Cerere recalculare pensie. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/R/2010
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gârbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2314 din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12.01.2010, prin fax, pârâta recurentă a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamant.
Se comunică reprezentantului reclamantului recurent motivele de recurs ale pârâtei și întâmpinarea.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu solicită termen pentru studierea recursului și a întâmpinării și nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la recalcularea pensiei și emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a salariului brut realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile care au alcătuit salariul brut conform adeverinței nr. 1111/14.04.2008, începând cu data de 01.12.2005; la plata retroactivă a diferenței dintre pensia primită și cea care va rezulta în urma recalculării, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial. Cu privire la recursul pârâtei solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2314 din 31.08.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, s-admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și în consecință a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, a sporurilor menționate în adeverința nr. 1111/14.04.2008 eliberată de către C-N - de, începând cu data de 01.07.2008.
A fost obligată pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului ținând cont de aplicarea prevederilor Legii nr. 226/2006, în sensul că punctele realizate de reclamant să fie împărțite la 25 ani și nu la 30 ani.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului sumele de bani reprezentând diferența dintre pensia achitată și cea cuvenită efectiv începând cu data de 01.12.2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a depus la dosarul cauzei adeverința nr.1111/14.04.2008 eliberată de către C-N - de, din care a rezultat că acesta a beneficiat de venituri suplimentare reprezentând acord global, prime și compensații în perioada 1966-1998. Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.5 alin. 1, pct. I, II și V din Legea nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă. Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. 1, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. II și S-au luat așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu. sunt înscrise în carnetul de muncă, iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent, ca și majorările de salarii.
Sunt luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de 04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din nr.OUG 4/2005. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse și în Ordinul nr. 680/01.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, punctul 7, care modifică punctul 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale".
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamantul a dovedit pretențiile sale prin adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art. 87 coroborat cu prevederile art. 155 și urm. din Legea nr. 19/2000, a admis acțiunea.
S-a dispus luarea în considerare a sporurilor începând cu data de 01.07.2008, care este luna următoare datei înregistrării cererii de recalculare la Casa Județeană de Pensii C, conform Legii 250/2007.
Referitor la recalcularea pensiei reclamantului în baza prevederilor Legii 226/2006, instanța a constatat că această prevedere este o lege specială de aplicabilitate specifică în anumite cazuri. Începând cu 01.04.2001 au fost încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de Anexa Reclamantul având funcția de locomotivă, se încadrează la pct.7 anexa l din Legea nr. 226/2006. În anexa 2 la pct.17 se specifică Călători iar la pct.18 de marfă
Ținându-se cont că sunt întrunite prevederile prevăzute de lege pentru încadrarea reclamantului în dispozițiile Legii 226/2006, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să le aplice în sensul că însumarea punctelor realizate în perioada anilor lucrați să fie împărțite la un număr de 25 ani și nu de 30 ani.
Instanța a mai obligat pârâta să achite reclamantului sumele de bani reprezentând diferența dintre pensia achitată și cea cuvenită efectiv începând cu data de 01.12.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței civile nr.2314/2009 și rejudecând pe fond, să se admită acțiunea în sensul obligării pârâtei C să procedeze la recalcularea pensiei, conform adeverinței cu nr.1111/2008 din 14.04.2008, începând cu data de 01.12.2005, obligarea intimatei să plătească retroactiv diferența dintre pensia primită și cea care va rezulta în urma recalculării începând cu data de 01.12.2005, precum și obligarea intimatei la suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța trebuia să oblige intimata la emiterea deciziei începând cu data de 01.12.2005, întrucât prin art.7 din nr.OUG 4/2005 modificat prin Legea nr.262/2008, s-a instituit o derogare de la prevederile art.95 și art.169 din Legea nr.19/2000, drepturile modificate acordându-se de la data plății drepturilor recalculate.
Instanța de fond a omis să oblige intimata să-i plătească retroactiv diferența dintre suma primită efectiv de reclamant, începând cu data de 01.12.2005 și cea care va rezulta în urma recalculării și a emiterii noii decizii de pensionare.
În drept, reclamantul invocă dispozițiile art.299 - 317.pr.civ.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta arată Legea nr. 226/2006 presupune ca pensia să fi fost stabilită după 01.04.2001, or în speță, pensia a fost stabilită la 01.03.1998.
Nu orice stagiu realizat în grupă (înainte sau după 01.04.2001) este și un stagiu realizat în condițiile Legii nr.226/2006.
Astfel, potrivit art.2 alin.3 din nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977 - potrivit art.8 al acesteia, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani.
Potrivit aceluiași articol alin. (1), stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă "vechime integrală" în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Potrivit art.164 al Legii nr.19/2000 - legea după principiile căreia s-a făcut recalcularea pensiilor - la determinarea punctajului anual, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977, până la data de 1 ianuarie 1991.
