Cerere recalculare pensie. Decizia 2263/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 386/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă -.2263/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recursului formulat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.7360 din data de 26.11.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22496/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 26.03.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente adverse până la acest termen de judecată.
Curtea în ședință publică, procedează la identificarea intimatului-reclamant, acesta legitimându-se cu Seria -.- eliberată de Secția nr.11 la data de 21.04.2000.
Intimatul-reclamant întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală, conform motivelor dezvoltate pe cale de întâmpinare.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7360/26.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
A fost obligată pârâta să emită o decizie, însoțită de buletinul de calcul, prin care să calculeze pensia anticipată parțial cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.07.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 150/30.01.2008 emisă de SC SA.
În considerente a reținut că prin decizia nr. -/10.01.2008 au fost stabilite drepturile de pensie cuvenite reclamantului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Prin cererea înregistrata la casa locală de pensii sub nr. -/02.06.2008 reclamantul a solicitat, în baza art. 169 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, recalcularea pensiei, în sensul de a se lua în considerare și veniturile suplimentare realizate ca urmare a utilizării sistemului de retribuire în acord global. Reclamantul a anexat cererii de recalculare adeverința nr. 150/30.01.2008 emisă de SC SA.
Pârâta Casa de Pensii a Municipiului B nu a soluționat aceasta cerere de recalculare a pensiei. Conform art. 169 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, coroborat cu art. 86 din Legea nr. 19/2000, aceasta cerere trebuia soluționata în 45 zile de la înregistrare. Față de aceste dispoziții, instanța a obligat pârâta să emită o astfel de decizie, prin care să soluționeze cererea de recalculare a pensiei formulata de reclamant.
Dată fiind practica îndeobște cunoscută a caselor locale de pensii de a nu lua în considerare la stabilirea drepturilor de pensie veniturile obținute în sistem de acord global sau alte venituri suplimentare atestate de angajatori, instanța ar trebui nu doar să oblige pârâta să soluționeze cererea de recalculare a pensiei formulata de către reclamant, adică să dea o soluție, oricare ar fi aceea, ci să analizeze "pe fond" pretenția reclamantului, adică să hotărască dacă aceste venituri trebuie sau nu valorificate.
În ceea ce privește temeinicia cererii de recalculare a pensiei, instanța a reținut că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1 Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 al. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 a Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005 la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plata și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma în art. 2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr. 4/1005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul, văzând și dispozițiile art. 155 lit. e) și f) din Legea nr. 19/2000, a apreciat ca fiind întemeiat acest capăt de cerere și, în baza art. 169 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2008, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 150/30.01.2008 emisă de SC SA.
Dispozițiile art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevăd că pensia recalculata se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, adică, în speța de față, începând cu data de 01.07.2008.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului recurenta solicită instanței să constate că, din adeverințele emise de angajator nu reiese faptul că s-a plătit contribuția la pensia suplimentară conform art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977:
Potrivit art. 65 "Persoanele care au contribuit, în condițiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentară, beneficiază de această pensie de la data încetării activității lor ca urmare a pensionării.
Pentru persoanele care au contribuit cu 2%, pensia suplimentară se stabilește în procente din retribuția tarifara folosită la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție".
Din cuprinsul adeverinței nu rezultă că unitatea angajatoare a plătit contribuția pentru pensia suplimentară de 2%, conform art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966 și, în consecință, unitatea angajatoare nu își asumă responsabilitatea pentru luarea în calcul a acestor sume privind recalcularea drepturilor de pensie.
Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Aceasta contribuție este de 2% din salariul tarifar lunar de încadrare și se varsă prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Naționala a România. Pentru o înțelegere mai exactă a punctului de vedere al, recurenta aduce la cunoștință instanței prevederile art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 care reglementa lucrul în "acord global".
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncă, retribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncă, retribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.
Conform "Mențiuni" de la punctului VI din ANEXA OUG nr.4/2005, privind sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual nu fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent prevăzute de Legea nr.49/1992, următoarele sporuri pe care recurenta le redă mai jos.
Mențiune: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- al 13-lea salariu;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent."
Asupra acestui fapt s-a pronunțat și Curtea Constituționala prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Ținând seama de cele de mai sus, recurenta consideră corect stabilite drepturile de pensie și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr.7372 (pronunțată în data de 26.11.2008), potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 3041pr. civ. și respingerea acțiunii reclamantului.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, se reține că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințe eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentului, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverința depusă la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată, art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petent au avut caracter permanent, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
În fine. se reține și caracterul nepertinent al motivului referitor la plata contribuției pentru pensia suplimentară, în discuție nefiind acordarea unui atare tip de pensie, ci valorificarea, la recalcularea pensiei din sistemul public, a unor venituri suplimentare pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale; mai mult, adeverința nr. 150/30.01.2008 emisă de SA menționează expres virarea contribuției pentru pensia suplimentară, astfel că motivul formulat este și nefondat.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverința depusă la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.7360 din data de 26.11.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./21.04.2009
Jud. fond: /
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
