Cerere recalculare pensie. Decizia 2240/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 413/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2240/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.6337 din data de 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17866/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat d-na cu împuternicire avocațială atașată la fila 15 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/24.02.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții împrejurarea că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 24.03.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente până la acest termen de judecată.
Intimatul-reclamant prin avocat arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant prin avocat solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca neîntemeiat, și menținerea hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală, conform motivelor dezvoltate în întâmpinare. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.05.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.17866/3/AS/2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr.4/2005 coroborat cu HG nr.733/2005, începând cu data de 01.09.2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.6337/14.10.2008, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența între pensia recalculată conform sentinței și pensia efectiv încasată pe perioada 01.12.2005 la zi; a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului au fost recalculate prin buletinul de calcul nr.-/01.10.2004 emis de Casa de Pensii Sector 1, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, începând cu data de 1.12.2005, fiind determinat un punctaj mediu anual de 1,84564 puncte.
Relativ la stagiul complet de cotizare, tribunalul a reținut că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului s-au deschis în 01.02.1997 și că pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensiei în temeiul nr.OUG 4/2005 s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani, prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
La data deschiderii dreptului la pensie în temeiul Legii nr.3/1977, reclamantul împlinise vârsta de 51 de ani și realizase un stagiu de 25 ani, 1 lună și 17 zile în grupa I de muncă, fapt dovedit și de mențiunile din carnetul de muncă.
S-a statuat că potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 si 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, în aplicarea noii legi a pensiilor, "stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977", iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Tribunalul a reținut că, potrivit art.4 din HG nr.478/1990, personalul din întreprinderea "" B cuprins în grupele I și a Il-a de muncă poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități astfel: minimum 20 de ani în grupa I de muncă și are vârsta de 45 de ani; minimum 25 de ani în grupa a Il-a de muncă și are vârsta de 50 de ani.
Intimata a considerat că numai în cazul unor asemenea acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977 stagiul complet fiind de 30 de ani.
Interpretarea intimatei a fost considerată eronată întrucât nu există nici o rațiune pentru a considera că petentul nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale care nu derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare.
Câtă vreme contestatorul a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru grupa I de muncă impus de Legea nr.3/1977, este absurd să se considere că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant. In cazul nevăzătorilor, stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Tribunalul a considerat că prin Normele tehnice emise de CNPAS privind evaluarea pensiilor din fostul sistem de asigurări sociale, în mod eronat, se consideră că doar în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile, așa cum prevede Legea nr.3/1977, iar nu de un alt act normativ special, iar în cazul celorlalți pensionari se reține fără deosebire un stagiu complet de 30 de ani.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, prima instanță a constatat că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este de exemplu HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse de art.14 din Legea nr.3/1977 potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de munca, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (art.14 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impunea cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr. 3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
Pe cale de consecință, constatând nerespectarea dispozițiilor legale, în baza art.87 din Legea nr.19/2000, tribunalul a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Întrucât luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare mai redus determină un punctaj mediu anual mai mare decât cel aflat în plată, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența între pensia recalculată conform sentinței și pensia efectiv încasată pe perioada 01.12.2005 la zi.
Cererea reclamantului ca drepturile să îi fie acordate de la data de 01.09.2005 a fost găsită neîntemeiată și respinsă întrucât pensia acestuia a intrat în procedura recalculării la data de 01.12.2005, conform HG nr.1456/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 22.12.2008 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 19.01.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod pr.civilă, se critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie și se solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței pronunțate în sensul respingerii în tot a acțiunii formulată de.
Susține recurenta că Tribunalul Bucureștia reținut în mod greșit in considerentele sentinței încălcarea de către Casa Locală de Pensii sector 1 dispozițiilor art.1 din OUG4/2005, art.2 alin.1 și 2 din nr.HG1.550/2004, precum și a prevederilor art.14 alin.1, 2 si 3 din Legea nr.3/1977.
Actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular, prin luarea în considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se consideră perioadă de cotizare. Pe baza acestui principiu, pentru fiecare lună și pentru întreaga perioada ce constituie vechime in muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător in raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
Stagiul de cotizare este definit de art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 ca fiind "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea in vigoare a prezentei legi-".
Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta sociala prevedea în art.14 alin.1 ca persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, sau cel puțin 25 de ani in grupa II de munca, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea in munca de un an si sase luni pentru grupa I de munca si, respectiv, un an si trei luni pentru grupa II de munca. In acest context, asigurații care si-au desfășurat activitatea in grupe speciale de munca si ale căror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cat si de majorarea vechimii in munca, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa I sau II de munca sunt acordarea sporului pentru vechimea in munca si posibilitatea pensionarii înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
In ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacra asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", consideră recurenta-pârâtă că acesta nu poate fi aplicat in cauză, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
La data de 01.04.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauza si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică in cererea de recurs textele de lege pe care consideră ca instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/19977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 20 de ani care trebuie luat in calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.02.1997, fiind emisă decizia nr.-/20.03.1997, în temeiul Legii nr.3/1977 de către Primăria Sectorului 1 B - Comisia de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 45 de ani și 4 luni întregită la 45 de ani, din care 26 de ani, 6 luni și 14 de zile de activitate în grupa I de muncă, precum și 7 ani, 3 luni și 16 de zile în grupa a III-a de muncă.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatului reclamant au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art. 78 din Legea nr. 19/2000. A fost emisă în acest sens decizia de pensie nr.-/30.11.2005 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, intimata trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977, se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3).
O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatului-reclamant îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și prin raportare la noua lege, punctajul anual al intimatului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatului-reclamant și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul legii nr. 40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
Văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurenta-pârâtă care se găsește în culpă procesuală, să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr.351/30.03.2009 eliberată de Cabinet de Avocat " ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.6337 din data de 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17866/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./07.05.2009
Jud.fond: Fl.;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
