Cerere recalculare pensie. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 249/ Dosar nr-
Ședința publică din 09 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B, împotriva sentinței civile nr. 2075 din data de 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 09 martie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 2075/19.12.2008, Tribunalul Brașova admis contestația formulată de contestatoarea -, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și, în consecință a obligat intimata să recalculeze și să acorde drepturile de pensie ale contestatoarei, stabilite prin Decizia nr.-/31.08.2005, prin valorificarea veniturilor obținute prin retribuirea în acord global și a celor obținute prin plata orelor suplimentare, înscrise în Adeverința nr.67/27.08.2008, eliberată de SC SA B, începând cu data de 1.10.2005 și a obligat intimata să plătească în favoarea contestatoarei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la intimată sub nr.5237/2008, contestatorul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 67/27.08.2008 emisă de SC B A, potrivit căreia a beneficiat de venituri suplimentare față de salariul de bază și sporurile înregistrate în carnetul de muncă, obținute prin retribuirea în acord global și pentru orele suplimentare.
Potrivit adeverinței menționate, în perioada iunie 1968 - septembrie 1992, contestatoarea a beneficiat de venituri suplimentare obținute prin retribuirea în acord global (coloana a 4-a) iar în perioada decembrie 1963 - mai 1964 contestatoarea a beneficiat de venituri în plus pentru orele suplimentare (coloana a 6). Aceste venituri suplimentare au fost plătite din fondul de salarii iar angajatorul a calculat și a virat contribuția de asigurări sociale, aferentă acestora, conform legii.
Intimata a refuzat recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului stabilite prin decizia nr.-/31.08.2005, prin valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând retribuția în acord global și orele suplimentare.
Retribuirea în acord global presupune salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
În accepțiunea Legii nr. 49/1992, art. 3, au caracter de spor permanent sporul de vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran precum și pe platformele marine de foraj, îndemnizația de zbor, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare dar și alte sporuri cu caracter permanent, prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
Într-o altă interpretare, veniturile suplimentare obținute de contestator sub forma retribuirii în acord global reprezintă un spor cu caracter permanent, prevăzut și în legislația anterioară anului 1989 privind institutele de cercetare proiectare și erau acordate lunar, fiind incluse în câștigul brut realizat și impozitate conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prevederea legală mai sus citată a fost menținută și prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul, prin art. 2.
Același caracter de spor cu caracter permanent îl are și venitul obținut de contestator pentru orele suplimentare, din adeverința emisă de angajator rezultând frecvența acordării acestuia în perioada susmenționată.
Potrivit adeverinței nr. 67/27.08.2008 emisă de SC. B pentru aceste venituri suplimentare realizate de contestator, ce au făcut parte din fondul de salarii, s-a calculat și s-a virat contribuția de asigurări sociale, conform Decretului nr. 389/1972.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, ce constituia dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu, al proporționalității pensiei cu contribuția la asigurările sociale, este consacrat expres de Legea nr. 19/2000 prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Conform art. 23 alin. 1 lit. a) din același act normativ, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, iar în raport cu acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000. Potrivit alin. (3) al art. 23 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 250/2007, baza de calcul mai sus menționată este venitul brut realizat lunar. De asemenea, potrivit art. 78 alin. (4), modificat prin art. I pct. 6 al Legii nr. 250/2007, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Susținerile intimatei relative la inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 250/2007 nu sunt fondate. Faptul că acesta act normativ nou se aplică efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute în trecut (facta futura), nu înseamnă că această lege retroactivează. Susținându-se că acest act normativ s-ar aplica numai persoanelor cărora li s-au stabilit drepturi de pensie după intrarea în vigoare a acestuia ar conduce la discriminări între diferitele categorii de pensionari, respectiv între cei pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/72007, și care ar fi dezavantajați, și cei pensionați ulterior intrării în vigoare a acesteia, ceea ce este inacceptabil.
De asemenea, potrivit art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Contestatorul a depus adeverința menționată mai sus, în temeiul art. 4 alin. 3 din nr.OUG 4/2005, angajatorul asumându-și întreaga responsabilitate cu privire la valabilitatea și corectitudinea datelor furnizate în cuprinsul acestora.