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. Așadar, în carnetul de muncă au fost înregistrate salariile brute.
brute nu sunt și venituri brute.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de clacul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Dintr-o exprimare a practicii judiciare se reține: "prin modalitatea de a lua în calcul o sumă globală brută se creează posibilitatea includerii în calculul pensiei a unor sume care, fiind contopite cu salariul, nu pot fi controlate ca fiind sporuri permanente". Aspectul cel mai important este clarificarea conținutului sumei brute prin defalcare, întrucât acesta ar putea de exemplu să includă chiar de 2 ori aceeași sumă sau să conțină sume deja luate în calcul la pensie de pe alte dovezi de muncă. În mod corect instanța a solicitat reclamantului să probeze cele susținute, deoarece suma trebuia defalcată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât indemnizația de parcurs nu este o sumă strictă, ci aceasta include și sporul de noapte și orele suplimentare, or pe adeverință apar indemnizația de parcurs, ore suplimentare și spor de noapte evidențiat ca sumă lunară - luat deja în calcul. De asemenea, există două adeverințe cu același număr, însă cu conținut diferit. Într-una sporul de noapte este evidențiat în procent, fiind însă deja luat în calcul din cealaltă adeverință cu același număr, așa cum s-a putut vedea din coloana de sumă a celorlalte sporuri din dat privitoare la activitatea în muncă.
Salarizarea în acord presupunea ca persoana să fie plătită exact după cât realizează, or adeverința este incompletă în acest punct de vedere, deoarece nu cuprinde și minusurile - deși reclamantul a fost angajatul permanent al unității, totuși există luni lipsă.
Dacă să se ia în calcul adeverința așa cum este aceasta, a rezultat că pe lunile respective ar fi trebuit să se scadă din vechime, deoarece lipsește elementul de bază al contractului de muncă - salariul - acesta este 0 (zero) lei.
Potrivit pct. VII din Ordonanța nr.4/2005, adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri cuprind temeiul în baza căruia s-au acordat. Ordinul nr.680/2007, intrat în vigoare la 01.08.2007, nu putea guverna situațiile din adeverință, care au avut loc în anii respectivi. Numai de la această dată baza de calcul este venitul brut și nu salariul brut. Aici este incident articolul 164 din lege care este foarte clar. nu erau sume contributive conform art.26 din Legea nr.19/2000.
Prin întâmpinarea înregistrată la 12 ianuarie 2010 pârâta Casa Județeană de Pensii C solicită respingerea recursului formulat de reclamant.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul reclamantului este întemeiat.
Prin Legea nr. 262/2008, au fost modificate alineatele (5) și (6) ale articolului 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, astfel încât unctajul p. mediu anual determinat prin recalcularea prevăzută de nr.OUG 4/2005, precum și cuantumul pensiei cuvenit pot fi modificate la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii. Doar pentru persoanele care depun cererea prevăzută la alin. (3) după 5 ani de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, noile drepturi recalculate se acordă potrivit art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, reclamantul a înregistrat cererea sa de luare în considerare la calcularea pensiei a adeverinței în 12 iunie 2008, așa cum reiese din copia cererii, depusă la dosarul de fond (fila 66), prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus citate, reclamantului i se cuvin drepturile de pensie recalculate cu luarea în considerare a veniturilor din adeverință începând cu data de 01.12.2005, adică mergând în urmă până la data recalculării pensiei reclamantului, dar nu mai mult de trei ani (termenul general de prescripție, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă) de la data înregistrării cererii la Casa Județeană de Pensii Se are în vedere că recalcularea pensiei reclamantului s-a făcut la 01.12.2005, așa cum reiese din conținutul deciziei privind recalcularea depusă la fila 4 dosar fond, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 6 din nr.OUG 4/2005.
Ca atare, apare ca întemeiat recursul reclamantului, urmând a fi admis prin raportare la art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.1 și 3.proc.civ. cu consecința modificării sentinței atacate în sensul obligării pârâtei să ia în calcul la stabilirea punctajul mediu anual și a cuantumului pensiei a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr. 1111/14.04.2008 eliberată de C-N, începând cu data de 01.12.2005.
Totodată, va obliga pârâta Casa Județeană de Pensii C să plătească recurentului-reclamant diferențele de drepturi de pensie ce vor rezulta în urma acestui calcul și pentru perioada referitor la care prima instanță a respins acest petit, deci de la data de 01.12.2005.
Recursul pârâtei este neîntemeiat.
