Cerere recalculare pensie. Decizia 2018/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8472/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2018/
Ședința publică de la 31.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5748/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15975/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/03.03.2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 25.03.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.04.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.15975/3/AS/2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a drepturilor de pensie, cu luarea în considerare a sporului provenit din adaosul pentru munca prestată în acord global, începând cu data de 01.12.2005, conform adeverinței nr. 117/22.02.2008 eliberată de SC SA.
Prin sentința civilă nr.5748/17.09.2008, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 117/22.02.2008 eliberată de SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin buletinul de calcul nr. -/21.07.2005 au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, conform OUG nr. 4/2005 și HG nr. 1550/2004, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 2,20240 puncte.
Prin cererea adresată Casei Locale de Pensii Sector 2 cu notificarea nr. 176/28.02.2008 trimisă prin BEJ G, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei, cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința nr. 117/22.02.2008 eliberată de SC SA, însă pârâta nu a soluționat cererea, nesocotind termenul prevăzut de art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005 coroborat cu art. 86 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește temeinicia cererii de recalculare a pensiei, tribunalul a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie. Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
OUG nr. 4/2005 stabilește în art. 1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor legii pensiilor.
Ori, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005, legiuitorul precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent". În aceeași anexă, la punctul VI, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Tribunalul a reținut că potrivit art.3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege. Acest principiu este reiterat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar. Angajatorul însuși atestă în cuprinsul adeverinței eliberate că plata contribuției de asigurări sociale s-a efectuat și în raport de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului. Pe de o parte, se afirmă principiul contributivității în art.2 al legii cadru. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație corespunzătoare din partea statului, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bad eclarat recurs la data de 10.11.2008, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 02.12.2008, sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.5748/17.09.2008 în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Arată recurenta că hotărârea pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea legii, respectiv art. 2 lit. c și d din Legea nr.19/2000 potrivit cărora sistemul public de asigurări sociale se organizează cu respectarea principiului solidarității sociale și principiului obligativității.
Consideră greșită hotărârea instanței de fond prin care se acordă intimatului-reclamant dreptul de a i se recalcula cuantumul pensiei cu luarea în considerare a acordului global, în primul rând față de dispozițiile art. 4 și 5 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucrul "în acord global". Astfel, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a contribuției, de venituri suplimentare pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege. Acesta este și motivul pentru care legiuitorul nu le-a încadrat în categoria sporurilor cu caracter permanent.
În al doilea rând, după cum rezultă din dispozițiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 19/2000, contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând participarea salariaților la profit, premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.
În fine, Casa de Pensii a Municipiului B precizează că sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute de Legea nr. 49/1992 și OUG nr.4/2005. Ori, potrivit dispozițiilor pct. VI din anexa OUG nr. 4/2005, formele de retribuire în acord global nu fac parte din sporurile cu caracter permanent și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Recurenta-pârâtă a invocat și decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale prin care s-a analizat constituționalitatea dispozițiilor pct. VI din anexa OUG nr. 4/2005.
La data de 25.03.2008, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Se invocă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de fond prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța a interpretat și aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
În cauză, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că s-au nesocotit dispozițiile punctului VI din anexa OUG nr. 4/2005, precum și art. 26 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, norme care exclud de la stabilirea punctajului mediu anual, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, a sumelor reprezentând retribuirea salariaților în sistem de acord global.
Critica este nefondată.
Curtea notează faptul că scopul recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în baza OUG 4/2005, a fost acela de a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie. Așadar, la recalcularea pensiei intimatului-reclamant, instituția pârâtă a fost ținută să respecte dispozițiile art. 78 din Legea nr. 19/2000, adică să determine punctajul anual al asiguratului și cuantumul pensiei, după regulile generale ale Legii nr. 19/2000. În acest sens, numărul de puncte realizat în fiecare lună trebuia calculat prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau după caz, a venitului lunar asigurat la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice. Așadar, la stabilirea venitului lunar asigurat trebuie avute în vedere toate sume încasate de intimatul-reclamant și la care s-au determinat contribuții de asigurări sociale, ceea ce în esență reprezintă o aplicație a principiului contributivității prevăzut în art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr. 57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr. 2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art. 3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimatul-reclamant în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator SC SA în adeverința eliberată sub nr. 117/22.02.2008 și care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, prin modificarea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie.
Se impune a fi menționat că în raționamentul juridic prezentat anterior, dispozițiile art. 26 din Legea nr.19/2000 ca, de altfel, și principiile solidarității sociale și al obligativității care stau la baza organizării sistemului public de pensii, citate de recurentă, nu au relevanță și nu pot duce la modificarea hotărârii. Mai mult, art. 26 din Legea nr. 19/2000 se aplică numai începând cu 1.04.2001 și nu poate fi aplicat retroactiv asupra drepturilor de pensie cuvenite intimatului-reclamant. În sens opus normelor aici analizate, în perioada de timp în care intimatul obținea venituri în acord global (1974-1996) legislația prevedea plata contribuției de asigurări sociale pentru aceste venituri.
În fine, Curtea consideră, cum de altfel corect a hotărât și tribunalul, că principiul contributivității trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile punctului VI din anexa OUG nr.4/2005 care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000.
Ori, legea pensiilor, act normativ cu forță juridică superioară unei ordonanțe, reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale și se aplică cu preeminență. Împrejurarea că prin decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, nu este de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții. În considerentele deciziei s-a reținut că noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie, iar verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, Curtea va dispune obligarea recurentei-pârâte care se găsește în culpă procesuală să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată efectuate în recurs în valoare de 550 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr.146/25.03.2009 eliberată de Cabinet de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5748/17.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15975/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în valoare de 550 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /tehn.
2 ex./29.04.2009
Tribunalul București
Judecători,
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