Cum sporul de acord și pentru orele suplimentare evidențiat în adeverința nr. 67/27.08.2008 a fost acordat contestatorului lunar, fiind inclus în salariul brut lunar pentru care angajatorul a achitat contribuția sa unică la fondul asigurărilor sociale de stat, acesta trebuia luat în considerare de către intimată la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei, conform dispozițiilor pct. IV și V din anexa la.OUG nr. 4/2005, care prevăd posibilitatea includerii la recalculare a sporurilor pentru care s-a plătit contribuția la asigurările sociale.
Prin urmare, aceste plăți făcute în sistemul "acord global" și sporul pentru orele suplimentare pot constitui bază de calcul a pensiei, în primul rând dat fiind caracterul lor permanent și, în al doilea rând, dat fiind și includerea lor la plata contribuției la asigurările sociale de stat și la pensia suplimentară, conform adeverinței menționate, dispozițiile pct. VI din anexa la.OUG nr. 4/2005 nefiind aplicabile.
Soluția contrară ar determina încălcarea flagrantă a principiilor contributivității și proporționalității, enunțate mai sus, și ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestora în vederea atingerii scopului pentru care au fost dispuse. De asemenea s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de asigurat.
Prioritare sunt dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acestea dar nu le respectă, intimata având obligația de a respecta aceste principii de bază ale organizării și funcționării sistemului public.
În ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie recalculate, potrivit art. 7 alin. 5 din nr.OUG 4/2005, modificat de art.1 din Legea nr.262/2008, în situația în care cererea adresată Casei de Pensii este formulată în interiorul termenului de 5 ani, așa cum este cazul în speță, drepturile recalculate se acordă retroactiv, cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani calculat începând cu luna înregistrării cererii la Casa de Pensii.
Contestatorul a depus adeverința nr. 67/27.08.2008 în termenul menționat, astfel că este îndreptățit a beneficia de noile drepturi de pensie recalculate conform adeverinței începând cu data de 01.10.2005, textul de lege enunțat mai sus fiind derogatoriu de la prevederile art. 95 și 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile OUG nr. 4/2005, ignorând prevederile exprese ale acesteia, în sensul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire în acord, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
Se evidențiază faptul că sumele realizate în acord nu reprezintă spor cu caracter permanent și nu poate fi luat în considerare la determinarea punctajului anual. Pentru lucrul în acord nu s-a achitat contribuția individuală la pensia suplimentară și aceasta nu reprezintă spor cu caracter permanent care a intrat în baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG nr. 4/2005, art. 164 din Legea nr. 19/2000, art. III din Legea nr. 49/1992, Legea nr. 57/1974, Legea nr.2/1983 și Legea nr. 3/1977.
Examinând sentința atacată în raport de actele, lucrările dosarului și de motivele de recurs, Curtea reține că recursul este în parte întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Veniturile suplimentare obținute de contestatoare prin retribuire în acord global au fost menționate de fostul angajator în adeverința nr. 67/27.08.2008, prin care se face dovada că pentru aceste sume acordate contestatoarei a fost reținută și virată contribuția pentru pensia suplimentară și CAS la bugetul asigurărilor sociale.
Adeverințele emise în acest sens, în condițiile OUG 4/2005 reprezintă un act de voință al angajatorului care răspunde pentru toate mențiunile.
Potrivit deciziei 736/24.10.2006 Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din anexa la OUG 4/2005 a statuat că " verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au invocat sau nu contribuții la asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, fiind de competența exclusivă a instanței ".
Prin urmare interpretând aceste înscrisuri instanța de fond a apreciat corect asupra posibilității includerii acestuisporla recalcularea pensiei.
Interdicția prevăzută de OUG 4/2005 se referă la forma de atribuire în acord ca unica formă de remunerare a salariatului.
În situația încasării unor sporuri de acord global peste retribuția tarifară de încadrare devin aplicabile regulile din ordonanță referitoare la sporurile cu caracter permanent.
