Cerere recalculare pensie. Decizia 2666/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 135/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2666R
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zuluf Petronela Iulia I
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.6830 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18103/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se învederează faptul că intimatul a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 16.04.2009, întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6830 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18103/3/AS/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului, astfel cum a fost precizată, și a fost obligată pârâta să emită o decizie în baza OUG nr.4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.58.01.07.01/344/31.01.2005 și nr.03.07.34/623/26.02.2008, emise de SC SA, precum și la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform sentinței și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.12.2005 la zi.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, otrivit p. deciziei nr.-/30.11.2005, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 6 B, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005 aprobate prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.733/2005, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului.
În privința stagiului complet de cotizare ce urma a fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual, instanța a apreciat că acesta este de 25 de ani, în loc de 30 de ani, cum a reținut pârâta.
Drepturile de pensie ale reclamantei s-au născut în baza Legii nr.3/1977, decizia inițială de stabilire a pensiei fiind din data de 24.09.1998, astfel cum a rezultat din buletinul de calcul. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut în vedere pentru a verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Aceasta întrucât, potrivit art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977".
Astfel, dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 prevăd că pentru o activitate desfășurata în grupa întâi de muncă de cel puțin 20 ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
În speță, reclamantul a desfășurat timp de 19 ani și 5 zile lucru în grupa I de muncă, respectiv 6 ani și 20 de zile în grupa a Il-a de muncă, perioada recunoscută și de pârâta, conform buletinului de calcul, fiind îndreptățit la recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Prin urmare, nu au putut fi reținute susținerile privind incidența dispozițiilor din Legea nr.19/2000 și considerarea acestei perioade ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă. În speță, pensia reclamantului a fost stabilită în baza legislației anterioare Legii nr.19/2000, fiindu-i aplicabile dispozițiile HG nr.1550/2004, care face trimitere la Legea nr.3/1977.
S-a mai reținut că la determinarea drepturilor de pensie, intimata nu a valorificat toate veniturile atestate de adeverințele nr.58.01.07.01/344/31.01.2005 și nr.03.07.34/623/26.02.2008, emise de SC SA, ce fac dovada sumelor suplimentare primite, pentru aceste venituri plătindu-se lunar cotele, încălcându-se astfel principiul contributivității, prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că otărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii, întrucât singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacră asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", recurenta a arătat că acesta nu poate fi aplicat în cauza, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000,"Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar"pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Recurenta susține că numai în cazul unor acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și că, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani, independent de grupa de muncă în care acestea au lucrat.
Însă, această interpretare este eronată, câtă vreme contestatorul a realizat stagiul minim de cotizare de 25 de ani în grupa a II a de muncă, prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977 care stipulează că: "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, alin.2 al aceluiași text legal" e p. aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile", iar prin alin.3 "persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă".
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Cât privește faptul că intimatul-reclamant a desfășurat timp de 19 ani și 5 zile lucru în grupa I de muncă, respectiv 6 ani și 20 de zile în grupa a Il-a de muncă, Curtea apreciază că principiile echității sociale și egalității în fața legii și argumentele de logică juridică a fortiori și ubi eadem est ratio, eadem soluțio esse debet impun cu necesitate recunoașterea în favoarea acestuia a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, corespunzător grupei a Il-a de muncă. Câtă vreme cotele de contribuție pentru grupa I de muncă au fost cel puțin egale cu cele achitate pentru grupa a II-a, iar activitățile din grupa I au prezentat un risc întotdeauna mai ridicat decât activitățile din grupa a Il-a, este logic ca activitatea realizată în grupa I de muncă (mai grea) să poată fi valorificată în interesul asiguratului ca vechime în grupa a Il-a de muncă (mai ușoară).
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariul pentru plata avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.6830 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18103/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
13.05.2009
Jud. fond:;
Președinte:Zuluf Petronela IuliaJudecători:Zuluf Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