Raportat la apărările privind aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 226/2006 în cazul calculării pensiei reclamantului, Curtea reține că deși este corectă afirmația pârâtei în sensul că această lege prevede încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale începând cu data de 01.04.2001, nu trebuie omis faptul că potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, unt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 <LLNK 12000 19 10 201 0 17>privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Or, potrivit cărții de muncă a reclamantului, acesta a desfășurat pe o perioadă de 23 de ani, 6 luni și 20 de zile, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, activitatea de mecanic de locomotivă, ce se regăsește la punctul 7 din anexa 1 Legii nr. 226/2006 și care a corespuns grupei I de muncă, așa cum reiese din buletinul de calcul întocmit pe numele reclamantului (fila 47 dosar fond).
Ca atare, apare legitimă solicitarea reclamantului ca ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 226/2006, să i se ia în considerare stagiul complet de cotizare în conformitate cu prevederile de favoare a acestei legi, având în vedere că legiuitorul a prevăzut pentru pensionarii ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 19/2000, deci în conformitate cu principiile acesteia, astfel încât și solicitarea de a se avea în vedere o recalculare a pensiei cu considerarea excepțiilor de la regulă apare în egală măsură legitimă (considerând, astfel, Legea nr. 226/2006 ca o excepție de la regula ce o reprezintă Legea nr. 19/2000). Recalcularea trebuie să se facă ținând seama și de legile speciale edictate în completarea Legii nr. 19/2000, cum este Legea nr. 226/2006, pentru a se asigura reflectarea noii legislații de asigurări sociale și în privința pensiilor celor care au muncit în condiții speciale, așa cum s-a făcut în cazul celor care au muncit în condiții normale.
Stagiul complet de cotizare aplicabil în cazul reclamantului se stabilește prin aplicarea prevederilor art. 3, 4 și 5 din Legea nr. 226/2006, coroborate cu cele ale anexei 9 la Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001 și ale tabelului 6 din anexa 4 Legii nr. 19/2000. Astfel, având în vedere că reclamantul nu are cel puțin 25 de ani vechime în condiții speciale, stagiul complet de cotizare corespunde stagiului total de cotizare necesar prevăzut în anexa 4 din Legea nr. 19/2000, care în cazul reclamantului, raportat la anul nașterii sale și la numărul anilor de muncă în condiții speciale, este de 25 de ani, așa cum a solicitat acesta prin acțiunea introductivă de instanță.
Cât privește deverința nr. 1111/14.04.2008 eliberată de C- - de, aceasta cuprinde veniturile suplimentare realizate pe perioada 1966-1998 cu titlu de ore suplimentare, spor pericol, spor de noapte, indemnizație de parcurs, spor vechime, spor șef echipă, compensații, venituri realizate după sistemul acord global, spor odihnă, condiții grele etc.
Luarea în considerare a acestor venituri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale "b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; - e) contributivi-tății, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Faptul că art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 stipulează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991 ) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă", iar la alin. 3 se statuează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare" și că art. 10 din Legea nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că "retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate", nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat". Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de "câștig brut" se includ și sporul pentru muncă în acord, chiar dacă nu a avut caracter permanent.
Aceleași considerente sunt valabile și în raport de invocatele prevederi ale pct.VI al nr.OUG 4/2005, prevalând, în concepția Curții, principiul contributivității și al egalității, ce trebuie să asigure o corespunzătoare reflectare în calculul pensiei a întregului venit realizat de salariat, în raport de care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale". Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Este lipsit de legătură cu cauza argumentul de final al recurentei, anume, că pe lunile ce nu sunt reflectate în adeverință, și deci pentru care nu s-a plătit sporul pentru munca în acord, ar trebui să se scadă din vechime.
Cererea astfel formulată de recurentă nu poate fi primită, în condițiile în care aceasta nu a sesizat instanța cu o cerere reconvențională având un atare obiect, iar în recurs, cererile noi sunt inadmisibile potrivit art. 294 coroborat cu art. 316.proc.civ.
Este, de asemenea, fără legătură cu cauza motivul de recurs privind necesitatea clarificării conținutului sumei brute prin defalcare, având în vedere că în speță, adeverința pe care a depus-o reclamantul la sediul pârâtei pentru a fi avută în considerare la calcularea pensiei este clară sub acest aspect, cuprinzând tot atâtea rubrici câte sporuri. Prezumția că adeverința ar putea să conțină de două ori aceeași sumă este nesusținută de nici un argument care să îi dea greutate. Faptul că adeverința ar putea să conțină sume deja luate în calcul la pensie de pe alte dovezi de muncă este cert, iar nu posibil, cum îl prezintă recurenta, dat fiind că adeverința menționată cuprinde inclusiv salariul de încadrare, însă acest aspect nu este de natură a conduce la admiterea recursului și la respingerea acțiunii, având în vedere că sensul dispoziției instanței de a se lua în calcul la stabilirea pensiei sporurile menționate în adeverință este acela de a fi considerare sumele ce nu au fost luate în calcul până la momentul pronunțării, fiind evident că nu se poate dispune în mod absurd a fi luate în calcul de două ori aceleași sporuri. Orice clauză a unui act juridic, deci și a sentinței unei instanțe, trebuie interpretat în sensul în care poate avea un efect, ia nu în cel în care nu poate avea nici unul așa cum statuează, cu putere de principiu, art. 978 Cod civil.
