele aceleiași sentințe, nefiind incident în cauză nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Soluția tribunalului d e respingere ca neîntemeiate a pretențiilor deduse judecății este întrutotul justificată față de dispozițiile relevante ale Legii nr.44/1994, astfel cum a fost completată prin OUG nr.12/2004, respectiv art.13, art.14 șiart.141.
Susținerea recurentului-reclamant că renta lunară ce i se cuvine ar trebui să se calculeze în funcție de solda de grad și de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, urmează a fi înlăturată ca nefondată, deoarece art.141, introdus în Legea nr.44/1994 prin intrarea în vigoare a OUG nr.12/2004, este un text prin care se completează dispozițiile art.13 și 14 din aceeași lege și nu unul prin care se modifică ori se abrogă implicit aceste prevederi legale. OUG nr.12/2004 conține prevederea expresă că după art.14 al Legii nr.44/1994 "se introduce" un nou articol, art.141. Or, fiind doar un text de completare, el nu poate conduce la modificarea în vreun fel a dispozițiile. art.13 și 14 din lege, acestea menținându-și conținutul neschimbat.
În consecință, nu se poate susține teza potrivit căreia veteranii de război, indiferent de ordinele, medaliile și distincțiile pe care le-au primit, sunt îndreptățiți să li se calculeze renta ce li se cuvine, în funcție de solda de grad și de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, căci ar însemna să acceptăm ideea că art.141a modificat implicit art.3 și 14 din Legea nr.44/1994, ceea ce, așa cum s-a arătat anterior, nu s-a întâmplat, intenția legiuitorului, clar exprimată, fiind doar aceea de a completa legea și nu de aom odifica în vreun fel.
Întrucât art. 3 și 14 își păstrează conținutul și după adoptarea art.141prin OUG nr.12/2004, înseamnă că se mențin și diferențierile de calcul al rentei pentru categoriile de veterani de război la care fac referire textele în discuție. Ca atare, recurentul este îndreptățit să primească o rentă calculată în strictă conformitate cu art.14 din Legea nr.44/1994, respectiv în procentul de 50% din solda de grad a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, întrucât a făcut parte din categoria veteranilor de război cărora li s-a conferit Medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941- 1945".
Prin adoptarea OUG nr.12/2004 s-a intenționat instituirea unui sistem de calcul al rentelor pentru veteranii de război, prin raportare la același criteriu (solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării), deoarece anterior stabilirea rentelor se efectua prin raportare fie la solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării, fie la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Scopul urmărit prin intrarea în vigoare a respectivei ordonanțe a fost deci cel de a introduce un unic element de referință în raport de care să se determine rentele veteranilor de război - solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării - pentru că între diferitele categorii de veterani existau discrepanțe nejustificate, solda unui sublocotenent din cadrul MIRA fiind mai mică decât cea unui sublocotenent din Ministerul Apărării. Acesta este și sensul în care trebuie interpretată expunerea de motive a OUG nr.12/2004.
La aceeași concluzie, a netemeiniciei pretențiilor recurentei-reclamante, se ajunge și prin faptul că în conținutul art.141se utilizează sintagma "după caz". Existența acesteia confirmă ipoteza că la calculul rentei se vor menține diferențierile dintre veteranii de război ce decurg din interpretarea art.13 și 14, fiecare dintre cele patru categorii (cazuri) de veterani urmând să beneficieze de o rentă stabilită strict conform procentului și soldei, de grad și/sau funcție, indicate expres de lege prin normele juridice sus amintite.
Fără îndoială că textul art.141ar fi putut să beneficieze de o redactare mai atentă și mai îngrijită, prin folosirea expresiei "în funcție de solda de grad și/sau funcție, după caz", situație în care nu s-ar mai fi ajuns la litigii precum cel de față. Însă, chiar și în actuala sa redactare, norma despre care facem vorbire oferă suficiente elemente pe baza cărora să se poată stabili care a fost intenția legiuitorului și rațiunea introducerii art.141prin OUG nr.12/2004.
Împrejurarea că s-au pronunțat hotărâri judecătorești prin care s-a dispus calcularea rentei cuvenite unor veterani de război precum recurentului, în sensul solicitat prin acțiunea ce a declanșat prezentul proces, nu are nici o relevanță juridică, întrucât practica judiciară (jurisprudența) nu constituie izvor de drept și nu poate crea vreo obligație pentru alte instanțe de judecată.
Oricum, hotărârea recurată trebuie menținută în totalitate și pentru că în speță sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 45/10.11.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, în dosarul nr. 23/2008. Prin această decizie s-a statuat că prevederile art. 14/1 raportate la dispozițiile art.13 și 14 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art.13 și 14 din lege, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, a unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale. Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art.329 Cod pr.civilă, iar conținutul ei demonstrează netemeinicia pretențiilor deduse judecății.
Față de conținutul deciziei pronunțate în interesul legii se desprinde cu claritate concluzia că egalizarea tuturor veteranilor de război s-a realizat doar asupra elementului de referință asupra căruia trebuie calculată renta veteranilor de război,respectiv solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, nicidecum că sistemul de referință ar fi solda de grad și solda de funcție la care s-ar aplica procentele instituite de art.13 și 14 din Legea nr.44/1994, cum greșit susține recurentul.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, necuprinzând motive străine de natura pricinii, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.5611 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15925/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./10.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