Întrucât acest spor are caracter permanent și a făcut parte din baza de calcul a pensiei, s-a plătit CAS pentru el, conform datelor oferite de angajator, instanța va dispune recalcularea pensiei în funcție de acesta.
De asemenea instanța apreciază că, în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta. Soluția contară ar determina încălcarea flagrantă a principiului proporționalității pensiei cu contribuția la asigurări sociale și ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care s-a dispus.
Altfel, s-ar crea o inechitate prin obținerea unui drept de pensie inferior în raport cu contribuția de asigurări sociale calculată și virată și o discriminare între persoanele ce au stagii de cotizare anterioare și ulterioare intrării în vigoare a legii 19/2000, în condițiile în care tot timpul baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost câștigul total.
De asemenea, curtea opinează în sensul că și în condițiile în care există anumite dispoziții legale exprese dar care derogă de la principiile pe care însăși legea le enunță în debutul ei, prioritate nu poate avea decât principiul, acesta fiind cel care generează starea de drept.
În ceea ce privește susținerea că potrivit legislației anterioare pentru lucrul în acord global nu s-a achitat contribuția individuală la pensia suplimentară, iar principiul proporționalității nu poate fi aplicat, instanța reține că potrivit adeverinței emisă de fostul angajator sporul de acord a fost acordat ca venit suplimentar la retribuția tarifară de încadrare, iar contribuția de asigurări sociale a fost plătită de angajator conform Decretului 389/1972 în procent de 15% asupra câștigului brut și respectiv net realizat de personalul salariat.
A aprecia că pentru perioada anterioară Legii 19/2000 este imperativ a se face dovada contribuției individuale la asigurări sociale, deși legislația anterioară nu prevedea această modalitate de contribuție datorită sistemului economic și fiscal al vremii, echivalează cu aplicarea retroactivă a legii, această formă de contribuție fiind instituită prin Legea 19/2000.
Această interpretare rezultă și din conținutul adeverinței 67/27.08.2008 pentru veridicitatea căreia emitentul este direct responsabil.
Prin Legea 27/1966 s-a instituit contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, iar din adeverința susmenționată, rezultă că "pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat conform Legii 27/1966.
În concluzie, ar fi discriminatoriu fapta de a refuza recalcularea pensiei pentru venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii 19/2000 pentru care s-au achitat contribuții la asigurări sociale în vechile sisteme legislative pentru considerentul că aceste dispoziții legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale și permiteau doar plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câștigului brut/net realizat de personalul lor, în comparație cu situația din prezent a asiguraților care beneficiază de asemenea recalculări potrivit legislației noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcție de veniturile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Pentru aceste considerente, se reține că, în mod corect prima instanță a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei, stabilite prin Decizia nr.-/31.08.2005 prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare obținute în acord global, înscrise în adeverința nr. 67/27.08.2008, emisă de SC SA
Însă veniturile obținute de contestatoare, reprezentând ore suplimentare, înscrise în aceeași adeverință nu pot fi luate în considerare la recalcularea pensiei, întrucât nu au avut caracter permanent, conform anexei 1 la OUG nr.4/2005, punctul VI.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 2075/19.12.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o va modifica în parte, în sensul admiterii în parte a contestației, înlăturării dispoziției privind obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare și a veniturilor obținute prin plata orelor suplimentare și menținerii restului dispozițiilor sentinței.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere menținerea dispozițiilor sentinței privind recalcularea pensiei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare obținute în acord global, Curtea va obliga recurenta la plata către intimata - a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 2075/19.12.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea - în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Înlătură dispoziția privind obligarea intimatei să recalculeze și să acorde drepturile de pensie ale contestatoarei, stabilite prin Decizia -/31.08.2005 prin valorificarea veniturilor obținute prin plata orelor suplimentare, înscrise în Adeverința nr.67/27.08.2008 eliberată de
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge restul pretențiilor formulate în recurs de recurenta Casa Județeană de Pensii
Obligă recurenta Casa Județeană de Pensii B la plata către intimata - a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./25.03.2009
Tehnoredact./27.03.2009/ 3 ex.
Jud. fond,
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Daniel Marius Cosma, Maria