Cerere recalculare pensie. Decizia 279/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 279/2010
Ședința publică de la 22 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr. 1561/LM/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimatul reclamant a înregistrat la dosar Întâmpinare.
Instanța, reținând că ambele părți solicită judecarea în lipsă, față de actele și lucrările depuse la dosar constată pricina în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H, solicitând următoarele:
- obligarea pârâtei să recalculeze punctajul mediu realizat și pensia în plată, prin valorificarea veniturilor suplimentare (acord global) rezultate din adeverința nr. 1971/10 aprilie 2003, eliberată de Național pentru Securitate Minieră și Protecție - P;
- obligarea pârâtei să restituie diferențele dintre pensia recalculată și pensia plătită începând cu data de 01.02.2006.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că a fost pensionat pentru limită de vârstă și vechime integrală prin decizia de pensie nr. 82241/19.02.2001, începând cu data de 01.03.2001.
În perioada anilor 1969 - 1990 lucrat la Național pentru Securitate Minieră și Protecție - P, beneficiind de venituri suplimentare - acord global care nu au fost luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei deși pentru aceste venituri au fost plătite lunar contribuțiile de asigurări sociale.
Reclamantul a susținut că în perioada 1958 - 1990 realizat venituri suplimentare (adaosuri și sporuri), care nu au fost luate în calculul pensiei, deși a solicitat aceasta în mod expres, adeverința privind câștigurile în acord global fiindu-i returnată.
Prin scrisoarea cu nr. 1859/03.02.2009 a revenit la scrisoarea nr. 1423/28.02.2006, pentru valorificarea veniturilor suplimentare (acord global) rezultate din adeverința nr. 1971/10 aprilie 2003, eliberată de Național pentru Securitate Minieră și Protecție -
Răspunsul pârâtei nr. 1875/12.03.2009 a fost negativ.
Reclamantul a menționat că Legea nr. 19/2000 prevede expres că la calculul punctajului se iau în considerare toate veniturile pentru care au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale. Prin punctul 7 din Ordinul nr. 680/01.08.2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 575/22.08.2007, se explică sintagma "venitul brut realizat lunar", în care sunt cuprinse și câștigurile realizate în acord global.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Has olicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanta ca neîntemeiată și nelegală.
În motivare,pârâta a arătat în esență că reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă și muncă depusă, prin decizia nr. 82241/19.02.2001, începând cu data de 01.03.2001, în temeiul Legii nr. 3/1977.
Prin decizia nr. 82241/16.02.2006 drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate, potrivit nr.HG 1550/2004 și a nr.OUG 4/2005, cu drepturi stabilite începând cu data de 01.12.2005.
Prin decizia nr. 82241/27.05.2009 - emisă în temeiul Legii nr. 19/2000 -reclamantului i s-a adăugat stagiul de cotizare realizat ulterior pensionării
Prin cererea cu nr. 1423/28.02.2006, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei cu valorificarea adeverinței nr. 1971/10 aprilie 2003, eliberată de P, privind adaosurile realizate prin acord global. La această cerere reclamantul a revenit cu oad oua cerere înregistrată la Casa Locală de Pensii P sub nr. 1859/03.02.2009.
Prin răspunsul administrativ nr. 1875/12.03.2009 i s-a comunicat reclamantului că aceste sume nu pot fi valorificate întrucât nu există temei legal în acest sens.
Astfel, anexa la.OUG nr. 4/2005 prevede expres sporurile și majorările de retribuție tarifară care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, iar formele de retribuire în acord nu sunt cuprinse, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Legea nr. 3/1977 prevedea la art. 10 că retribuția tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este medie retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate. Acest articol a fost modificat în data de 01.04.1992, în sensul că de la această dată baza de calul la stabilirea pensiilor o constituia salariul de bază + sporuri.
Salariul înscris în carnetul de muncă reprezintă retribuția tarifară de încadrare. Adeverința nr. 1971/10 aprilie 2003 prezintă doar sumele primite în plus pe anumite luni din perioada menționată, dar pentru restul perioadei cât reclamantul a lucrat permanent cu forma de retribuire în acord global nu sunt prezentate sumele pe care acesta le-a încasat, sume care sunt mai mici decât salariul tarifar înscris în carnetul de muncă, or reclamantului i s-a valorificat la stabilirea drepturilor de pensie pentru întreaga perioadă în cauză salariul trecut în carnetul de muncă, potrivit art. 21 din Legea nr. 3/1977.
Solicitarea reclamantului ar însemna încălcarea principiului neretroactivității legii civile.
