Cerere recalculare pensie. Decizia 289/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6046/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 289/
Ședința publică de la 20.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4766/02.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 35158/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.18553/2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 13.10.2009, după care,
Reprezentantul avocat al intimatului-reclamant arată că nu are alte cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii, ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4766/02.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, a obligat pârâta la plata diferențelor dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.12.2005 la zi; a obligat pârâta la 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că prin decizia nr. -/30.10.2008 a fost calculată pensia reclamantului stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie în cuantum de 773 lei.
În cuprinsul deciziei sus-menționate se precizează că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a fost de 30 de ani.
Potrivit art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca sau cel puțin 25 ani în grupa a-II-a de munca, au dreptul la cerere, sa fie pensionate la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani pentru grupa I si 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 pentru grupa a-II-a, femeile.
Persoanele care au o vechime în munca prevăzuta de lege si au lucrat efectiv 15 ani in locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în grupa a-II-a de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzuta de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați in grupele I sau a-II-a de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații, sau 50 pentru grupa I si 52 ani pentru grupa a-II-a, femeile.
Pentru o activitate desfășurata in grupa I de munca de cel puțin 20 de ani stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, nu 30 de ani.
Având în vedre situația de fapt reținută instanța va obliga pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, începând cu data de 1 decembrie 2005, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta la plata diferențelor dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 1 decembrie 2005 la zi.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate al aplicării greșite a prevederilor legale.
Referitor la acțiunea reclamantului de a i se emite o decizie de recalculare sa-i fie luat in considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani si nu de 30 (așa cum a calculat Sector 4) in funcție de activitatea desfășurata in munca in condiții speciale) menționam următoarele:
Reclamantul la data ieșirii la pensie pentru limita de vârsta, nu a beneficiat de nicio lege speciala, prin decizia nr.-/02.09.1999 decizie emisa in baza Legii nr.3/1977. încadrarea in grupa I si a-II-a de munca a fost conform Ordinului nr.50/1990, acesta decizie nu a fost contestata, prin urmare a rămas definitiva, cu o vechime de 23 ani, 10 luni si 21 zile in grupa I de munca si 0 ani, 2 luna, 20 zile in grupa a-II-a de munca.
Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a HG nr.1550/2004 emise ce CNPAS, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20, si 25, sunt cei care au beneficiat in momentul ieșirii la pensie de o lege speciala care sa le confere aceste drepturi.
Recurenta a învederat instanței de recurs faptul ca reclamantul nu a beneficiat de nicio lege speciala, deci prin urmare, conform prevederilor Legii nr.19/2000 si Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004, emise de CNPAS, acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 locurile de munca erau încadrate potrivit Legii nr. 3/1977 in grupe de munca respectiv: grupa I de munca si grupa a-II-a de munca.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani in grupa a-II-a de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe câte:
- un an si sase luni pentru grupa I de munca;
- un an si trei luni pentru grupa a-II-a de munca.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atât bărbații cât si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa a-II-a de munca.
Persoanele care au vechime in munca prevăzuta de lege si au lucrat efectiv cel puțin 15 ani in locurile încadrate in grupa I de munca sau cel puțin 20 ani in locurile încadrate in grupa a-II-a de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzuta de art. 8 alin. 2, in mod proporțional cu anii lucrați in grupele I sau a-II-a de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa a-II-a, femeile.
Noua lege a renunțat la acest sistem de clasificare a locurilor de munca, insa potrivit art. 18 alin. 2 "cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate in funcție de condițiile de munca normale, deosebite sau speciale".
Cotele de contribuții de asigurări sociale prevăzute la alineatele (2) si (3) ale art. 18, au fost reglementate pentru anul 2004 prin alin. (1) al art. 23 din Legea nr. 519 din 3 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial nr. 864 din 4 decembrie 2003, după cum urmează:
În art. 19 legea definește categoria locurilor de munca in condiții deosebite, dar nu le enumara, prevăzând ca acestea se stabilesc prin hotărâre de guvern.
În sensul prezentei legi, locurile de munca in condiții deosebite reprezintă acele locuri care, in mod permanent sau in anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de munca a asiguraților datorita gradului mare de expunere Ia risc.
Art. 20 din lege stabilește, insa, in mod expres locurile de munca in condiții speciale, care nu coincid decât in parte cu cele încadrate in fosta grupa I de munca. O mare parte din locurile încadrate anterior in grupa I de munca, se regăsesc in prezent in grupa locurilor de munca in condiții deosebite.
În consecința grupa I si a-II-a de munca pe Legea nr. 3/1977 nu este asimilata de Legea nr. 19/2000 in cadrul condițiilor speciale de munca.
De asemenea contribuția de asigurări sociale a fost plătită la nivelul cotelor stabilite pentru grupa I de munca potrivit Legii nr. 3/1977, precum și Ordinului nr. 50/1990 Anexa 1 pct. 1 alin.6 precum și HG nr. 267/1990.
Prin art.43 Legea nr. 19/2000 stabilește norme derogatorii cu privire la stagiu si vârsta de pensionare pentru cei care si-au desfășurat activitatea in locuri de munca in condiții speciale, nu in grupa I de munca potrivit Legii nr. 3/1977.
Astfel, asigurații care și-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a) (limitativ prevăzute, nu aceleași ca cele din grupa I de munca) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani in aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limita de vârsta si vechime completa începând cu vârsta de 45 de ani.
Instanța de fond își întemeiază in drept, pe o lege abrogata (Legea nr.3/1977, unde nu se punea problema punctajului mediu anual si a unui stagiu complet de cotizare). Legea nr. 19/2000 nu prevede decât stagiu complet de cotizare de 25 si 30 ani.
Instanța de fond considera ca Normele CNPAS, precum si interpretarea legii de către Casa de Pensii a Municipiului B este eronata: "potrivit art.14 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare pentru o persoana care a lucrat peste 20 de ani in grupa I de munca este de 20 de ani si nu 30 de ani, cum in mod eronat a reținut intimata", prin aceasta instanța de fond încălcând si rațiunea si principiul latin: unde legea nu o distinge, nici noi nu putem distinge, exprimat in adagiul latin " ubi lex non distmgnit nec nos distinguere debemus".
În ceea ce privește obligarea recurentei ca instituție la plata cheltuielilor de judecata, acesta trebuia întemeiata in drept, prin dovedirea culpei procesuale.
Culpa procesuala se poate dovedi prin neîndeplinirea atribuțiilor sau prin săvârșirea unei fapte ilicite.
Recurenta consideră ca stagiul complet de cotizare de 30 de ani utilizat de Sector 4 la recalcularea drepturilor de pensie este cel corect.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu plata cheltuielilor de judecata.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate întemeiate pe dispozițiile art.304 pct. 9.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.-0/02.09.1999 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului reclamant, în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al intimatului și în decizia mentionata, intimatul-reclamant a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de peste 20 de ani.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Instanța de fond a apreciat in mod corect că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta de fata, intimatul-contestator a desfasurat timp de peste 20 ani activitati incadrate in grupa I de munca. Din cuprinsul deciziei de pensionare rezulta ca reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 23 ani, 10 luni si 21 zile.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in mod corect instanta de fond a dispus obligarea paratei care a cazut in pretentii la plata acestora, in conditiile art.274 cod procedura civila.
Pentru considerentele arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, constatand culpa procesuala a recurentei, Curtea o va obliga să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4766/02.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 35158/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./25.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana
