Cerere recalculare pensie. Decizia 2107/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2107/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 1175 din 4 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimata, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul intimatei - avocat cu delegație în dosarul instanței de fond, lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimatei arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1175 din 4 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a dmis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și în consecință s-a anulat decizia nr. R 30701/19.02.2009.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamantă cu luarea în calcul a grupei I de muncă pentru perioada 01.03.1977-01.04.1992, în procent de 50% conform adeverinței nr. 667/06.02.2007 emisă de - INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI MINIERE C și a veniturilor suplimentare cuprinse în adeverința nr. 668/06.02.2007, precum și să achite reclamantei suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia din data de 19.02.2009, reclamantei i s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare. S-a reținut, de asemenea, că stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă nu permite reducerea necesară a vârstei standard de pensionare.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a nr.HG1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr.50/1990. Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate. Or, din adeverința nr.666/2007 și 667/2007 rezultă că reclamanta a făcut dovada că în perioada pretinsă a lucrat în grupa I de muncă în procent de 50 % din timp lucrat (9-10). Așa fiind, instanța A considerat că pârâta în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa I de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi. Mai mult, pârâta depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi nu trebuie trecut cu vederea faptul că, drept urmare a încadrării reclamantei în grupa I de muncă pentru perioada specificată, pârâta a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De asemenea, prin adeverința nr. 668/2007, reclamanta a dovedit că pentru acordul global, compensațiile și premiile primite în perioada 1977-1996 s-au reținut contribuțiile la asigurările sociale, astfel încât în baza principiului contributivității, de aceasta trebuie să se seama la stabilirea cuantumului pensiei.
Față de cele ce preced, instanța, în temeiul art. 50 alin.1 și următoarele din Legea nr.19/2000 republicată, a admis acțiunea formulată de către reclamantă și pe cale de consecință, a anulat decizia de respingere a cererii de pensionare.
Conform art. 274 Cod Procedură Civilă pârâta a suportat cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă cu angajarea avocatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtaCasa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii.
În motivare, pârâta a arătat că potrivit art. 164 al Legii nr. 19/2000, la determinarea punctajului anual, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de clacul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În ce privește art.78 alin. 4, consideră că sumele în discuție sunt realizate înainte ca baza de calcul să devină venitul brut, astfel că nu sunt contributive; pentru premii nu se datora contribuția conform art.26 din lege; conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, printre sumele care au făcut parte din caza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, nu se regăsesc și cele pentru munca în acord, pentru că asupra acestui spor nu se datora contribuția pentru pensia suplimentară (art.64 din Legea nr.3/1977).
La punctele 3 și 7 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede că pot beneficia de recunoașterea grupei categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Nu se regăsește încadrată în aceste prevederi profesia respectivă (care prin natura ei nu implica propriu-zis acele condiții grele, caracterizate prin condiții nefavorabile de microclimat, prezența noxelor, prin risc deosebit, prin expunerea fizică la pericole faptice care apar în timpul procesului de producție, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, suprasolicitare fizică sau nervoasă).
Rămâne în sarcina reclamantului indicarea unui temei legal pentru încadrarea în grupa de muncă.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Acesta poartă pe de o parte asupra obligativității de a lua în calcul o adeverință din care reiese grupa de muncă I pentru o anumită perioadă iar pe de altă parte, asupra obligativității de a lua în calcul anumite venituri suplimentare cuprinse în adeverință, pentru stabilirea cuantumului pensiei.
Raportat la primul motiv de recurs, cel privind luarea în considerare a grupei de muncă, Curtea reține că Legea nr. 19/2000 acordă o serie de facilități pentru pensionarii care au desfășurat activitate salariată în grupele de muncă, în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale. Așa cum arată reclamanta, potrivit art. 44 ind. 1 din Ordinul nr. 340/2001, "ersoanele p. care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă conform legislației anterioare pot solicita pensie pentru limita de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 4 de la art. 167^1 din lege. În acest caz reducerea se face din vârsta standard a anului, respectiv a lunii în care se deschide dreptul de pensie pentru limită de vârstă, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii de deschidere a dreptului".
Reclamanta a depus la dosarul de pensie adeverința nr. 666/06.02.2007 prin care fostul angajator atestă că aceasta a lucrat în grupa I de muncă în perioada 01.03.1977-01.01.1992, cu 50% din timp.
Așa cum reiese din întâmpinarea depusă la fond și din cererea de recurs, pârâta recurentă refuză luarea în considerare a acestei adeverințe, apreciind că nu se pot asimila atribuțiile funcției de tehnician proiectant cu cele ale muncitorului care lucrează efectiv în condițiile descrise conform art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 50/1990.
Refuzul pârâtei nu este legitim.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, " de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2." Prin urmare, selecția făcută de pârâtă pe motiv că tehnicienii nu au lucrat în condiții similare muncitorilor este neîntemeiată și în contra stipulațiilor actului normativ în discuție.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 și 6 din Ordin, "Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. -
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Se constată că actul normativ incident prescrie o metodologie clară de nominalizare a persoanelor care au desfășurat activitate în grupele de muncă, astfel încât actul emis de angajator în urma aplicării acestui procedeu legal nu poate fi ignorat de către pârâtă decât în măsura în care ar obține anularea acestuia. Or, dat fiind că recurenta nu a făcut dovada că ar fi dobândit constatarea prin instanță a nulității adeverinței nr. 666/06.02.2007, cu privire la grupa de muncă în care reclamanta și-a desfășurat activitatea și nici în prezentul cadru procesual nu a investit instanța cu o astfel de cerere, atitudinea acesteia de a ignora încadrarea în grupa I de muncă a activității reclamantei apare ca abuzivă și contrarie dispozițiilor legale, situație în care sentința pronunțată, prin care se sancționează comportamentul abuziv al pârâtei, este temeinică și legală.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, vizând luarea în calcul a veniturilor suplimentare cuprinse în adeverința nr. 668/2007, pentru stabilirea cuantumului pensiei, Curtea reține că este deopotrivă nefondat.
Adeverința menționată cuprinde, cu titlu de venituri suplimentare, acordul global, compensații și prime primite de reclamantă.
Luarea în considerare a acestor venituri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale "b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege;
()
e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Faptul că art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 stipulează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991 ) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă", iar la alin. 3 se statuează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare" și că art. 10 din Legea nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că "retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate", nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat". Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de "câștig brut" se includ și sporul pentru muncă în acord, premiile și compensațiile, chiar dacă acestea nu au avut caracter permanent.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale". Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Nu poate fi reținută afirmația recurentei că asupra premiilor nu s-a reținut contribuția de asigurări sociale față de prevederile art. 26 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că aceste venituri au fost realizate până în anul 1996, or Legea nr. 19/2001 a intrat în vigoare în anul 2001, astfel încât plata contribuției de asigurări sociale s-a realizat, în raport de aceste premii, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, citat mai sus.
Art. 64 din Legea nr. 3/1977, invocat de asemenea în cererea de recurs, nu are relevanță în soluționarea cauzei, având în vedere că reglementa situația pensiei suplimentare, bazată pe principiul mutualității între persoanele asigurate, neavând aplicabilitate în stabilirea pensiei de stat sub incidența Legii nr. 19/2000.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ.
Va obliga pârâta recurentă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei, onorariu avocațial achitat de reclamanta intimată, conform chitanței depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 1175 din 04.05.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 250 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -, -
GREFIER
Red./Dact.
4 ex/ 02.11.2009
Jud.fond: și
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
