Cerere recalculare pensie. Decizia 1819/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8674/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1819/
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta împotriva sentinței civile nr.6229 din data de 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4,având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/23.03.2009, intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 13.03.2009, de către intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4, întâmpinare în dublu exemplar.
Curtea comunică avocatului recurentei, copie întâmpinare.
Avocatul recurentei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri: nota de lichidare, copia procesului verbal încheiat în 12.05.2006, în urma căruia i-a fost înmânată nota de lichidare, copia regulamentului de ordine interioară, copia certificatelor medicale, pentru a dovedi că la judecata fondului nu s-a putut prezenta să-și formuleze apărările și copia statelor de plată pe lunile februarie 2006 și martie 2006.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4, prin consilier juridic solicită respingerea probei cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată de avocatul recurentei, întrucât nu sunt utile cauzei.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă, încuviințează pentru recurenta, proba cu înscrisuri, urmând a aprecia asupra lor la momentul deliberării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință solicită respingerea acțiunii formulată de DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4. Se arată că, în sentința recurată nu este precizat termenului căii de atac. De asemenea, cât privește cererea reconvențională solicită să fie socotită în termen, având în vedere copiile certificatelor medicale depuse la dosar. Se solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4, prin consilier juridic solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Cât privește cererea reconvențională formulată de recurenta în dosarul de fond, solicită respingerea acesteia ca tardiv formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6229/10.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 în contradictoriu cu pârâta și a obligat pârâta la restituirea sumei de 849 lei reprezentând indemnizație de concediu de odihnă; s-aluat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta a fost salariata reclamantei până la data de 05.05.2006, când raporturile de muncă au încetat în baza dispozițiilor art.55 lit.h Codul muncii.
Pârâta a efectuat în integralitate concediul de odihnă aferent anului 2006, respectiv 6 zile în luna ianuarie 2006 și 19 zile în luna februarie 2006 iar în perioada 09.02.2006-01.05.2006 a beneficiat de concediu fără plată în număr de 82 zile.
Potrivit dispozițiilor art.140 al.2 Codul muncii, concediul de odihnă se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. Întrucât pârâta nu a prestat activitate pe anul 2006 până la încetarea raporturilor de muncă, tribunalul a reținut că acesteia nu i se cuvenea acordarea concediului de odihnă și nici a indemnizației aferente, astfel încât suma de 849 Ron încasată de reclamantă reprezintă plată nedatorată făcută de angajator, astfel că în baza dispozițiilor art.272 Codul muncii, a obligat pârâta la restituirea sumei de 849 Ron către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal pârâta prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în pretenții și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură, ceea ce atrage sancțiunea nulității, fiind incidente dispozițiile art.305pct.5 Cod pr.civilă.
Hotărârea nu a fost redactată și comunicată în termenul legal de 15 zile de la pronunțare, iar în dispozitivul hotărârii, contrar dispozițiilor art.261 al.1 pct.7 Cod pr.civilă nu se precizează și termenul de exercitare al căii de atac, ci doar calea de atac.
Susține recurenta că hotărârea cuprinde motive contradictorii, instanța interpretând greșit atât probatoriul cât și actul juridic dedus judecății, făcând o aplicare greșită a legii, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă.
Tribunalul a reținut greșit faptul că raporturile de muncă între părți au încetat în baza art.55 lit.h Codul muncii și nu lit.
Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că recurenta ar fi beneficiat de 82 zile concediu fără plată, neținând cont de faptul că, concediul fără plată se calculează nu pe zile calendaristice ci pe zile lucrătoare. În perioada 1 ianuarie 2006 - 5 mai2006, raporturile de muncă erau în vigoare ceea ce înseamnă că recurentei îi reveneau un număr de 8,33 zile CO.
Arată recurenta că instanța de fond nu a reținut că în zilele de 3 și 4 ianuarie 2006, deși a fost în activitate, aceasta nu a fost remunerată, iar începând cu 21.03.2006 i s-au aprobat efectuarea a 9 zile de recuperare pentru orele suplimentare și neplătite, care nu au fost plătite iar după reluarea activității, 02.05.2006, recurenta nu a fost plătită pentru 3 zile, respectiv 2,3 și 4mai 2006.
Se susține că nota de lichidare depusă la dosar nu este identică cu cea înmânată recurentei la 12 mai 2006, din exemplarul înmânat acesteia nerezultând că aceasta ar avea debit față de reclamantă, ceea ce înseamnă că unele rubrici au fost completate ulterior.
Recurenta menționează că motivele de recurs țin loc de întâmpinare la acțiune, solicitând a fi repusă și în termenul de formulare a cererii reconvenționale potrivit dispozițiilor art.103 al.1 Cod pr.civilă, dat fiind faptul că în perioada 26.09.2008-14.10.2008 s-a aflat în și nu s-a putut apăra în proces.
Solicită admiterea cererii reconvenționale în temeiul dispozițiilor art.119 și următ. Cod pr.civilă și obligarea reclamantei la desdăunare potrivit dispozițiilor art.998-999 Cod civil, respectiv la restituirea bunurilor personale sau contravaloarea acestora, pe care a refuzat să i le restituie, evaluate la 400 lei (radiocasetofon, cărți specialitate, veselă pentru protocol, etc.) și obligarea la plata sumei de 250 lei pentru lipsa de folosință a acestora.
Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefiind fondat, pentru considerentele ce urmează:
Motivele de nulitate invocate de către recurentă nu vor putea fi reținute, întrucât chiar dacă instanța de fond nu a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.79 al.2 din Legea nr.168/1999, depășirea acestui termen nu atrage sancțiunea nulității, termenul fiind unul de recomandare iar nu de decădere. Împrejurarea că în sentința atacată s-a omis a se preciza termenul de exercitare al căii de atac nu atrage nulitatea hotărârii, întrucât termenul exercitării căii de atac este prevăzut de lege, iar pe de altă parte, recurenta nu a suferit vreo vătămare prin această omisiune, recursul fiind declarat în termen.
Nici faptul că instanța de fond a reținut că raporturile de muncă între părți au încetat în baza dispozițiilor art.55 lit.h și nu în baza art.55 lit.b Codul muncii nu are relevanță juridică, fiind vorba de o eroare materială.
Susținerile recurentei în ceea ce privește modalitatea de soluționare pe fond a cauzei nu vor putea fi reținute.
Potrivit dispozițiilor art.140 al.2 Codul muncii, concediul de odihnă se acordă proporțional cu activitatea prestată pe un an calendaristic.
În perioada 05.01.2006-09.02.2006 recurenta s-a aflat în concediu de odihnă iar începând cu 09.02.2006 a fost în concediu fără plată până la data de 01.05.2006, conform cererilor nr.1221/15.12.2005 și nr.583/09.03.2006. Așadar, în perioada 05.01.2006-01.05.2006 recurenta nu a prestat activitate în cadrul instituției pentru a putea beneficia de cele 8,33 zile de concediu odihnă, cum menționează aceasta, iar susținerile în sensul că începând cu 21.03.2006 i s-a aprobat 9 zile de recuperare pentru orele efectuate și neplătite nu au fost probate, din probele administrate rezultând că în perioada 05.01.2006-01.05.2006 recurenta s-a aflat în concediu de odihnă și în concediu fără plată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată în recurs, Curtea constată că recurenta face o confuzie între procedura înaintea primei instanțe și cea prevăzută în recurs, știut fiind că potrivit dispozițiilor art.119 (3) Cod pr.civilă, cererea reconvențională se depune odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare, fiind inadmisibilă formularea unei asemenea cereri în recurs, ca și formularea unei cereri de repunere în termen în acest sens, recurenta având posibilitatea formulării unei cereri în acest sens pe cale separată.
Față de considerentele ce preced, Curtea reține prin hotărârea formulată că instanța de fond nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 al.2, hotărârea fiind motivată în fapt și în drept. Totodată, tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecății, făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, neputându-se reține motivele de nelegalitate invocate, respectiv dispozițiile art.304 pct.5, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.6229 din data de 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex.27.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