Prin sentința civilă nr. 1561/LM/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr- s-a admis în parte acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H și în consecință a fost obligată pârâta la recalcularea pensiei cuvenite reclamantului prin valorificarea veniturilor suplimentare ( acord global) rezultate din adeverința nr. 1971/10 APRILIE 2003, emisă de SC Național pentru Securitate Minieră și Protecție, începând cu data 22.05.2006, precum și să plătească acestuia diferențele de pensie cuvenite, cu aceeași dată.
S-a respins în rest acțiunea formulată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă și muncă depusă, prin decizia nr. 82241/19.02.2001, începând cu data de 01.03.2001, în temeiul Legii nr. 3/1977.
Prin cererea înregistrată la Casa Locală de Pensii P sub nr. 1423/28.02.2006, reclamantul a solicitat valorificarea adaosului pentru munca în acord, dovedit cu adeverința nr. 1971/10 aprilie 2003, eliberată de Național pentru Securitate Minieră și Protecție - La această cerere reclamantul a revenit cu oad oua cerere înregistrată la Casa Locală de Pensii P sub nr. 1859/03.02.2009.
Prin răspunsul administrativ nr. 1875/12.03.2009 Casa Locală de Pensii P i-a comunicat reclamantului că aceste sume nu pot fi valorificate întrucât nu există temei legal în acest sens.
Susținerea pârâtei privind imposibilitatea valorificării sporului prevăzut de aceasta adeverință este nefondată întrucât, din interpretarea prev. art. 164 și art. 78 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că sporurile și adaosurile de care au beneficiat angajații și care au fost dovedite cu înscrisuri, chiar neînregistrate în carnetul de muncă, trebuie cuprinse în baza de calcul a pensiei.
Faptul că anterior Legii nr. 49/1992, aceste sporuri nu se înscriau în carnetul de muncă nu poate conduce la prejudicierea salariaților, cât timp, prin actele emise de angajator, în speță adeverința nr. 1971/10 aprilie 2003, s-a dovedit primirea acestor sporuri și pentru care s-a achitat cota de S.
De altfel, prin Legea nr. 338/2002, a fost modificat art. 164 din Legea nr.19/2000, prevăzându-se în mod expres la alin. 3 că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unitate.
Conform prev. art. 23 alin 1 din Legea nr. 19/2000, baza de calcul lunară a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Prin urmare, Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, prin textele mai sus menționate, prevede posibilitatea, dar și obligativitatea valorificării la pensie a sporurilor și adaosurilor dovedite cu adeverințe eliberate de unități, iar în speța de față s-a făcut o astfel de dovadă cu adeverința nr. 1971/10 aprilie 2003, din care rezultă, că sumele acordate în plus d-lui față de retribuția tarifară, au făcut parte din fondul de salarii realizat, pentru care unitatea a calculat și virat contribuția de asigurări sociale.
Faptul că pe o perioadă de mai mulți ani reclamantul beneficiat de aceste adaosuri, dovedește caracterul permanent al acestora și nu că aceste venituri ar avea caracter sporadic, așa cum susține Casa Județeană de Pensii
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit și obligația casei teritoriale de pensii de a face plata acestor drepturi, ținând cont de disp. art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, se va dispune și obligarea pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H la plata diferențelor de pensie cuvenite reclamantei începând cu aceeași dată.
Referitor la data acordării drepturilor instanța are în vedere disp.art.95 alin.3 și art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare".
În cauza de față cererea reclamantului pentru recalcularea pensiei a fost înregistrată sub nr. 1423 din data de 28.02.2006, astfel că reclamantului i s-ar cuveni recalcularea pensiei începând cu luna următoare depunerii cererii, 01.03.2006.
Însă potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Art. 3 din același act normativ prevede că termenul de prescripție este de 3 ani și curge potrivit art. 7 de la data când se naște dreptul la acțiune.
Dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut de la data primului refuz de valorificare a adeverinței nr. 1971/10 aprilie 2003, refuz manifestat prin restituirea acestei adeverințe.
Reclamantul și-a exercitat acest drept în data de 22.05.2009, aceasta fiind data înregistrării prezentei acțiuni. Prin urmare drepturile vor fi acordate începând cu data de 22.05.2006, respectiv cu trei ani în urma exercitării dreptului la acțiune, întrucât pentru restul perioadei a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat, în esență, faptul că instanța de fond printr-o interpretarea greșită a legii a dispus valorificarea veniturilor obținute de reclamant în acord global, motivând că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor în temeiul Legii nr.3/1977; faptul că în adeverința eliberată de angajator se face mențiunea că s-a plătit pentru aceste sume, nu naște obligatoriu și automat obligația casei de pensii de a valorifica la pensie acordul global, mai ales în condițiile legale clare care fac trimitere doar la valorificarea salariilor+sporuri care au însă caracter permanent și care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, potrivit legislației anterioare.
