Cerere recalculare pensie. Decizia 2920/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1337/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2920R
Ședința publică de la 04 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 67 din data de 06.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 27.04.2009, de către intimat, cerere prin care solicita renunțarea la repunerea pe rol a dosarului, întrucât din 1.02.2009, beneficiază de OG nr.100/2008. De asemenea, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea constata ca aceasta cerere nu reprezintă o veritabila renunțare la judecata, recursul fiind formulat de partea opusa, ci doar concluzii cu privire la recurs.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr. 67 din data de 06.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, a obligat pârâta ca, în temeiul OUG nr.4/2005, să emită o nouă decizie de pensionare privind recalcularea drepturilor de pensie, prin luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința nr. 123/03.06.2008 emisa de INTEC, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. -/09.10.2008 emisa de Casa de Pensii Sector 4, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, au fost recalculate, începând cu data de 01.11.2007, drepturile de pensie de limită de vârstă cuvenite reclamantului. In urma operațiunilor de calculare a drepturilor de pensie a fost determinat un punctaj mediu anual de 1,39915 puncte în funcție de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Tribunalul a constatat ca nu s-au luat in considerare veniturile atestate de adeverința nr. 123/03.06.2008 emisa de INTEC.
Relativ la stagiul complet de cotizare, tribunalul a reținut că, pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensiei, în temeiul OUG nr. 4/2005, s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
În cuprinsul deciziei inițiale de pensie se menționează că petentul a avut o vechime de 20 de ani și 17 zile in grupa I de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1, 3 si 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000, "stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" iar " pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative".
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr. 3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Tribunalul consideră că, prin Normele Tehnice emise de CNPAS privind evaluarea pensiilor din fostul sistem de asigurări sociale, în mod eronat se consideră că doar în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și10 ani femeile, așa cum prevede Legea nr.3/1977, iar nu de un alt act normativ special, iar în cazul celorlalți pensionari se reține fără deosebire un stagiu complet de 30 de ani.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, tribunalul a constatat că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este, de exemplu, HG nr. 478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse de art. 14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de munca, se puteau pensiona, la cerere, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art. 14 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Având în vedere că art. 78 din Legea nr. 19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și reținând răspunsul intimatei în sensul respingerii nejustificate de recalculare a drepturilor de pensie cu valorificarea veniturilor suplimentare obținute de contestatoare, Tribunalul a obligat intimata să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei, prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 123/03.06.2008 emisa de INTEC, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta susține că, în fapt, petentului i-au fost recalculate drepturile de pensie in temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.-, luându-i-se in calcul un stagiu de cotizare de 30 ani (conform Legii nr. 19/2000).
Sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate si al aplicării greșite a prevederilor legale.
Recurenta a apreciat ca, in speța nu exista o situație identica cu persoanele care au beneficiat de dispozițiile legii speciale, HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, pentru care legiuitorul a inteles sa le reglementeze, in mod special, situația.
In cazul reclamantului, se aplica prevederile legii generale, in vigoare la data respectiva: Legea nr. 3/1977, ținând cont de faptul ca acesta împlinise deja vârsta de 50 ani si îndeplinea condițiile de pensionare reglementate de Legea nr. 3/1977. Astfel, in conformitate art. 14 din Legea nr. 3/1977:" (1) persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa a II-a de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe cate un an și șase luni pentru grupa I de munca; un an și trei luni pentru grupa II de munca."
Având in vedere cele expuse mai sus, rezulta faptul ca, in cazul reclamantului, se aplica prevederile Legii nr. 3/1977 care prevede reducerea vârstei standard de pensionare si nu si cea a stagiului de cotizare.
Conform art.3,4 din Anexa la HG nr.1550/2004 care reglementează evaluarea pensiilor in conformitate cu Legea 19/2000 rezulta următoarele:
"(3) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
(4) Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în munca necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative."
Întrucât petentul nu întrunește condițiile prevăzute de acte normative speciale, recurenta intimata considera ca stagiul necesar stabilirii drepturilor de pensie este cel de 30 ani.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal citat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Prin decizia nr. -/09.10.2008 emisa de Casa de Pensii Sector 4, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, au fost recalculate, începând cu data de 01.11.2007, drepturile de pensie de limită de vârstă cuvenite reclamantului. In urma operațiunilor de calculare a drepturilor de pensie a fost determinat un punctaj mediu anual de 1,39915 puncte în funcție de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Nu s-au luat in considerare veniturile atestate de adeverința nr. 123/03.06.2008 emisa de INTEC.
Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupracâștigului brut realizat de personalul lor salariat.Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de catre angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
O data reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozitiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit carora "sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite".
Acest principiu este dezvoltat in dispozitiile urmatoare din acelasi act normativ, in sectiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportareasalariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile,sau, după caz, avenitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric in Legea nr.19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelorsunt enumerate în anexele ordonanței.Acesteapot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
In aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentruluarea in calcula oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru cares-a datorat si s-a virat contributia de asigurari sociale.
Apreciem că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adica cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia trebuie sa fie aceeasi, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discutie intre casele de pensii si instantele judecatoresti sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivitatii, mai sus mentionat.
Pe de alta parte, acelasi legiuitor limiteaza fara nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr. 4/2005, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr. 4/2005 se recunoaste posibilitatea valorificarii unor venituri, in masura in care pentru acestea s-au achitat contributiile de asigurari sociale.
Instanta apreciaza ca ceea ce intereseaza nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a incasat drepturile la momentul cuvenit, iar cand vine randul asiguratilor sa primeasca o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzatoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Prin urmare, in prezenta acestei dualitati de reglementare, revine instantei judecatoresti sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din acelasi act normativ primeaza si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
In ceea ce priveste Decizia nr. 736/2006 prin care Curtea Constitutionala, ce produce efecte partes litigantes, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, considerentele acesteia nu sustin motivele de recurs formulate de Casa de Pensii a Municipiului
Astfel, se arata in aceasta decizie ca "noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești."
Prin aceasta interpretare Curtea Constituționala confirma faptul ca dispozițiile punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005 nu exclud, de plano, posibilitatea valorificării veniturilor enumerate in mod exhaustiv la acest punct si ca aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de către instanța de judecata, in funcție de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
Or, tocmai aceste aspecte constituie obiectul analizei si interpretării instanței de fond, care a apreciat ca se impune valorificarea acestor venituri suplimentare, deși sunt exceptate expres de pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, întrucât angajatorul a atestat ca pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
In privința stagiului complet de cotizare ce urmează a fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual, Curtea retine ca acesta este de 20 de ani, in loc de 30 de ani, cum a stabilit parat.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut in baza Legii nr. 3/1977, decizia inițiala de stabilire a pensiei fiind din data de 01.01.1994, astfel cum rezulta din buletinul de calcul. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Instanța retine si dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, potrivit căruia determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004 si art.2 alin.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.1550/2004, potrivit căruia pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
In atare situație, având în vedere dispozițiile art.8 alin.1 și art.14 alin.2 din Legea nr. 3/1977, această lege stabilește trei stagii complete de cotizare în funcție de grupa de muncă în care cel în cauză a lucrat, stagii care trebuie avute în vedere așa cum prevede art. 2 alin.3 din Normele Metodologice, respectiv 30 de ani pentru munci obișnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de muncă și 20 de ani pentru grupa I de muncă.
Dacă legiuitorul ar fi înțeles ca și cu ocazia recalculării pensiei să facă trimitere doar la stagiul complet de cotizare de 30 de ani bărbații și 25 ani femeile, atunci ar fi prevăzut expres acest lucru în conținutul prevederilor art.2 alin.3 din Normele Metodologice, așa cum a făcut cu dispozițiile art.2 alin.2 din aceleași norme.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 -"Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anualreprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care"pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977"iar"pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute deacte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
u există nici o rațiune pentru a considera că reclamantul nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 25 de ani în grupa a II-a de muncă, impus de Legea nr. 3/1977.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr. 3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a II-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, se constată că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 25 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa a II-a de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 25 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant etc. fiind lipsită de relevanță juridică analiza comparativă pe care o face recurenta cu privire la reglementarea conceptului de "grupă superioară de muncă", în cadrul Legii nr.3/1977, respectiv de "condiții speciale de muncă", în cadrul Legii nr.19/2000.
Prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit ca dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
In speța de fata, reclamantul a desfășurat timp de 20 de ani și 17 zile activitati încadrate in grupa I de muncă, perioada recunoscuta si de parata, conform buletinului de calcul, fiind indreptatit la recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.67 din data de 06.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.
2.ex./11.05.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Ignat Silvia GeorgianaJudecători:Ignat Silvia Georgiana, Călin Dragoș Alin