Curtea consideră că este lipsită de relevanță, sub aspectul calculului pensiei, evidențierea în rubrici separate a sporului de noapte, a orelor suplimentare și a indemnizației de parcurs, întrucât chiar dacă aceste sporuri au fost acordate pentru aceeași prestație, nu se poate verifica afirmația pârâtei că indemnizația de parcurs ar include sporul de noapte și orele suplimentare. Dimpotrivă, conținutul adeverinței atestă că de cele mai multe ori, nu sunt completate toate cele trei rubrici concomitent,: pentru luna martie a anului 1975, deși există stipulată o sumă cu titlu de ore suplimentare, este prevăzut 0.00 atât la sporul de noapte, cât și la indemnizația de parcurs. De asemenea, de-a lungul întregului an 1976 este prevăzut spor de noapte, fără ca nici măcar să existe rubrică pentru orele suplimentare și indemnizația de parcurs.
Apoi, la fel, în anul 1977, pentru lunile februarie și decembrie sunt prevăzute sume cu titlu de indemnizație de parcurs, fără a se prevedea vreo sumă la rubrica spor de noapte și fără a se menționa ore suplimentare.
Acolo unde apar concomitent aceste sporuri, nu se relevă o corelare între acestea, de exemplu, indemnizația de parcurs fiind acordată pentru fiecare lună din anul 1982, în timp ce sporul de noapte a fost acordat doar pentru 4 luni.
De altfel, chiar dacă, așa cum afirmă recurenta (fără a dezvălui raționamentul care a condus la această concluzie pe care o propune instanței), indemnizația de parcurs ar include sporul de noapte și orele suplimentare în unele cazuri, acest lucru nu ar impieta asupra corectitudinii stabilirii cuantumului pensiei, sumele contributive având aceeași relevanță în stabilirea pensiei indiferent de titlul cu care au fost acordate, raportat la principiile contributivității și al egalității, conform celor de mai sus.
Cât privește faptul că pentru sporul de noapte s-a eliberat și o altă adeverință cu evidențierea acestuia în procente, se constată că nu sunt contradicții între cele două adeverințe, astfel încât faptul că pârâta a luat deja în considerare acest spor la calcularea pensiei nu poate avea altă semnificație decât că nu va mai trebui să îl includă încă o dată, așa cum s-a arătat în cele de mai sus. Ar fi excesiv de formal a se considera viciată o sentință care se referă în general la conținutul adresei depuse de reclamant, fără a observa că un anumit spor a fost deja luat în considerare la stabilirea pensiei, în condițiile în care adeverința cu pricina conține veniturile salariale ale reclamantului pe trei decenii, detaliate pe luni și sporuri, astfel încât în lipsa unei probe specifice (expertiza), nu se poate stabili care anume rubrici au fost deja luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei și care nu. Prin urmare, referirea generală pe care tribunalul o face la adeverința nr. 1111 din 14.04.2009 trebuie considerată ca o dispoziție de a se lua în considerare doar acele sume neluate în calcul până la momentul pronunțării sentinței.
Nu poate fi reținută afirmația recurentei că asupra premiilor nu s-a reținut contribuția de asigurări sociale față de prevederile art. 26 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că aceste venituri au fost realizate până în anul 1998, or Legea nr. 19/2001 a intrat în vigoare în anul 2001, astfel încât plata contribuției de asigurări sociale s-a realizat, în raport de aceste premii, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, citat mai sus.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul pârâtei ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ.
Urmează a fi obligată intimata Casa Județeană de Pensii C să plătească recurentului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, raportat la art. 274.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2314 din 31.08.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta Casa Județeană de Pensii C să emită o nouă decizie cu luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei a sporurilor menționate în adeverința nr.1111 din 14.04.2008 eliberată de C-N - de, începând cu data de 01.12.2005.
Obligă pârâta Casa Județeană de Pensii C să plătească recurentului-reclamant diferențele de drepturi de pensie ce vor rezulta în urma acestui calcul.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimata Casa Județeană de Pensii C să plătească recurentului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge recursul formulat de Casa Județeană de Pensii C împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./09.02.2010
Jud.fond: și
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gârbovan, Cristina