În fine, recurenta pârâtă a arătat că legiuitorul este în drept să stabilească și să modifice ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent și dreptul la protecție socială, dar și posibilitățile economico-financiare existente în diferite intervale de timp. În același timp, cuantumul pensiei nu trebuie neapărat să fie proporțional cu valoarea contribuției la fondul de asigurări sociale, pentru că această contribuției nu constituie un depozit ce urmează a fi restituit, iar pensia și celelalte drepturi de asigurări sociale se acordă în conformitate cu principiile subsidiarității și ale solidarității sociale.
În drept, invocat art.299, 304 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 57/1974, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 49/1992.
Intimatul a depus întâmpinare în această fază procesuală, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, arătând în esență că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform cerințelor art. 304/1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:
Veniturile realizate în acord global prevăzute în legislația anterioară anului 1989 au avut un caracter permanent, fiind acordate lunar și în raport cu acestea angajatorul a calculat și virat contribuția de asigurări sociale aferentă fondului de salarii, conform art. 1 din. 389/1972, care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salarial.
Prevederea legală mai sus citată a fost menținută prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul - ului datorat de angajator.
Potrivit art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de peroanele fizice și juridice din sectorul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Conform prevederilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 19/2000-așa cum au fost modificate prin Legea nr. 250/19.07.2007- baza de calcul lunară a contribuției individuale de asigurări sociale o constituiesalariul individual brut, realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate de lege sau contractul colectiv de muncă, iar în raport de acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 din aceeași lege.
În acest sens sunt și prevederile art. 164 alin.1 și 3 din Legea nr. 19/2000, conform cărora la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, după caz și se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înscrise în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe de la angajator.
De asemenea, în Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 <LLNK 12000 19 10 201 0 17> privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.340/2001 se prevede la pct. 26 faptul că: punctajul anual al asiguratului se determină potrivit art. 78 alin. (1) și (2) din lege,pe baza venitului brut realizat lunar, prevăzut la pct. 19 din prezentele norme"
La pct. 19 din aceste norme este definită sintagma venit brut realizat lunar ca fiind "totalitatea veniturilor în bani sau în natură, indiferent de fondurile din care acestea se achită, realizate de asigurații care se află în una sau mai multe dintre situațiile de la art. 5 alin. (1) pct. I și II din lege".
Mai mult, prin Ordinul nr. 680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 s-a definit noțiunea de venitul brut realizat lunar ca fiind venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând inclusiv " sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu"
Prin urmare, Legea nr. 19/2000, prin textele mai sus menționate, prevede posibilitatea, dar și obligativitatea valorificării la pensie a salariului realizat lunar, a sporurilor și adaosurilor dovedite cu adeverințe eliberate de unității, așa încât în speța de față în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că se impune valorificarea veniturilor suplimentare lunare (acord global) realizate de reclamant, care au avut un caracter permanent în sensul Legii nr. 42/1992 și pentru care angajatorul a achitat - ul, conform Decretului nr.389/1972 și Legii nr. 65/1965, așa cum reiese din adeverința nr.1971/10.04.2003 emisă de SC Național pentru Securitate Minieră și Protecție
Susținerile recurentei pârâte, în sensul că aceste sporuri nu pot fi luate în calcul la recalcularea drepturilor le pensie deoarece nu au făcut parte din baza a pensiilor conform legislației anterioare urmează a fi înlăturate ca nefondate, întrucât potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr. 3/1977 baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere în ultimi 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucru în subteran, precum și lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
În speță, așa cum s-a reținut mai sus, veniturile suplimentare obținute de reclamant, conform legii (Legea nr. 57/1974) urmare a activității desfășurate în cadrul SC Național pentru Securitate Minieră și Protecție H au avut un caracter permanent, iar recalcularea se face cu respectarea principiului contributivității reglementat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, regăsit în art. 164 privind determinarea punctajelor anuale.
acestui principiu fundamental al asigurărilor sociale, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale care nu ar fi proporționale cu prețul plătit pentru riscul asigurat, cea ce ar fi inechitabil.
În acest context, susținerile recurentei pârâte, în sensul interpretării greșite de către prima instanță a dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat de pârâtă ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H-D împotriva sentinței civile nr. 1561/LM/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. MP/04.03.2010
Jud.fond-,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
